7,756 matches
-
când a găsit două bomboane, de ce nu mi-a păstrat și mie una? Nu e ciudat? Ca să fie limpede cum stau lucrurile, eu sunt Filip, adică tipul cu geanta pe umăr, despre care frati-miu susține c-aș fi fost singurul din cartier, în afara lui, auzi!, care ținea cu Dinamo (de ce l-o fi amestecat și pe Șchiopu Bărbosu în treaba asta, habar n-am, mai ales că omul era sensibil, îl văzusem cu ochii mei la Muzeul Național de Artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și text puțin, Albă ca Zăpada, și am intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și becul aprins (era tare mohorât afară) făceau, nu știu cum să zic, ca bucătăria să pară primul și ultimul loc de pe pământ, singurul de a cărui existență nu te puteai îndoi, ca și cum Dumnezeu crease, mai întâi de toate, nu lumina, apele sau uscatul, ci bucătăria asta a noastră din Drumul Taberei și pe mama înăuntru prăjind pâine, ca apoi să mă cheme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se usuce și să cadă, bunicul nostru (Mircea Chiril în certificatul de naștere religios, numai Mircea în actele de stare civilă) a fost doar bunicul meu. Al meu și atât. Or, cum el era doar al meu și eu eram singurul lui nepot, cum el, ca tată, avea două fete și eu eram băiat, vă închipuiți ce funii groase, ca parâmele, ne-au legat în chip nevăzut. În semn de prietenie, din clipa în care am izbutit să scot câteva sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Mi-i amintesc pe toți, foarte bine. Erau niște monștri. Chiar și așa cum erau, orbi și golași, În primul rînd golași, tendoanele și mușchii le pulsau deja vizibil În membre, sau așa mi se părea mie atunci. Eu am fost singurul născut cu ochii larg deschiși și acoperit cu un strat modest de blăniță moale, cenușie. Eram, de asemenea, pricăjit. Și, credeți-mă pe cuvînt, e cumplit lucru să fii pricăjit atunci cînd ești mic. Acest lucru a avut un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asupra oricărei situații. Și mi-a povestit cum Înainte de război a stat la Los Angeles, unde a fost figurant Într-un film pe nume Călăreții din canion. Vorbea, de asemenea, destul de mult despre cărți și despre viața literară. Zicea că singurul care scrie mai bine decît Hemingway este Fitzgerald, care Însă nici el n-a reușit asta decît o singură dată. Și mi-a spus despre lucrurile minunate care se Întîmplă „pe coastă” - voia să spună Coasta de Vest - și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din Globe avea titlul DEMOLĂRILE DAU LA IVEALĂ O ÎNTREAGĂ POPULAȚIE DE ȘOBOLANI. Întregul cartier era caracterizat drept „Împuțit și infestat de șobolani”. Infestat e un cuvînt interesant. Oamenii obișnuiți nu infestează, n-ar putea infesta nici dac-ar vrea. Singurii care infestează sînt țînțarii, șobolanii, evreii. CÎnd infestezi, pur și simplu ți-o cauți cu lumînarea. Într-o zi, vorbeam cu un tip Într-un bar, și el m-a Întrebat cu ce mă ocup. I-am răspuns : „Infestez”. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri, cu obișnuita formulă: „... Vă vorbește Joseph Macleod“. Străinul se ghemui În fotoliu, ascultînd cu o atitudine arogantă, ca și cum auzea niște povești al căror substrat real ar fi fost singurul În măsură să-l cunoască. — Știrile de astă-seară sînt ceva mai Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
morți numărați pînă acum. Se uită Într-o carte de telefon: numele prietenului său figura acolo, dar asta nu Însemna nimic, pentru că blitz-ul era mai recent decît cartea. Formă totuși numărul, ca să se Încredințeze. Telefonul rămăsese, Într-un fel, singurul lui mijloc de comunicare cu oamenii: aproape că se temea să-i audă tonul. CÎnd Îl auzi, agăță repede receptorul În furcă, cu o tresărire de durere: Îi telefonase de atîtea ori lui Henry pe vremuri, Înainte de a se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu capul În palme. Rowe se apropie de el. — Johns! Johns ridică privirea și spuse: — Ce om mare era! Ce om mare! — Era? — Da!... L-am ucis! 3 Fusese un masacru În lege, ca Într-o tragedie elizabethană. Rowe fu singurul care rămase calm - dar numai pînă cînd Îl văzu pe Stone. Cadavrele zăceau acolo unde fuseseră găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sili să vorbesc... mă vor sili să vorbesc... Mai bine fac un schimb cu dumneata, repetă el, ca un copil deznădăjduit. (Nici n-ai fi zis că era vinovat de atîtea asasinate.) Ascultă, Rowe, urmă el, Îți redau memoria. SÎnt singurul În măsură s-o fac. — Dar Anna? Întrebă Rowe. — Ea n-o să-ți spună niciodată nimic. Doar m-a lăsat să fug tocmai ca să mă Împiedice să-ți spun... așa cum te-am amenințat... Anna te vrea așa cum ești. — E chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care ne ademenește din ce în ce mai convingător de la marginea peisajului tehnologic. J.G. Ballard 1995 Capitolul 1 Vaughan a murit ieri în ultimul său accident de mașină. De-a lungul prieteniei noastre și-a exersat moartea în multe coliziuni, însă acesta a fost singurul lui accident adevărat. Îndreptată cu bună știință spre limuzina actriței de film, mașina sa a sărit peste balustrada podului rutier de la Aeroportul Londra și-a plonjat în acoperișul unui autocar plin cu pasageri ai curselor aeriene. Trupurile zdrobite ale turiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
specialistului în sondaje Alin Teodorescu, aparițiile sale pe micul ecran i-au îmbunătățit serios imaginea; elanul său oratoric nesfârșit, tactica de șoc și jocurile colorate de cuvinte îl plasau într-o categorie aparte:” Demonizarea oponenților, insistența asupra faptului că era singurul care putea apăra adevăratele valori românești și identificarea unor multiple primejdii ce amenințau existența însăși a României nu numai că nu i-a dezgustat pe mulți români, dar în număr mult mai mare s-au lăsat vrăjiți de spectacolul lui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
chiar să gândim la fel). Diversitatea nu era tolerată. Ideile propagate cu atât zel erau departe de a fi progresiste în realitate. Ele veneau «de sus» (conform ierarhiei comuniste) și trebuiau impuse până la ultimul om de rând. Însă, comuniștii erau singurii aflați deasupra ideologiei, și nu de puține ori deasupra legii (pe care tot ei le adoptau). Deși afirmau consecvent lupta împotriva «claselor exploatatoare», ei înșiși au devenit exploatatori. Deși proslăveau munca și cinstea, ordinea și legea, în realitate tocmai de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un context mai larg, de la bun început generalul Antonescu și-a dorit un război între Germania și URSS (între naziști și comuniști): „«Războiul cu rușii» iată ce a așteptat și voit Antonescu să se întâmple cât mai curând. Nu era singurul. Mihail Sturdza mărturisește, în memoriile sale, că atâta timp cât a fost ministru de Externe(septembrie-noiembrie/decembrie 1940) a urmărit să provoace un conflict militar între Germania și URSS. Generalul considera nefirească strânsa cooperare dintre nazism și bolșevism și era convins că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe care să-l urmăm? Nimeni! În același timp noi i-am ales, noi le-am dat credibilitate unor asemenea politicieni! Cum pot românii să-și explice că, într-o vreme în care doresc să-și construiască viitorul, ei sunt singurii din Europa de Est care apelează la oameni care țin de trecut? Cum justificăm noi, ca români, că vrem să progresăm ca un om al trecutului? Mă refer la această „speranță”, la această prăvală de simpatie legată de Ion Iliescu. Ce să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
schimbe. Atunci când firmele românești vor vedea că firmele competitoare din UE vin aici și le «fură» cotele de piață pentru că au un management mai bun, produse și servicii mai bune și mai ieftine, atunci cu siguranță oamenii se vor schimba. Singurii care ar avea beneficii dacă România nu intră în UE sunt corupții. Reputația României de țară coruptă determină investitorii străini să nu investească aici.” Ambasadorul SUA la București, Michael Guest mărturisește într-un interviu mai recent: „Sincer vorbind, România suferă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
new world», în care nu se mai frânge psihicul nimănui, indivizii care compun societatea sunt scoși pe bandă rulantă, prin inseminare artificială, de la bun început «politic corecți». Viitorul e al lui Huxley, nu al lui Orwell... [...] Iosif Sava a fost singurul care, în toți acești ani ai politicii, negoțului și tâlhăriei, a oferit omului de cultură un refugiu pentru demnitate. S-a opus cu toată ființa lui căruntă și distinsă asaltului mârlăniei, pragmatismului feroce, ignoranței mulțumite de sine, rânjetului dizolvant, kitschului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-i pe proștii ăștia cum joacă, mai rău decât niște muieri. Au picioare de cârpă, să-mi bag pula în mama lor de boi. De când a intrat căcăciosul ăsta, nu se mai leagă nimic, maimuțoii dracu’. Futu-i... Vlădeanu era singurul care nu visase nimic în noaptea dinainte. Asta pentru că nici nu-i trecuse prin cap să se culce. Se dusese cu niște prieteni și niște gagici la restaurant, apoi la discotecă, la un bar, terminaseră petrecerea pe la șase dimineața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care să aibă grijă de ei. Dar vremurile se schimbau și acum aveau și orfani. Mai ales acum, că aveau de-a face cu boala asta care bântuia prin toată Africa. Erau din ce în ce mai mulți copii fără părinți, iar orfelinatele erau singurul lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
multe zile la rînd intrarea În cea mai mare dintre peșterile sale. De ce anume avea nevoie o zeiță neagră ca să asculte rugile unui fiu alb al lui Scaraoțchi? Atunci și-a născocit propriile ritualuri, simboluri, ba chiar și propriul limbaj - singurul care se vorbea pe insula aceea - și de multe ori s-a trezit În zori de zi, beat criță de rachiu de cactus, strigînd-o pe regina mării de pe cea mai Înaltă stîncă a țărmului abrupt, implorînd-o ca soarele să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care trăiau atît de departe de țărm, Încît nu aveau nici măcar o idee clară despre existența ei. „Mie, spunea Pierre, bucătarul de pe ultimul vapor, mi-au trebuit peste treizeci de ani pînă să o cunosc, și te asigur că sînt singurul din satul meu care a văzut-o... Acolo, optzeci la sută din an aveam parte numai de zăpadă” Iguanei Oberlus Îi trebuiseră aproape treizeci de ani ca să Învețe ce e aceea zăpadă și Încă Își mai amintea profunda uimire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
face În felul meu. - Cu ce drept? Oberlus Îl privi ca și cum cu adevărat i-ar fi fost greu să Înțeleagă ce voia respectivul printr-o asemenea Întrebare, dar, după ce șovăi o clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii ei doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau pe insulă cu interdicția absolută de a se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva ore În urmă, culmea zidului de stîncă. Coborî cu nemăsurată prudență pînă la intrarea În peștera lui și Își contemplă Întristat „căminul”, singurul pe care-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl prechimbaseră Într-un talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre cărțile sale și aproape toate alimentele fuseseră distruse definitiv, praful de pușcă nu se mai putea folosi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]