4,167 matches
-
profundă asemănare și de uniformitate a persoanelor. Metoda ambiguă și derutantă a studiului identității a dus la interpretări mai degrabă restrictive ale conceptului, în funcție de două tendințe mai mult sau mai puțin opuse. Prima tendință favorizează o accepție primordialistă potrivit căreia sinele și apartenența la un grup sunt lucruri imuabile, definite de criterii obiective precum caracteristici biologice comune și predecesori comuni. A doua tendință, înrădăcinată în teoria construcționismului social, este aceea de a considera că identitatea este formată de alegeri predominant tactice
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
În acest context, anumiți cercetători, precum Brubaker și Cooper, au sugerat să se renunțe complet la utilizarea conceptului. Pe de altă parte, alții au căutat să introducă niște concepte alternative în încercarea de a captura dinamica și fluiditatea calităților expresiei sinelui ființei sociale numită om. Stuart Hall, de exemplu, sugerează că ar fi oportună tratarea identității ca un proces, astfel încât să poată surprinde realitatea experiențelor sociale diverse și mereu schimbătoare Unii cercetători au introdus ideea de identificare, potrivit căreia identitatea este
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
un proces, astfel încât să poată surprinde realitatea experiențelor sociale diverse și mereu schimbătoare Unii cercetători au introdus ideea de identificare, potrivit căreia identitatea este constituită din diverse componente care sunt ‘identificate’ și interpretate de către indivizi. Construcția unei accepțiuni individuale a sinelui este înfăptuită prin alegerea personală a indivizilor și a valorilor cu care individul se asociază. Astfel de accepții ale identității sunt eliberatoare deoarece recunosc rolul individului în interacțiunea socială și în construcția identității. Antropologii au contribuit la dezbatere deplasând centrul
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
indivizii care formează un grup concep limitele etnice. În calitate de metodă analitică nerestrictivă și flexibilă, conceptul de 'limită' ajută atât la cartografierea, cât și la definirea schimbării și a mutabilității caracteristice felului în care oamenii își percep și își trăiesc experiența sinelui în societate. În vreme ce identitatea este un 'lucru' volatil, flexibil și abstract, manifestările ei și felul în care este trăită și asumată de individ sunt deschise vederii. Identitatea este evidențiată prin intermediul unor semne precum limba, vestimentația, comportamentul și alegerea spațiului, semne
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
pe pereți foarte mari au avut un rol important la înființarea Renașterii Murale mexicane. Între 1922 și 1953, Rivera a executat picturi murale în Mexico City, Chapingo, Cuernavaca, Sân Francisco, Detroit și New York. Diego Rivera: "Subiectul este pentru pictor ceea ce sinele sunt pentru locomotivă. Nu poate realiza nimic fără subiect."
Diego Rivera () [Corola-website/Science/324692_a_326021]
-
partenerilor. 6-Cea mai obscură și neînțeleasa funcție a minții este conștientizarea subiectului. Conștientă este capabilitatea unui subiect de a nu se identifică niciodată pe deplin cu oricare din stările proprii, de a avea permanent o rezervă de sine, distinctă de sinele implicat. Prin conștientă omul se poate decupla de orice acțiune sau relație în desfășurare și poate alege și parcurge altă, păstrând mereu posibilitatea desprinderii de aceasta. Principala proprietate creativă a minții este construcția conceptelor, a agregatelor informaționale reflectând segmente de
Minte () [Corola-website/Science/306532_a_307861]
-
principiul non-agresiunii. Perspectiva lui Rothbard pornește de la dreptul de proprietate asupra propriei persoane, și de la constatarea "falsificării" alternativelor acesteia: fie un grup de oameni pot deține în proprietate un alt grup de oameni, fie nimeni nu poate avea proprietate asupra sinelui. El arată că mai există și o a treia alternativă: proprietatea simultană a fiecăruia asupra sinelui, pe care o găsește și axiomatică, și universală (spre deosebire de celelalte două, incapabile de a fonda un drept natural care să guverneze peste toți oamenii
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
nobile și a cărui conduită s-a desfășurat exemplar, până când, într-o seară, a văzut o femeie aruncându-se în apele Senei și el nu a făcut nimic pentru a-i împiedica sinuciderea. Acest moment îl transformă în judecător al Sinelui, iar textul, integrând posibile ecouri dostoievskiene (din "Însemnări din subterană") sau ecouri din William Faulkner (din "Recviem pentru o călugăriță"), construiește un monolog în care singura voce a cărții se acuză și se destramă în fața unui narator imaginar, ce îi
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
unui hadith, care istorisește că Mahomed, întorcându-se de la o bătălie, a rostit cuvintele „Ne-am întors de la micul jihad (al-jihad al-asghar) la marele jihad (al-jihad al-akhbar)”. Întrebat în continuare: „Ce este marele jihad?”, profetul a răspuns: „Este lupta împotriva sinelui”. Lupta se duce așadar pe două fronturi - unul invizibil, interior, pur spiritual, individual și altul vizibil, exterior, (spiritual și) material, comunitar. Jihadul minor nu înseamnă numai un război sacru, asocierea războiului (qital) cu jihadul minor în special și cu jihadul
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
numele. Mani a fost influențat de principiile mandeene, el începând să predice de la o vârstă fragedă. Potrivit mărturiilor biografice, Mani a avut în tinerețe revelația unui spirit, pe care mai târziu l-a numit geamăn, dublură, îngerul său protector, sau Sinele său divin. Acesta l-a condus spre adevărurile divine, dezvoltate ulterior în maniheism. În anul 274 d.Hr., Mani a fost întemnițat, bătut până la moarte, jupuit și decapitat iar corpul mutilat a fost expus într-un loc public. Însă credibilitatea
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
permite altfel, să fie așezate paralel cu marginea părții carosabile. ... 3. a) Orice oprire și staționare a unui vehicul sînt interzise pe partea carosabila: i) pe trecerile pentru pietoni, pe cele pentru bicicliști și pe trecerile la nivel; ... îi) pe sinele de tramvai sau de tren ori atît de aproape de aceste sine încît circulația tramvaielor sau a trenurilor ar putea fi împiedicată, precum și cu condiția ca părțile contractante sau subdiviziunile lor să prevadă dispoziții contrare, pe trotuare și pe piștele pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/137068_a_138397]
-
utilizați au următoarele semnificații: 2.1. instalație pentru determinarea sarcinii pe roți la locomotive, mijloc de măsurare destinat să măsoare și să indice, în condițiile de măsurare, forța cu care una sau mai multe roți ale materialului rulant apasă pe sinele de cale ferată. 2.2. cupoane: porțiuni individuale de șină de cale ferată, echipate corespunzător, utilizate pentru măsurarea forței de apăsare în instalațiile pentru determinarea sarcinii pe roți la locomotive. 2.3. eroare relativă de justețe (q): Raport între media
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172433_a_173762]
-
a romanului prezintă un Meursault arestat, obligat de a reflecta la viață și la sensul acesteia, contemplând sporadic moartea. Se conturează revolta față de injustiție, revolta față de o moarte ce survine mult prea devreme, cât și împăcarea cu lumea și cu sinele. Urmărindu-i dezgustul față de injustiție și condamnarea la moarte, Meursault, personajul pe care-l va construi mai târziu, va fi înzestrat cu acestea. „Opusul celui care se sinucide, scrie Camus în "Mitul lui Sisif", este condamnatul la moarte”, pentru că cel
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
Laureat al Premiului de Stat (1980), Maestru emerit în Arte (1983), cavaler al Ordinului Republicii (1998). În "Poeți din Basarabia", Adrian Dinu Rachieru remarcă: "Nici bonom, dar nici încrâncenat, heracliteanul ne face părtași, fără descărcări pasionale, la dialogul învolburat cu sinele în registrul meditației calme, totuși. Lirosofia sa, anexată esteticii transmoderne(ca fenomen de latență) îl definește - s-a observat - drept "cel mai nichitastănescian poet basarabean". Theodor Codreanu, în "Victor Teleucă - Un heraclitean transmodern", scrie : Nu încape de îndoială, opera, întregită
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
referire la maniera în care textele eline i-au parvenit lui Suhrawardi este aceea că filosoful a cunoscut doar ,câteva oase, din marele dinozaur care se numea platonismul pitagorizantʼʼ. Pe de altă parte, Grete Tartler îl atașează neoplatonismului avicenian. Percepția sinelui joacă un rol crucial în trecerea care marchează etapa finală a inițierii, și accederea la o nouă etapă spirituală. Această renaștere spirituală presupune o conștientizare și o infiltrare în identitatea noului eu, consolidat printr-o serie de experiențe revelatoare, așa cum
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
poate varia printre culturi și religii. ul sau abnegația este opusul egoismului. Altruismul poate fi deosebit de sentimente de datorie și loialitate. Altruismul este o motivație de a oferi ceva de valoare unei părți care trebuie să fie oricine, dar nu sinele, în timp ce datoria se concentrează pe o obligație morală față de o anumită persoană (de exemplu, un zeu, un rege), sau colectiv (de exemplu, un guvern). Altruismul pur constă în a sacrifică ceva pentru altcineva în afară de sine (de exemplu, sacrificând timp, energie
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
beneficii". Termenul 'altruism' se mai poate referi, de asemenea, la o doctrină etică care pretinde că indivizii sunt obligați moral să ajute pe alții. Folosit în acest sens, de obicei, contrastează cu egoismul, care este definit că acționând pentru avantajul sinelui. Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofica și etică. Termenul a fost inițial inventat în secolul XIX de către sociologul fondator și filozof al științei, Auguste Comte, devenind un subiect important pentru psihologi (în special cercetătorilor din evoluția psihologiei), biologia
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
posibilitatea oamenilor de a fi cu adevarat capabili de altruism psihologic. Unele definiții specifică o natură de 'sacrificiu de sine' a altruismului și o lipsă a recompenselor exterioare pentru comportamentul altruist. Totuși, deoarece altruismul în cele din urmă aduce beneficii sinelui, în multe cazuri lipsa completă a egoismului actelor altruiste a fost pusă în balanță. [[Teoria schimbului social]] postulează că altruismul există doar atunci când beneficiile depășesc costurile. [[Daniel Batson]] este un psiholog care a examinat această întrebare și argumentează împotriva teoriei
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
Pavel (apostol)|Paulină]] "dragostea nu caută ale sale". În cartea sa "îndoctrinare și autoamăgire", Roderik Hindery încearcă să facă lumină asupra acestor tensiuni, prin contrastarea lor cu impostori și autoafirmare autentică, prin analizarea grijei față de altii în cadrul individualizării creatoare a sinelui, și prin contrastarea iubirii pentru puțini cu dragostei pentru multi. Dragostea confirmă pe alții în libertatea lor, evita propagandă și măști, asigură pe altii de prezența ei, si este în cele din urmă confirmată nu prin simple declarații de la alții
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
culoarea morții", lucru care indică faptul că sistemul lor de origine este într-un stadiu mult mai târziu decât al nostru și că soarele lor intră o fază târzie a vieții sale. "Gua" a fost inițial o rasă pașnică, cercetând sinele lor interior până când au fost invadați și făcuți sclavi de o altă rasă extraterestră. În cele din urmă, s-au sculat și au scăpat de asupritorii lor, luându-și numele de "Gua" datorită ultimului eveniment culminant și definitiv; "Gua" însemnând
Prima invazie () [Corola-website/Science/329637_a_330966]
-
școala.În această perioadă nu se manifestă mari schimbări. Faza genitală începe în perioada pubertății. Acest model a fost expus de Freud în 1923: ""das Es"", ""das Ich"", ""das Über-Ich"". "Eul" și "Supra-Eul" sunt instanțe cu conținut conștient sau inconștient, "Sinele" este totdeauna inconștient. În felul acesta se rezolvă în mod elegant problema localizării instanței de cenzură a proceselor psihice. Pentru a se apăra de impulsuri inacceptabile, " Eul" dezvoltă strategii sub forma unor mecanisme de protecție, cum ar fi refulările (excluderea
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
suporta, de exemplu, că este nedorit de unul din părinți, sau chiar urît. Psihanaliza speră să obțină o vindecare prin aducerea la suprafața conștiinței a stărilor refulate, sau cum se exprima Freud: ""Wo Es war, soll Ich werden"" ("Unde era Sinele, trebuie sa fie Eul"). Trăirile refulate sunt sustrase prelucrării la nivel conștient și nu pot fi integrate în personalitatea proprie. Acest proces poate fi reactualizat treptat prin analiză, sub permanentă supraveghere și cu ajutorul omenesc al terapeutului. Pornind de la explicația stărilor
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
tip "uveysi "(instruire fără contact fizic cu maestrul). În constituirea conștiinței spirituale a "noului Said" scrierile maeștrilor Naqshbandia au avut un rol important, deși gîndirea sa diferă semnificativ de tradiția acestui ordin. Spre exemplu, ordinele sufite subliniază cultivarea interioară a sinelui, în timp ce Nursi consideră de maximă importanță reconcilierea credinței cu rațiunea și exigențele moderne: „Viitorul va fi decis de rațiune și știință. Interpretarea coranică, ce abordează problemele în lumina rațiunii și a științei va modela viitorul”. În pofida influenței evidente la care
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
tema dublurii. Acest al doilea sine îl bântuie pe protagonist și îl duce în pragul nebuniei și reprezintă, de asemenea, propria sa nebunie. Potrivit biografului lui Poe, Arthur Hobson Quinn, cel de-al doilea sine reprezintă conștiința. Această diviziune a sinelui este întărită de recunoașterea naratorului că „William Wilson” este de fapt un pseudonim. Numele în sine este o alegere interesantă: fiul voinței („son” of „will”). Cu alte cuvinte, William Wilson a fost ales intenționat pentru a fi purtat și de
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
lm cesc, aplec ndu-m mai mult a a s ți a a s a haruri. Aspir nd s -l cuno ți temeinic vei află calea de ai n cotiturile am r toare i, Slav Cerului , pasagere ale i țâț descoperi sinele n cel mai inspirat mod cu puțin , cel de vie îi. a a Om-eternitate.Geniul de factur cosmic Eminescu, care a elaborat i a a i ț ț ai ț ț a Clipele cu Eminescu ncep s m n elep
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]