2,599 matches
-
țarc. De m-aș preface-n înger de lumină, M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalină Un râu de smoală fost-a, până ieri... Citește mai mult Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.Adeseori, în murmuru-mi apatic,E simfonia ultimei căderi.Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață,Văd noua mască a grăbitei luni.Sunt omul-nor și de-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Cugetare > ȘI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Niciodată visul nu mă trezește din somn- Trupul lui locuiește în afara sufletului. Îi simt încremenirea mută, nemișcătoare, singuratică. Paradoxul doare, ceva a uitat, i se curmă câte un ligament, în fiecare noapte, câte un deget îi îngheață. Pironit în sfințenia tâlcului divin, locuința lui nu e mai printre muritori, dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual
ŞI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381378_a_382707]
-
de ajutor la treburile împărăției, dar flăcăul nu dădea nici un semn de ascultare. Mâniat peste măsură de nevrednicia fiului său și nădăjduind că o pedeapsă îi va băga mințile în cap, împăratul hotărî să-și închidă fiul într-un turn singuratic ridicat la malul mării, de unde să nu poată urca pe acoperiș și să nu mai poată vedea pană de pasăre. Bietul fecior de împărat nu se putu împotrivi poruncii tatălui său, așa că, își luă ziua bună de la împărăteasă și se
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Dacă tac, lipsesc. Înțeleg strânsoarea visului meu, numai când îl laud pe Mântuitor, că a avut curajul să închid ochii. Apoi ... Citește mai mult Niciodată visul nu mă trezește din somn-Trupul lui locuiește în afara sufletului.Îi simt încremenirea muta,nemișcătoare, singuratică.Paradoxul doare, ceva a uitat,i se curma câte un ligament,în fiecare noapte,câte un deget îi îngheață.Pironit în sfințenia talcului divin,locuința lui nu e mai printre muritori,dar, așa moartă, ea, acoperă cerul,apoi neantul spiritual
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
cotitură extrem de importantă din viața mea de doi bani de până atunci.Ceasul meu cu cuc arăta orele opt fără un sfert.Mă trecu brusc un fior ciudat ! Pur și simplu simțeam nevoia unei plimbări cu mașina în afara orașului.... IV. SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. MOTTO: „Nu încerca să deschizi inima altcuiva cu cheia inimii tale. S-ar putea să nu se potrivească
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
toată curtea Atunci, c- un retorism fără de vină Țineam discursuri florii de sulfină Petuniilor, crăițelor, mușcatelor îmbujorate, Ori crinilor și trandafirilor cu-a lor flori catifelate Mă regăseam sub nuc și sub gutui tomnatic În care - și avea cuib curcanul singuratic Urmat îndeaproape de găinușe si cocoși De gâște și gânsaci gălăgioși, făloși Pe care- i secondam prin curte, ziua, Cercând să îi imit în timp ce umpleam piua Turnându- le din apa rece cu ulciorul Să- i răcoresc și- apoi să își
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
zbucium, plin de răscoliri. Răscoliri îmi aflu și în ochi de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
nicio clipă din a-și spune cu sinceritate povestea acelui om, care le va înțelege cu ușurință glasul. Uneori, e-adevărat, ele plâng, fiindcă știu cu precizie că steaua lor alburie nu mai apucă să pâlpâie vreodată într-un colț singuratic de Univers. Te simți atunci în mare suferință, tu, cel care vei deveni cândva, la rându-ți, cruce, tocmai pentru că nu le poți opri sau șterge măcar cu delicatețe lacrima, iar asta rănește sufletul celui încă viu mai mult ca
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
plecă urechea chiar acelor astrologi și haruspici pe care încercase odată să-i izgonească din Roma, și asta în detrimentul auspicilor și augurilor oficiali care începuseră încet, încet, să-l urască pentru schimbările sale. Deveni cu timpul pesimist, morocănos uneori, ursuz, singuratic, cu înclinații către misticismul ieftin. Poporul făcea bârfe pe seama sa spunând că organizează adevărate orgii în insula Capri la vila Jovis, ceea ce nu era adevărat, însă se spunea că tolera uneori în jurul său niște personaje numite sprintii, vopsite ciudat pe
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > ȘACAL SINGURATIC Autor: Marius Nanu Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ca o tempesta, dragostea creștea În inima lui de șacal singuratic; Hienele toate în jur îl iubeau Dar vai, el alese chiar fructul sălbatic. Frumoasă
SACAL SINGURATIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374412_a_375741]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > ȘACAL SINGURATIC Autor: Marius Nanu Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ca o tempesta, dragostea creștea În inima lui de șacal singuratic; Hienele toate în jur îl iubeau Dar vai, el alese chiar fructul sălbatic. Frumoasă era Magdalena, Cu rasu-i frivol, plin de sensuri; O dragoste oarbă în oase-i intra Și-n frunte atâtea eresuri. Dar ceea ce nu reușea ca să
SACAL SINGURATIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374412_a_375741]
-
în oase-i intra Și-n frunte atâtea eresuri. Dar ceea ce nu reușea ca să uite Erau ochii ei dintr-o noapte Când ea, ca o pradă dorită, veni Si-alaturi uitară de toate. Așa petrecură o noapte de vis Șacal singuratic, frumoasa păgâna... De-atunci el simți cum se stinge de dor Și sangele-i seaca în vâna. Ea trecea prin lume de parca nicicând N-a fost ca să fie o noapte; El tace în urma-i privind-o nebun Și-o pajura
SACAL SINGURATIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374412_a_375741]
-
stinge de dor Și sangele-i seaca în vâna. Ea trecea prin lume de parca nicicând N-a fost ca să fie o noapte; El tace în urma-i privind-o nebun Și-o pajura-n piept i se zbate. Referință Bibliografica: ȘACAL SINGURATIC / Marius Nanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marius Nanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SACAL SINGURATIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374412_a_375741]
-
din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate ... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă, să râd, să plâng?! (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: E toamnă! / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374422_a_375751]
-
Moartea lui Ilie Călian m-a întristat. Am simțit nevoia să-l sun la telefon pe Sorin Călin să-i spun trista veste. Cu Ilie Călian s-a dus ceva din istoria presei clujene. Am mai rămas doar câțiva lupi singuratici din generația de jurnaliști, care pun cultura, morala, deontologia și știința deasupra efemeridului cotidian și a intereselor pecuniare sau șantajabile. Noile generații de jurnaliști clujeni sunt produsele unei școli impotente de bursieri care trec totul prin filtrul ideologic al finanțatorului
ILIE CĂLIAN, ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373318_a_374647]
-
disperați în spini de trandafiri pășim. Poate sunt dăruiți de cei care ne părăsesc, Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc. Cine spune doamnă să plângi însingurată Să te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată. Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos, Și să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o plantă carnivoră Care mă prinde
EȘTI PLANTĂ CARNIVORĂ FEMEIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373319_a_374648]
-
miros, Trec iubiți sărutându-se tandru, Prea frumoși, prea senini, Prea aprinși, prea-ndrazneti, Conversând sau râzând Se avânta. Pe poteci obosite de toamne târzii, Trec bătrâni ce povestea și-o plimba, Prea pătrunși , prea smeriți, Prea sfioși, prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec și eu, privind melancolic, Prea demult mă jucam, Prea puțin am iubit, Prea aproape de varsta tăcută... Citește mai mult Pe cărări însorite, răsunând zgomotos,Trec copii
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
și miros,Trec iubiți sărutându-se tandru,Prea frumoși, prea senini,Prea aprinși, prea-ndrazneti,Conversând sau razandSe avanta.Pe poteci obosite de toamne târzii, Trec bătrâni ce povestea și-o plimba,Prea pătrunși , prea smeriți,Prea sfioși, prea bolnavi,Singuratici și tristiSe perinda.Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita,Trec și eu, privind melancolic,Prea demult mă jucam,Prea puțin am iubit,Prea aproape de varsta tăcută...... XIII. DACĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1663 din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mei nu vor mai ști sa plângă mănunchi de șoapte în mâini eu am să-mi prind tu să-mi rămâi cănd diminețile îmi pleacă zile de-a rând mă rătăcesc în somn adorm fără-un cuvânt de mângâiere nopți singuratice îmi dau ocol și-mi bat in geam ploi reci de vânturi spulberate și nu găsesc un adăpost să am cand vine timpul și tu eăti departe. și voi rămâne doar cu amintirea lui" A fost Odată" cu clipe doar
EXTRAS DIN MEMORIA DURERII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371299_a_372628]
-
să merg prin veacuri. Aveam locul rezervat! Dinastii de multe soiuri se-ntindeau ca într-o doară, Trebuia să trec prin toate, doar era întâia oară! Un actor își dresa visul, avea unul fantomatic Și-nvățase bine rolul despre lupul singuratic. Doi pescari de vreme bună se-ntreceau într-un oftat: Doamne-am zis, există-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de zor armura din misterul unui joc. Am
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
lor catifelat Da camerei mele un aspect de vis. Mă atrag ape rostogolindu-se pe maluri Dar cel mai mult mă atrage Să privesc minunate flori de vară Și să sărut ciucurii parfumați al florilor de liliac. Tânjesc după vârfuri singuratice de munte, Dar mai mult tânjesc după dulcea Poppy - Acea lume încântătoare a prozei Capabilă să înlăture și veștedul meu trandafir. Îmi doresc să văd pășuni cu un parau Dar mai mult doresc panseluțe gânditoare, Atunci când într-o zi leneșa
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
transforme nunta strălucită din Călin file de poveste în moarte. Așa după cum cadrul desfășurării acțiunii, un apartament al unei femei no name nu mai este “Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic” iar “Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat” se transformă în gestul întinderii așternutului pe o canapea extensibilă după o suită de alte gesturi devenite stereotipii, ritualuri mecanice ale femeii no name
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > MISIUNE Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului La ceas târziu, când apare luna Ce-nvăluie a mea inimă singuratică, Ea stinge cu mult zel furtuna Luminând cu o strălucire sălbatică... Este greu, nu înțeleg prea bine Încercând a da bun sens iubirii, Luna martoră, ce un suspin reține Pătrunzând în cămașa grea a armurii! Spui că mă iubești, o
MISIUNE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374134_a_375463]
-
naște în clipa ce se duce: Două mâini întinse în prispa de la casă, De bătrâni cuminți, ce știu să pătimească, Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de pătimit, Căutând la locul celuia iubit, Tot scrutând cărarea celuia iubit, Tot scrutând cărarea celui așteptat, Gârboviți de viață, plans și de oftat! Citește mai mult Alte mâiniLângă chipuri dragi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
uita că s-au jertfit mii de vieți pentru apărarea ei. Doamne, strânge inimi lângă inimi în Adevăr și în dragoste curată. Unește Te rog, Sudul cu nordul, Estul și Vestul și, dacă în drumul Tău mai întâlnești o inimă singuratică de Român, aprinde, Te rog, flacăra unirii în ea ca să nu uite că este ROMÂN. Ziua 1 decembrie este ziua prin care „respirăm” mai mult ca oricând românește. De aici din depărtare mă cuprinde nostalgia dorului de casă și cu
CÂND SPUN ROMÂNIA... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371972_a_373301]