2,989 matches
-
aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea prezentificantă a transcendenței, sfințirea de sine a picturii religioase și conștiința individuală ce-și începe rugăciunea întru reculegerea mistică. Statuia, ca rezultantă principală a creației sculpturale induce imaginea unei situări proiectate în spațiu deschis. Întâlnirea dintre forma ce se impune organizator și conținutul materiei dispus modelării este deplin evidențiată fiind postulată în solitudinea înaintării cu care o statuie întâmpină percepția umană. Acest tip de creație solicită o singurătate plastică învăluitoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
echivalează cu absența lucidității ei receptive și implicante, luciditate substituită de gama unor automatisme de suprafață. Cazul absenței reculegerii mistice pentru cel care intră în templu, relevă, de asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării. Acestui pelerin al mundaneității ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asemenea proces. Și istoria fusese de ajutor. Ennistone își pierduse, cu mult timp în urmă, mica nobilime latifundiară și, chiar înainte de secolul al XIX-lea, devenise democratic și puritanist. Persista încă noțiunea „familiilor bune“, asociată cu idealurile înalte și cu situarea în fruntea moralității, dar la vremea când se petrece povestirea noastră, chiar și aceasta dispăruse, virtual. Să luăm un exemplu: William Eastcote, un om excepțional de bun, păstra, probabil, în mintea lui, un grăunte de irațională superioritate, în timp ce în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tehnologii specifice sportive constituie de fapt principala preocupare în procesul de antrenare, aferent domeniilor artei sportive: cum este gimnastica artistică, fit ness, dansul. Imaginea vestimentației și a corpului sportivului și a suporterilor face parte din ceremonie, depinde forma stadionului, de situarea socială a publicului, de numărul de spectatori și de relația natură și cultură. Oita, Japonia, Ochiul, exterior, 2001, 40.000 de locuri. Nu există istorie fără cultură, nici cultură fără istorie. Teoria generală a valorilor sportive fairplay analizează nașterea, structura
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
condamnaților la adrenalină, fie prin granițele sportului ales, fie prin relația cu instrumentele adjuvante, sportivi care participă la o frăție doar prin selecția sportului (la Olimpiada de iarnă din 2010, pentru participanții la schi pe movile și sărituri, era evidentă situarea în grupa socială de elită/absolvenți de facultăți, cu situații financiare de excepție, trupuri echilibrate și antrenate, voințe de participare, nu de victorie în competiții) . Corpul unui sportiv devine un alt trup în funcție de disciplina practicată sau de jocul realizat, în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar și în relație cu poeziile care compun cartea, aduce (aparent, cel puțin) o notă oximoronică, însă, situarea lui aici explică deliciul indus de omniprezența culorii și de consecințele acesteia, fiindcă, dacă mergem tot la Goethe, el împărțea, în teoria amintită la început, culorile în două clase: pozitive (galben, portocaliu, roșu-gălbui) și negative (albastru, indigo, violet), arătând că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
parte, tendința către deformarea realității, cu accent, în unele cazuri, pe irațional sau grotesc, și întoarcerea - nu neapărat acuzatoare - spre un trecut care, fiind leagănul ingenuității copilăriei, poate fi receptat, în niște limite, firește, ca edenic, sunt câteva atuuri ale situării poemelor în perimetrul neoexpresionismului. Este o lirică a eului, unde abundența imagistică de la început, construită în jurul unui inventar referențial incalculabil, se esențializează cu fiecare volum și, la fel, câmpurile semantice, însă juxtapunerea acestora, precum și polisemantismul îmbinărilor lexicale perpetuează impresia de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Geoană! În acea noapte ce a urmat închiderii scrutinului am stat, ca majoritatea cetățenilor, cu ochii ațintiți pe ecranul televizorului. Am și uitat să mai mănânc (am făcut economie? un prânz) am fost atent la cifrele ce se comunicau privind situarea celor doi candidați. Diferențele mari - voit afișate se tot diminuau, dar vine momentul fatal... când dl. Geoană jubilează și se bucură, exact „ca un copil care primește un dar nesperat de mare”, sare, în sus, țopăie în văzul lumii strigând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
însoțesc psyche-ul cu pas egal. Și cred că pentru totdeauna. Dar asta, oricât ar părea de ciudat, nu e totul. Sau nu în forma aceasta. Odată cu maternitatea nu începe numai o altă viață organică, fiziologică, emoțională, ci și o altă situare socio culturală. Aceasta pare un fel de pachet cu care se trezesc în brațe în special femeile de carieră, sau artiste, sau scriitoare, sau intelectuale, într-un cuvânt femeile care au o existență profesională pronunțată. Este vorba despre o încadrare
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
stîrnește controverse. Noua municipalitate își manifestă voința de a crea sinergii și solidarități între Paris și periferie prin intermediul unui amplu proiect de reînnoire urbană (GPRU). Cercul delimitat de bulevardele Mareșalilor și bulevardul periferic, "acest teritoriu izolat, oarecum degradat, reprezintă prin situarea sa unul din locurile unde oportunitățile de dezvoltare ale centrului aglomerării și ale Parisului sînt cele mai mari pentru anii următori. Per total, mai bine de 700 000 de persoane au venit treptat să se instaleze în jurul bulevardului periferic și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
mozaicului parizian își găsește aici locul. Stelele și ornamentele revelează apartenențele, regrupate în diviziuni: iugoslavă, musulmană, poloneză sau evreiască. Diversitatea socială și etnică a Parisului, atît de remarcabilă, se regăsește așadar pînă și în aceste cimitire pariziene, părînd domolită de situarea îndepărtată a acestor periferii. Orașul se dilată și se contractă în ritmul plecărilor și sosirilor, punînd în dificultate statisticile rezidențiale, modificînd atmosfera străzilor și cartierelor. Parisul nu ar putea exista fără periferia sa, el este inima unei aglomerări, dar o
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
că lumea se află la limita unei epoci și la începutul unei ere teribile și necunoscute domină poemul postsimbolist. Însăși noțiunea de fin de siécle s-a transformat dintr-o calificare estetică și mondenă într-una vag existențială. (...) sentimentul de situare la capătul unui ciclu și dorința de a programa o literatură cu totul nouă stă la baza extraordinarelor mutații ale acelor ani; situația socială a contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neefeminații” Arghezi și Minulescu vor fi acceptați, către 1911-1912, de criticii antisimboliști cu o reală comprehensiune estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion Trivale, Mihail Dragomirescu sau Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului, infiltrațiile intimist-decorative au creat un spațiu de negociere între extreme, între populism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
considerațiile privind caracterul lor sintetic, esențializat, antirealist, rîndurile despre „exotismul” lui Puvis de Chavannes, despre „idealismul mitologic” al lui Gustave Moreau, despre „simplitatea naivă a artei primitive” a lui Cézanne sau despre „splendoarea barbară” a exotismului lui Gauguin îndreptățesc oarecum situarea lui Theodor Cornel în „avangarda” criticii noastre de artă din acel moment. Observațiile sale indică într-adevăr o estetică postimpresionistă sau, mai exact, preexpresionistă. Însă, privită la scară în context central-european și occidental, reflecția românească asupra artei se dovedește serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Franța: schimbarea de regim școlar, blocarea cauzată de război și decompresiunea ulterioară, revoluția (și revelația) tehnicii - cu precădere apariția automobilului și a aviației, a cinematografului și a radiofoniei. Noul stil de viață a generat noi condiționări perceptive și - implicit - o situare a omului în lume radical diferită față de cea a secolului precedent: „Calea ferată e un mijloc de transport, automobilul e sau devine un instrument sportiv. (...) Și mai mult, aviația îi dă o nouă forță corpului omenesc, cinematograful - ochiului, radiofonia - urechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acest sens sînt, cu deosebire, teoreticienii italieni ai avangardelor și experimentalismului din anii ’60, Umberto Eco și Angelo Guglielmi. Primul insistă (în Opera deschisă) asupra captivității avangardiștilor în interiorul tradiției pe care o contestă, asupra asimilării ei „în negativ” și a situării în epicentrul crizei pe care o denunță. Celălalt (pe lîngă distincția discutabilă dintre caracterul preponderent negator, militant și revoltat al avangardei și cel pozitiv(ist)-formalizant al experimentalismului) distinge între „înnoitori” (Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Saint-John Perse ș.a.) și „avangardiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cele mai importante fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Max Hermann Maxy — elev, la Berlin, al ex-dadaistului Artur Segal), contactele cu productivismul și realismul rus/sovietic fiind mai tîrzii și indirecte. Mai interesantă rămîne situarea constructivismului de la Contimporanul „în continuitatea lui Dada”, pe linia fuziunii „sincretice” a artelor noi. Se știe că lansarea europeană a mișcării dadaiste, petrecută în 1916 la Cabaret Voltaire din Zürich, a avut caracterul unor „performanțe” histrionice, anarhice și ludice, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o schiță umoristică. D. Pompiliu Constantinescu colaborează la Contimporanul cu articolul «Vieți romanțate». Este o surpriză, nu lipsită de semnificații.»” Conflictul cu Contimporanul lasă totuși loc, o vreme, și unor concesii tactice. Într-un articol panoramic, M.H. Maxy apreciază situarea inițială a publicației în speță la „stînga plasticei și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează amabil editorialul „Cheia viselor“ al lui Ion Vinea, iar afinitatea cu suprarealismul nu scapă comentatorului anonim, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
soi de highlander sau mai degrabă de downlander, de duh nemuritor venit din adâncurile pământului și care cutreieră un întreg arbore genealogic, intrând vampiristic, pe la 1460, în sângele unor personaje ale epocii, migrând, cu scurte pauze, până în zilele noastre. Această situare narativă constituie un prilej pentru prozatoare de a-și etala, fără ostentație, o erudiție medievalistică și o capacitate inventivă de invidiat, de care nu sunt străine studiile de specialitate cuprinse în cărțile sale anterioare. Pentru cititorul filolog, trecerea prin istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se situează eul individului. Se observă că imago se identifică într-o anumită măsură cu sufletul, sau se poate spune că imago este locul de întâlnire cu animus. În cadrul tradiției romane, masca de ceară sau imago evoca sufletul defunctului în situarea sa habituală în atrium și în pompa funebris. „Folosirea figurilor și măștilor funerare presupune manifestarea unei antropologii concrete, fiecare din trăsături putem spune că este universală, însă au fost culese și modelate în Roma cu o intensitate particulară și originală
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
În general, pentru cele 12 situri cercetate, care formează eșantionul analizei noastre, aspectul casei era sub forma unei locuințe, unicamerale, de dimensiuni mai mari ori mai mici, asemenea etapelor anterioare. În cadrul acestor stațiuni s-a observat, într-un singur caz, situarea lor inegală, pe suprafața cercetată, fiind grupate „în cuiburi”, probabil datorită unor criterii de ordin familial sau social-economic (Dodești). Investigațiile arheologice întreprinse în aria bazinului au permis observarea, pentru intervalul secolelor VI-XI, unei creșteri a membrilor comunităților băștinașe și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
în 1961 sau 1965), iar altul la Bârlad-Dealul Țuguieta (în 2003). În ambele cazuri, analiza osteologică a indicat prezența unei perechi umane (bărbat și femeie). Însă, între cele două descoperiri funerare există multe diferențe, nu doar etnice, ci și în privința situării geografice (primul pe șes, celălalt într-o movilă), adâncimii (1,85 m primul mormânt și 0,80 m cel de-al doilea) și a componentelor inventarului: cel creștin conținea un cosor (pl. LXXII/16), cel păgân avea o zăbală dintr-
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
indezirabil, nu doar printre colegi și cunoscuți, ci și printre ai mei (fii, frați, surori, cumnați, cumnate, nepoți). Cumpărai, recent, un loc dublu de veci la cimitirul din curtea bisericii satului Poiana Câmpina, În zona de „confort sporit”, având următoarea situare topografică: Curtea bisericii, zona a III-a, parcela 16, rândul 2, locurile 31-32. Pusei o cruce de marmură cu dimensiuni medii. Iar pe postament, care-i, de asemeni, din marmură, trecui numele și prenumele părinților mei, ale celor patru bunici
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ar putea deveni într-o bună zi invizibili, este punctul de plecare al unei utopii. Iată ce l-a stimulat pe Wells în această frază, caracterul utopic al construcției ulterioare... Cei mai mulți scriitori au însă nevoie de la bun început de o situare în timp și spațiu, chiar în anotimp și într-un perimetru geografic precis, pentru a putea începe... Thomas Mann, Ernesto Sabato, chiar Hemingway, au făcut parte din această categorie de naratori incapabili să demareze fără o situare prealabilă de ordin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
început de o situare în timp și spațiu, chiar în anotimp și într-un perimetru geografic precis, pentru a putea începe... Thomas Mann, Ernesto Sabato, chiar Hemingway, au făcut parte din această categorie de naratori incapabili să demareze fără o situare prealabilă de ordin fizic. muntele Vrăjit începe, precum bine știți, cu această frază care conține, la prima vedere, mai multă geografie decît mister : „Un tînăr obișnuit pleca, în plină vară, de la Hamburg, orașul său natal, la Davos-Platz, în regiunea Grison
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]