247,628 matches
-
cu vârfuri înguste și încheieturi fine întinse sub carte, s-o sprijine, așa încât aceasta pare foarte mică, aproape o carte de rugăciuni, legată la fel de întins și organic de el. De parcă acest om și această carte ar fi contopiți într-o singură ființă, rezultând de aici un om-carte sau o carte-om. Cine ar putea să stabilească asta așa deodată, își spune ea. Dar toată plasticitatea evidentă și în același timp toată interioritatea acestei figuri îi dă curajul și liniștea necesare să
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
trebui să fie de toate, filolog și arhivar, estetician și istoric, psiholog și sociolog, hermeneut și informatician. Ceea ce, omenește, nu este posibil." (...) "Individul contribuie la înțelepciunea colectivă a breslei sale specializându-se pe un număr restrâns de discipline (atenție, una singură ar fi prea puțin!) și urmărind atent, pe cât îi stă în putință, ceea ce se întâmplă în celelalte."
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
e acolo o voce care să le povestească, au sentimentul obscur că totul e cum trebuie să fie, pentru că răii dispar de la sine în preajma bunilor și lumea reintră totdeauna în ordine cu un minut înainte de culcare. Cînd ajung să citească singuri, pe litere și silabe, știu că bunii primesc cadou palate, fete rupte din soare și împărății întinse, iar răii primesc un buzdugan în cap, picat din înaltul cerului, sau sînt legați, împreună cu un sac de nuci, de un cal și
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
toți răii. Urmează cititul cursiv și cărțile de aventuri. Aici impresiile copilăriei sînt întărite: afli că există "istoric" numai două tipuri de oameni: bunii și răii. Afli că niciodată răii nu devin buni și nici invers. Cei buni au un singur defect: sînt totdeauna prea generoși cu răii, le permit prea multe și îi lasă să profite de pe urma îngăduinței lor, deși au atîtea prilejuri să scape de ei o dată pentru totdeauna. Old Shatterhand, puternic și drept, se lasă batjocorit mult timp
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
Brânda: „un arheolog al sufletului... el face parte din Spița Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală" (p.60). Între autorii de fiasco-uri editoriale Alex. Ștefănescu include un singur nume cu firmă, D.R. Popescu (pentru romanul Falca lui Cain - vezi p. 41). Chiar acceptînd ideea lui Alex. Ștefănescu potrivit căreia D.R. Popescu se află în involuție, parcă nu ne vine să credem că el a coborît ștacheta artistică pînă
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
de altfel, cheia volumului: „aud cum cineva rătăcește pe stradă / merge lipsit de grabă - pașii au / un ecou scăzut, complotitor / ca întotdeauna mă salvez prin imaginație / îmi spun că e Kafka - caligraful suferinței - / într-o promenadă prin Chișinău / trist și singur Kafka rătăcind / într-o lume care și-a umilit de mult existența."(caligraful suferinței) Pavese, Camus, Montale dar, mai ales, Proust și Borges oferă nuanțele ce capitonează suportabil existența omului deteriorat de perversiunile istoriei, umilit să trăiască într-un cimitir
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
care filmează și înregistrează totul. A lipsit naratorul en titre, Alex. Ștefănescu. Dl Nicolae Manolescu a deschis discuția pornind de la opoziția lovinesciană între polemică și pamflet (inclusiv o distincție numerică: pentru polemică e nevoie de doi, pentru pamflet ajunge unul singur, pentru polemică e nevoie să și asculți, pentru pamflet ajunge să vorbești sau să strigi). Cîteva întrebări au fost lansate chiar de la început. De ce sînt puține polemici autentice în literatura română, oricum, mult mai puține decît în alte culturi europene
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
Dan Alexe Deputat specialist în probleme orientale, Dan Alexe l-a intervievat pe cunoscutul filosof André Glucksman despre fenomenul terorismului contemporan. Dan Alexe: D-le André Glucksman, cum ați defini terorismul din zilele noastre. Există o singură formă de terorism sau avem de-a face cu un fenomen mai complex? A. Glucksman: Aș spune că astăzi există două definiții ale terorismului, definiții care nu se încrucișează și care deseori chiar se opun. Prima definiție a terorismului este
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
un anumit fel, sunt dușmanul tuturor tehnicilor. Toate tehnicile, odată ce au fost declarate, definite, imitate, conștient sau nu, devin false. Acesta este misterul tehnicii romanești; ea trebuie să rămână misterul aceluia care o inventează și nu poate servi decât o singură dată". Acesta este secretul libertății lui François Mauriac romancierul în fața acelor "verboten" ale Noului Roman și ale agregaților în filosofie ca Jean-Paul Sartre, care sunt agregați în filosofie mai mult decât romancieri, și de altfel François Mauriac, într-o gasconadă
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
neapărat de toate detaliile menite să înlăture din capul locului orice urmă de îndoială cu privire la veridicitatea și seriozitatea studiului. Or, autorul ne tratează ca pe niște copii. Spune „am explorat universul subpământean", ok!, dar cu ce fonduri?, cu ce mijloace?, singur?, „am vizitat situri arheologice", care?, pentru numele lui Zurbalan!, „am conversat cu ei", adică cu zmeii... Bullcrap! Le-a făcut cumva fotografii? Ei, aș! Doar niște picturi psihanalizabile ale lui Van McBanuș. Autorul ratează, din păcate(le) sau, poate, din cauza
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
conducătorul legendar "Okki-Mei-Okki-Mei (Cel care a văzut lumina)". Succes în continuare "muzmeului" lui Mircea Cărtărescu. Alexandra Olivotto Zurba lui Meer-Tscha "Păi asta e faimoasa «Zurbă inelară a lui Meer-Tscha», descrisă doar într-un manuscris de la abația Platta... Uimitor! Maestre, aveți singurul exemplar autentic!" Zmeii din Enciclopedia lui Mircea Cărtărescu nu iubesc nimic mai mult, ne spune în cîteva rînduri naratorul, decît poveștile. Și, în ciuda faptului că aceste povești sînt scrise de puahi (nedreptățiții poeți din Tărîmul Celălalt) și sînt Visse, Zurbe
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
Barbu. Deși se joacă în permanență cu aluziile la lumea literară, Zurba lui Meer-Tscha este autentică. Iată un descîntec din unul din cele mai frumoase basme din colecție, cel despre Animicștiutor (pastișă în același timp la Ion Barbu): "Hilozois, Hilozois,/ Singurei pe lume doi-s:/ Moș bătrîn cu barba moale/ Și-o fetiță ca matale./ Hilozois, Hilozois,/ Vino pe genunchi ce moi-s,/ Cornulețe lungi îți scoate,/ Fii poznașă cît se poate,/ Norii suflă ce cu ploi-s,/ Hilozois, Hilozois...". Roxana
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
cu investiții în România la ce să se aștepte. Lucrurile astea nu mi se spun la telefon, ca să nu se audă, ci în scurte conversații în locuri publice. Aș fi mulțumit să le pot spune acestor oameni că se paranoizează singuri, că lumea întoarce capul după ei pe stradă fiindcă îi aude vorbind în altă limbă și pentru că arată altfel. Dar nu pot! Românii nu mai întorc capul după străini pe stradă, nici nu se mai înghesuie să se uite la
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
întocmai gândul de a trimite în scurte rafale la redacție tot ceea ce scrieți, o dată la două săptămâni mici porții de câte două, trei poezii și să și așteptați să vă ia cineva în serios sub acest angajament. Chiar dacă ați fi singura care ne scrie, și tot v-am sfătui să vă țineți cât mai mult copiii pe lângă casă, sub strictă observație, aplicându-le la nevoie necesarele corecții, căutând pentru fiecare varianta cea mai bună. Nimeni nu vă poate asista permanent la
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
se lămurească asupra existenței și gîndirii mele. Ca să mă fofilez (după cum am vorbit mai devreme), mai „dădeam vina" și pe originea burgheză, de fapt pe influența burgheză, pentru că eu eram fiu de țărani. În realitate însă, influența burgheză a fost singura benefică și în care eu m-am dezvoltat. - La un moment dat ați „prins" niște ziare franțuzești și scrieți: „mi-am dat seama că lumea trăiește încă, gîndește liber, se bucură de jocurile spiritului - nu este îngropată ca noi în
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
foarte multe evenimente, revoluții, asasinate, revolte, războaie am impresia ciudată că nimic nu s-a întîmplat fiindcă nu mai există oamenii pe care îi iubeam, îi întîlneam, cu care discutam zilnic. Trecutul, deși dens, mi se pare ireal! Mă simt singur. - Dacă aș avea o mare putere, v-aș aduce pe dv. și pe alții ca dv. în fața tinerilor pentru a le povesti despre primejdia de moarte prin care a trecut poporul român între ’45-’64, primejdie care pîndea mai subtil
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
de un văr al tatălui meu, văr care se numea Periclie Martinescu pentru că fusese, la rîndul lui, botezat de un grec pe nume Periclis. Respectînd tradiția de a da copilului numele celui ce îl botează, am devenit în familia mea singurul purtător al acestui exotic nume. - De care scriitori erați mai apropiați? - Propriu-zis, n-am fost apropiat de nimeni. Am fost un spirit izolat. Relații strînse, prietenești am avut doar cu oamenii de vîrsta mea. Dar nu cu somități. Mă bucuram
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
mare greutate și, uneori, spontan. Așa, ca amănunt anecdotic, în momentul de față mă consider în întrecere cu fostul președinte american Ronald Reagan. Suntem amîndoi de aceeași vîrstă și suferim - el poate mai mult - de aceeași bolă, Alzheimer. Am o singură curiozitate: să văd care dintre noi va ceda primul. - Cum veți părăsi această planetă? Dezgustat? Încrezător în destinul românilor? Al omenirii, în general? - Am sentimentul că voi părăsi această lume mulțumit de ceea ce am realizat - deși puțin - și cu convingerea
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
nici pe slugoi. Într-un acces de grandomanie, a ajuns să dea de pereți până și cu cei mai servili dintre ei. Dar să revenim la excesul de zel. E un truism că dictatorii nu pot acapara puterea de unii singuri. Dacă așa ceva ar fi posibil, ospiciile ar fi o perfectă pepinieră de ";oameni mari" și de ";salvatori ai nației". Un dictator e întotdeauna produsul unui sistem și al unui moment politic. Nici una din calitățile individuale ale lui Adrian Năstase nu
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
stea claie peste grămadă, în mirosul de clor și de veceuri desfundate, în "luxoasele" spitale finanțate de către dl. Năstase din propriu-i buzunar. Uitându-te la realitate și uitându-te la regimul Năstase, nu-ți vine să spui decât un singur lucru: "Să vină doctorul!"
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
ținut promisiunea: nu v-ați amestecat!? M.P.I.: - Nu... deși, uneori, ar fi trebuit să-l opresc: cîteodată făcea și excese, nebunii... D.T.: - Care a fost, doamnă Istrati, momentul cel mai covîrșitor al "romanului" trăit împreună? M.P.I.: - N-a fost unul singur!... Fără ezitare, primul a fost cel în care l-am cunoscut. Mă întreb și azi: ce curaj am avut să mă prezint în fața lui!? D.T.: - Cum muncea Panait Istrati? M.P.I.: - Săracu'...Cum muncea!? Am să vă destăinui un lucru foarte
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
introducerea limbajului argotic. Din păcate, cuvintele argotice la modă, plasate pe neașteptate la emisiunile sobre de știri, nu par să arate o dorință de îmbogățire a nuanțelor stilistice, ci o sărăcie de vocabular sîcîitoare. Reporterii nu mai cunosc decît un singur registru, cel argotic, și nu mai găsesc, la repezeală, alte superlative decît: tare sau super. Eram săraci la toate capitolele, dar o puteam spune într-o limbă bogată. Pe zi ce trece sărăcim și lingvistic. Mi-e teamă de momentul
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
un al patrulea tânăr, care tăcuse până atunci, găsind probabil dezlegarea acelei dificultăți primare din care s-au apucat să se certe, ridică mâna și strigă... Credeți că strigă evrica?... Ei bine, nu... repetă același substantiv absent din dicționare, un singur cuvânt, doar unul singur, însă cu entuziasm, cu un strigăt de încântare, cu o încântare prea mare parcă, pentru că cel de al șaselea, care e și cel mai bătrân și mohorât..." - ne mai având ce să spună, rostește în contradictoriu
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
care tăcuse până atunci, găsind probabil dezlegarea acelei dificultăți primare din care s-au apucat să se certe, ridică mâna și strigă... Credeți că strigă evrica?... Ei bine, nu... repetă același substantiv absent din dicționare, un singur cuvânt, doar unul singur, însă cu entuziasm, cu un strigăt de încântare, cu o încântare prea mare parcă, pentru că cel de al șaselea, care e și cel mai bătrân și mohorât..." - ne mai având ce să spună, rostește în contradictoriu același substantiv. "Și așa
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
cuvintele necesare... Și uneori ești foarte uimit să constați că un film precum Prea mic pentru un război atât de mare aproape că nu are subtitrare. Privești mai mult la ceea ce apare pe ecran, iar cuvintele înseamnă foarte, foarte puțin. Singurele cuvinte apar atunci când acel bărbat întreabă unde sunt barăcile. Și i se răspunde: "Te duc eu acolo". Iar primele 30 de minute trec fără un dialog real; un soldat dă niște comenzi, dar poți să vezi și fără asta ce
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]