1,490 matches
-
înghițit de veșnicie" (ibidem, p. 81). 83 Excluzând aprezentabilul, "pictura smulge privirea de atracția pământului, de fascinația singurului ei peisaj" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 75). 84 Este modul de a-l slăvi pe Dumnezeu prin cunoașterea necunoașterii, adică "prin negarea tuturor celor existente, cum fac sculptorii, care îndepărtează tot ce împiedică vederea clară a ceea ce-i ascuns, și care scot la iveală frumusețea cea adevărată și ascunsă prin simpla luare." (Dionisie Pseudo-Areopagitul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a lungul întregului al doilea veac și după sosirea migratorilor, creștinii au adoptat numeroase soluții stoice pentru a evita anomia și silniciile. Dar fără raționalitatea poruncitoare, imperor, a stoicilor, ci cu misticismul sans rivages, cu evlavia infinită și bona fides slăvită de evangheliști. Așa a apărut soluția monastică 1. Era un liman la capătul oceanului lumii romane, frământat de uragane externe și de sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pietre de către primii creștini și de apologeți, filosofia a fost reprimită în Civitas Dei; desigur, nu cu fala de altădată, din vremurile elenismului, ci doar ca ancilla theologie, ca „sclavă a științei divine” a creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt, în Renaștere, fie „aristotelice”, fie „platonice” - chiar dacă fiecare încearcă să se concilieze cu teologia pe calea dublului adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi sunt influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și binelui, simbol al drumului ascensional și al sacrificiului altruist (,,O, Febus,/ Părinte al luminii tăcut,/ Tu verbul pe veci înflorit în splendoare,/ Uimit în genunchi te salut,/ Supremul meu cântec, o, Soare,/ Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
să trecea banii ce trebuia să se dea la domnie dar, ca să primească domnul să se facă acel bun lucru, în loc și de la sine să fi jertfit o mică sumă de bani și toate chipurile de ajutoare, ca să poată a slăvi căci în zilele otcârmuirii măriii-sale s-au întemeiat un ce folositor" (Golescu, 1963: 193). Pe lângă aceste aspecte, considerăm însă că tentația imediatului a făcut ca astfel de lucruri de anvergură oricât de mică să nu se poată face. 2. Evoluție
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fantasmagorie. Singură, limba romanică nu poate face desigur acest lucru" (Keyserling, 1993: 277). 5. Suflete nediferențiate Cât de departe am fost noi în istorie de ideea acțiunii concertate, a unirii cum spunea Golescu! "Unirea spre folosul obștii ne fericește, unirea slăvește, unirea întemeiază tot binele" (Golescu, 1993: 201). Golescu vedea cum se poartă oamenii din diferite pături sociale unii față de alții, fără teamă, cu politețe, cu toții față de fiecare, consecință atât a educației, cât și a cunoașterii poziție fiecăruia sau, cum spune
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
știut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile. Și de la cine fu acea moarte necuviioasă? De la Gligorașco, pre carele l-au făcut domn, și l-au cinstit și i-au slăvit numele.” Ediții: Istoria Țărei Românești de când au descălecat românii (publ. N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, 1846, 231-372, 1847, 3-32; Istoria Țărei Românești începând de la descălecătoarea românilor..., în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 1-165; Letopisețul Țării Românești (publ. Stoica Nicolaescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
și să se organizeze pentru a deveni o forță a cărei sarcină este aceea de a trăi împreună o viață creștină totală, de a trăi integral creștinismul printr-o practică integră și integrală"17. Criticînd o lume și ridicînd în slăvi o alta, acest catolicism social și integral se sprijină în mod obligatoriu pe popor. El propunea, între socialism și liberalism, la fel de combătute, o soluție de inspirație creștină și pregătea calea creștin-democraților prin apelul privind o transformare în profunzime a organizării
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul Dimineața fiind într-adevăr una din cele mai reușite poezii. În antologiile publicate după 1944 - Flori și ghimpi (1956), Soare cu dinți (1972) -, obiectul „cântecelor” se schimbă, realitățile lumii noi sunt acum slăvite cu patos conjuctural, impus. Totuși poetul nu abandonează lirica de atmosferă simbolistă a târgului provincial, nici vocația ironist-anecdotică. Va scrie din abundență epigrame, fabule, „cronici rimate” (mai ales ale vieții literare) etc. Titlul Flori și ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
ha-Sifrut, 1887-1889 (în ebraică). Trebuie adăugat că unii istorici evrei prelungesc, pentru anumite regiuni, Evul Mediu până în secolul al XVIII-lea. hhhh Cartea amintirii. iiii Primul cuvânt al unei rugăciuni care începe astfel: "A noastră este datoria (Aleinu) de a slăvi pe Stăpânul tuturor lucrurilor..." și încheie de obicei fiecare dintre cele trei slujbe zilnice. jjjj În ebraică: Sefer Ha-Demaot. kkkk În germană: Leidensund Gelehrtengeschichte. llll Teritorii unde, după un decret restrictiv promulgat de Alexandru I în 1804, evreilor din imperiul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în Casa Cântecului (124). După această apoteoză, Mithra se întoarce din nou pe pământ pentru a-i combate pe daeva, în vreme ce Ahură Măzdă rămâne în Casa Cântecului, întâlnirea dintre Ahură Măzdă și Mithra pecetluiește destinul divinităților demonice daeva. Mithra este slăvit ca lumina care iluminează întreaga lume (142-44). Și imnul sfârșește cu 44 G. Widengren, op. Cit., p. 131; cf. Duchesne-Guillemin, op. Cit., pp. 96 sq. 45 G. Dumezil a arătat că locul lui Mithra a fost luat, în imnurile găthă, de Vohu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în propria limbă și în timp real. * Miezul mesajului este Învierea lui Hristos. Mîntuire înseamnă supraviețuire. Domnul, Mîntuitor sau Mesia, numele are mai puțină importanță: îl voi urma pe oricare, umil sau glorios, îmi promite să nu mor. Și voi slăvi numele cel mai umil cu condiția să mă scape de neliniștea primă și ultimă care îmi pecetluiește existența. Purtătorii de vești proaste sînt omorîți, dar niciodată nu i s-a făcut o primire proastă unui evanghelist etimologic, binevestitorul care vine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Când este atât de simplu de înțeles că toți suntem muritori, că oricâte averi am aduna în lumea aceasta din lăcomie, nu luăm nimic cu noi ,,dincolo” , că dacă n-am lăsat ceva valoros pentru urmași, nimeni nu ne va slăvi după moarte! O viață dusă în nimicnicie nu folosește nimănui. Nici măcar analfabetului respectiv. Cât timp am locuit în apartament, timp de 30 de ani am mers în fiecare an la Slujba de înviere la Catedrala Mitropolitană. Pe timpul bolșevicilor așa ceva „nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai ușor și problemele materiale, să le spună un adevăr mai puțin plăcut. Dar oamenilor nu le-a plăcut adevărul. Și astăzi la fel ca și atunci, omul are dorința permanentă (dar nemărturisită) de a fi lăudat, de a fi slăvit, de a i se recunoaște ,,deșteptăciunea” în fața celorlalți. Dacă un astfel de om este lăudat de cineva, atunci acesta îi devine automat ,,prieten” , îl invită chiar la un șpriț (hai că-ți fac cinste) și îl îndeamnă; mai vorbește, mai
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
unele cu peste 150 de ani de reputație, altele mai recente, dar cu o excelentă cotă de piață. Mărcile poartă une-ori denumirea proprietarilor "istorici " de firme H. Upmann, Partagas, Vegas Ro-baina, nume preluate din literatură Montecristo, Romeo și Julieta, nume slăvind Cuba Gloria cubana, Guantana-mera. Există chiar și două mărci consacrate "relațiilor externe" Diplomaticos și Quai d'Orsay. Dintre mărcile faimoase în lume menționam câteva cu istorie și tradiție: Montecristo, nume preluat de la Alexandre Dumas. A fost lansată în 1935 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de dreptatea Sa, recunoscîndu-I nemărginita sa desăvîrșire, și să capete în toate lucrările sale o slujire, aducîndu-I un omagiu, supunîndu-I-se și venerîndu-L cu toată puterea sa, ceea ce cu alte cuvinte înseamnă că unica și nețărmurita sa dorință este să-L slăvească pe Dumnezeu. Și pentru că în omagiul adus lui Dumnezeu și în slăvirea Sa constă sfințirea omului, desăvîrșirea creștină atrage după sine o aplecare spre a căpăta cea mai înaltă sfințenie posibilă. 2. Acum, cel mai înalt omagiu pe care omul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
credincioșii Săi care alcătuiesc împărăția Sa. 2. El cunoaște cu certitudine voia lui Dumnezeu în această privință. Cunoaște cu certitudine că voia lui Dumnezeu e aceasta ca Biserica lui Isus Cristos să fie instrumentul prin intermediul căruia Numele Său să fie slăvit pe deplin. 3. Creștinul se poate îndoi de orice lucru, în special dacă Dumnezeu vrea să-l folosească drept instrument spre slava Sa, dar în ceea ce privește Biserica lui Isus Cristos, el nu se poate îndoi, dat fiind că este sigur că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
drept instrument spre slava Sa, dar în ceea ce privește Biserica lui Isus Cristos, el nu se poate îndoi, dat fiind că este sigur că ea a fost hărăzită să fie cel mai important instrument și marele mijloc prin intermediul căruia El să fie slăvit înaintea tuturor ființelor gînditoare. 4. Altminteri nu ar putea să fie sigur cînd este vorba despre o singură parte neesențială a marelui trup al Sfintei Biserici. Creștinul trebuie să-și dăruiască afecțiunea întru totul miresei neprihănite a lui Isus Cristos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Tine. O, Cristoase, dăruiește-mi din cele ce-mi prisosesc! (6 ianuarie 1836) Tu știi ce este nedesăvîrșit în mine, îndreaptă-mă! (7 ianuarie 1836) O, Doamne, Doamne, Doamne, vorbește-mi; în Tine îmi voi găsi bucuria; veșnic Te voi slăvi! O, fă-mă să vreau ceea ce-Ți place Ție! (8 ianuarie 1836) Domnul meu! Sînt rău, cel mai rău, eu mă osîndesc, Tu mîntuiește-mă! (27 ianuarie 1836) Isuse! De-aș putea să Te iubesc mai presus de orice, dă-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trecător al oamenilor Doamne de ce m-ai părăsit pe această 154 AMINTIRI ȘI PORTRETE LITERARE grămadă de gunoi a oamenilor Tu știi că ți-am slujit la porțile aurite cu dragostea și moartea cu scrisul meu orgolios și care te slăveau pe tine Doamne de ce m-ai părăsit în ceasul deznădejdii... Poate că acum spiritul poetului, acolo unde se află, a primit mult râvnitele răspunsuri. O fiică a Bărăganului Am vorbit altă dată despre risipirea valorilor, un act pe care ni
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cheamă la el astăzi în gând, unde nu e nici durere, nici întristare... — În sfârșit, știu că viața nu este altceva decât eternitate. — Rugăciunile Alicei, slujbele religioase te ajută cu ceva? — Ruga dă o imensă fericire sufletească pentru morți. Noi slăvim moartea. — Ogiva bisericii catolice, orga, tabernaclul, purificarea... Întrebare în legătură cu arestările lui, cu detenția, cu cauzele care au dus la toate acestea... — Flăcările dragostei se sting repede când teroarea se stre coară în sufletele oamenilor. La cine te referi? — La cei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
putea s-o omoare și era absolvit de vină, fiind considerat „păcat de onoare”. Acum, bărbatul italian cunoaște două categorii de femei: - cea de acasă, mama sau soția, de a cărei părere ține cont mereu, pe care o respectă, o slăvește și o conduce la jocul de cărți din parc sau la magazinele de lux - cea „din afară”, straniera, în fața căreia nu trebuie să-și reprime atitudinea machistă, dimpotrivă, e bucuros că are cum să se dea „cocoș”. O femeie singură
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Mine... Mintea, pentru a fi curată și sfântă, trebuie să se arate plictisită de toate lucrurile sensibile. Îndreaptă-ți gândurile și faptele numai spre cinstea și spre slava Mea, și, străduiește-te să-i îndemni și pe ceilalți să Mă slăvească. Unirea intimă a voinței tale cu cea a lui Dumnezeu pentru a nu voi nu doar răul, dar nici măcar binele pe care Eu nu-l doresc“. Acesta este felul lui Dumnezeu de a gândi, dar al nostru? Noi suntem bolnavi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
misterioase iubite, pe jumătate infirmieră și pe jumătate magiciană, adevărul pe care toți ar fi voit să-l cunoască în privința adevăratelor motive ale fugii sale din Roma. S-a presupus întotdeauna, de fapt, că Ovidiu, în virtutea faptului de a fi slăvit iubirile și artele seducției, ar fi deranjat din greșeală pe vreun influent demnitar, de nu cumva chiar pe împăratulînsuși , meritându-și exilul în țară străină, căruia n-avea să-i supraviețuiască. Ovidiu al lui Mincu însă dă la iveală un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în duh profeții, Creștinii toți luceafăr văd în tine, Că tu le dai nădejdea de mai bine Si-i faci s-arunce hainele tristeții. Azi când din cerul sfânt te-ntorci cu gândul La-ntâia zi din viața ta curată,Slăvind pe Dumnezeu și adorându-l, Spre noi cei păcătoși cu milă cată, Și, cu-ai tăi ochi pe Fiu-nduplecându-l, Ne mântuie de iad, o Prea-ndurată! Fr. Ioan Butnaru (Viața, nr. 9, septembrie 1938) 8. PR. IOSIF CELANTE autobiografie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]