11,011 matches
-
forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului. O nouă zi începe. Razele Soarelui se rup de întuneric. Cocoșii pământeni răspund chemării păsării Phoenix. Aceasta își desface aripile maiestuos, spectacol în fața căruia Baruh se simte copleșit: „Văzând o asemenea slavă (doxan), am fost lovit de spaimă mare (phoboi megaloi); și am fugit și m-am ascuns între aripile îngerului” (VII, 5). Îngerul îl mai liniștește: dacă vrea să știe tot, trebuie să vadă și apusul. La apus, patru îngeri scot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceea, pe când plângeam eu și mă jeluiam, l-am văzut iarăși pe omul cu pricina coborându-se din cer și luând luna de deasupra capului meu. Atunci, plângând cu lacrimi fierbinți, am zis omului aceluia: «Nu, Doamne, nu-mi lua slava, fie-ți milă de mine și ascultă-mă! Dacă-mi iei soarele, măcar lasă-mi luna!» Dar el a răspuns: «Lasă-le șpe amândouăț să meargă la Împăratul, căci El le vrea acolo!» și le luă șpe amândouăț, nelăsându-mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acoperite de ochi. Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere, patru creaturi, de asemenea ignee, fiecare având patru fețe (de leu, de om, de taur, de vultur 120) și șase aripi. După ce-și termină cântecul de slavă, cei patru heruvimi încep să se amenințe, prilej cu care Iaoel intervine, afirmându-și funcția de arbitru, de împăciuitor al făpturilor cerești. În spatele heruvimilor Abraham contemplă un car cu roți de foc121. Roțile au o mulțime de ochi. Deasupra carului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tăriei se luptă între ei fără contenire, iar conflictele lor se răsfrâng în lumea pământească, fiecare neam având, în concepția autorilor textului, un înger corespunzător în „tărie”. Primele cinci ceruri sunt, ca peisaj, aproape identice. Există o diferență calitativă, de slavă, dar aceeași descriere se repetă de cinci ori: un tron în mijloc (tronul fiind, în unele versiuni, un înger), iar la stânga și la dreapta, îngeri care-L slăvesc la unison pe Stăpânul aflat în al șaptelea cer. Îngerii „din stânga” sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de cinci ori: un tron în mijloc (tronul fiind, în unele versiuni, un înger), iar la stânga și la dreapta, îngeri care-L slăvesc la unison pe Stăpânul aflat în al șaptelea cer. Îngerii „din stânga” sunt prezentați ca având mai puțină slavă decât cei „din dreapta”. Așadar, în ochii autorului, primele cinci ceruri au o structură asimetrică. Norelli observă cu justețe: „Opoziția și dezechilibrul dreapta-stânga introduc un element de imperfecțiune în primele cinci ceruri, care, deși credincioase lui Dumnezeu, sunt inferioare celorlalte două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și dezechilibrul dreapta-stânga introduc un element de imperfecțiune în primele cinci ceruri, care, deși credincioase lui Dumnezeu, sunt inferioare celorlalte două, din cauza proximității lor cu lumea stăpânită de eroare”127. Cu fiecare cer, chipul lui Isaia se schimbă; mai precis, „slava chipului” său sporește pe măsură ce se apropie de punctul final (6,25). Ultimele două ceruri, al șaselea și al șaptelea, sunt precedate de două zone de „aer”, foarte primejdioase pentru profet. Ajuns în al șaptelea cer, Isaia primește veșminte îngerești, devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de despărțire). Pe lângă pareneze, apocalipsele conțin și rugăciuni. Am văzut importanța lor în economia voiajului extraterestru: prin rugăciune, vizionarul își menține echilibrul psihic, ce riscă să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zeu căruia tocmai i s-a făcut milă de mine și a venit... Cum să fii tu ?! Tânărul: Un zeu ar fi luat chipul băiatului pe care-l știi tu, ca să nu te sperie, sau ar fi venit cu toată slava lui pe Garuda, vulturul care a adus pe aripile lui ploaia și te-a scăpat de la moartea pe rug dar uite, uită-te bine la mine, sunt eu, fiul tău ! Mama (îl atinge cu sfială, ca și când ar vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
voi fi „mâna a doua” - s-a oferit Gruia... „Bravo, cumetre! Începi să-mi placi. Cum el habar n-are de meserie, ai să-l faci <mic-mică, cât o furnică!” - l-a lăudat gândul de veghe. „Nu mă ridica În slăvi, vecine, fiindcă nu am niciun merit. Așa mi-a venit... Șiii... <omulă și așa este mic” - a răspuns Gruia. „Doctorașul”, nedeprins cu asemenea operațiuni, se cam codea... ― Ce faci, doctore Cuc? Vrei să fac eu pansamentul? - a Întrebat profesorul, puțin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vezi tu numai ce ochi o să Manutanță, Nicule. Și fiindcă veni vorba de „Hanul ”, cercetașului facă portarul! Am să-mi compun o figură marțială, de să-l treacă fiorii! ― Și nu te poți plânge că nu ai „recuzită”. Mustăți, slavă Domnului. Sprâncene, cât cuprinde. Privire de vultur, să nu fie de deochi... Iar pălăria de haiduc completează imaginea de vechi cercetaș! ― Să știi că m-ai făcut să mă simt mândru, scumpul meu coleg de școală primară... Ehei! Unde sunt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
O fi fost lăudat pentru promptitudinea cu care și-a salvat șeful sau o fi având unul nou, care până În prezent acționează din umbră... „Amice, la un moment dat credeam că te-a lăsat În pană spiritul de observație. Dar... Slavă Domnului!” - l-a lăudat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu din somn. Și când? Tocmai când sunt mai ocupat” - i-a răspuns Gruia cu oarecare năduf. ― Asta am băgat și eu de seamă. Cu alte cuvinte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a dogit de când stă goală - a intervenit soția lui Petrică, stârnind voia bună a musafirilor... ― Mâine seară Îți vine ție rândul să povestești ce ai făgăduit, tată Toadere - l-a făcut atent Petrică. ― Dacă Îți avea răbdare, că bunîvoință aveți, slavă Domnului, oi povesti și eu ceva. Dacă nu, oi tăce’ șî gata. N-a fi nici o supărare... ― L-om ruga pe nenea Mitru să nu ne lase cu gura arsă de sete, iar scumpa mea soție va avea grijă să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o fi foc!... Niște bani vechi acolo, ce atâta vorbă... E-hei, pe timpuri ăștia micii stăteau cu puța-n țărână toată ziua și nu mai aveau nimic, slavă domnului!... zise țăranul împăciuitor și, destupând din nou plosca lui, mai umplu un rând de pahare. Hai noroc și bine v-am găsit! se grăbi să le ureze, golind de unul singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e crescut în puf și cine nu, nu! Asta fără nici o discuție. Că pe vremuri copiii se nășteau pe apucate și pe unde se nimerea și se jucau cu curu-n țărână până se făceau mari și buni de muncă și, slavă domnului, erau teferi și sănătoși, dacă nu dădea cumva vreo streche-n ei, fiecăruia cum îi era scris și în frunte pus. Virgil, care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cum se încurca tot mai rău în plasa propriilor minciuni și subterfugii, în vreme ce de la oraș, unde era plecat, verișorul Tarbacea, protectorul și mântuitorul său, nici gând n-avea să dea vreun semn de viață, de parcă ar fi mierlit-o întru slava scumpei patrii proletare. Hm, hm, își dregea precaut glasul Stelian, fără să se întrerupă o clipă din lucru, verificând atent și consemnând de zor în catastif, ca un funcționar cu vechi state de serviciu și cu vastă experiență ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cea gimnazială la Școala Șerbăuți (1949-1952), iar ciclul liceal l-am urmat la fosta Școală Medie din Siret, actualul Liceu "Lațcu Vodă" (1952-1955). Între 1955 și 1960 am urmat studiile superioare în cadrul Universității București, la Facultatea de Filologie, secția limbi slave, iar apoi (1965-1971), cursurile fără frecvență ale Facultății de Filologie, secția Limba și Literatura Română de la Universitatea "Al. I. Cuza" Iași. În întreaga perioadă de școlarizare, am fost an de an printre fruntașii la învățătură, iar diplomele de la cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi ce-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încredere în mine? Beau și eu ceva și mă liniștesc. Parcă mă și mișc mai ușor, parcă am revenit. Să fi visat eu toate astea? În vis, în coșmar te simți cum mă simțeam eu. Și totuși a fost real. Slavă cerului că am un psihic sănătos și știu ce-i cu mine și răspund de faptele mele, care și ele sunt normale și explicite. Mulțumesc. Soția mea nu e acasă, s-a dus la piață. I-am zis să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și că va ajunge să poarte costumașul, ca într-un fel să-i îndeplinească dorința. A fost foarte contrariată când Ilinca i s-a adresat. — Am vrut și eu să-ți fac măcar o singură dată o bucurie, că tu, Slavă Domnului, mi-ai făcut destule și n am reușit că m-ai refuzat. De ce, Simona?a întrebat-o cu lacrimi în ochi. Emoționată, Simona a îmbrățișat-o și s-au îmbrățișat îndelung, plângând amândouă, că iubirea din sufletele lor o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Japonia este bântuită de fantome devorate de impulsul răzbunării, care aspiră la statutul ales de eroi tragici. Începuturile romanului în Japonia și în Țările Române: Murasaki Shikibu vs. Nicolae Filimon Era aceeași voce. El era încântat. Și totuși . Murasaki Shikibu Slavă Domnului, nu sunt țigan. Nicolae Filimon Japonia are o lungă și respectabilă tradiție literară. Primele scrieri din arhipelag datează din Perioada Nara (secolul al VIII-lea): cartea cu caracter mitico-istoric Kojiki ( 712) și ceva mai "realista" Nihonshoki (720), precum și splendida
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
părere soțul. -Bine ... vedem când se va încheia balanța, i-a răspuns soția. -Ce să mai vedem la balanță, am terminat de achitat mașina, pentru vilă nu mai trebuie să cumpărăm nimic, fiindcă este dotată cu de toate, haine avem slavă Domnului, ce ne mai trebuie? doar sănătate și... mai am o dorință ... -Ce dorință? ... Cum de mi-a scăpat? a întrebat mirată soția. -Ai să afli la momentul respectiv, a răspuns soțul. -Bine ... dar pentru mașina lui fii-tu ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
altă lume, nu neapărat în alte țări, a vedea dacă meleagurile mele sunt asemenea altora. Spunea mama fie-i țărâna ușoară, că de copil răsturnam covata, în patru puncte mă sprijineam și plecam, îndeplinindu-mi dorința. Mai târziu am călătorit, slavă Domnului, așa s-a întâmplat cum mi-a zis unchiul meu îmi era tare dor de locurile natale. Cu nostalgie îmi aduc aminte cum într-o zi, elev fiind, printr-o șoaptă însoțită de un zâmbet care mi-a mângâiat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan cap. I 18; Exod XXXIII 20; Dent. IV 2; Mat. XI 27; Luca X 22 1; I Timot. I 17; I Ioan IV 12-20 etc.) apoi: "Iată că Domnul Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava și mărirea Lui și noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, și totuși au rămas vii. Și acum pentru ce murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar și o stea se deosebește în strălucire de altă stea. Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învieză în neputrezire; este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și învieză în putere. Este semănat trup firesc și înviază trup spiritual. Dacă este un trup firesc este și un trup spiritual. De aceia este scris: "Omul dintâi, Adam a fost făcut cu suflet viu. Al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fundamental pentru copii. În paradigma clasică de abordare a acestui subiect, se consideră că determinantă pentru dezvoltarea normală a copilului este iubirea maternă (E. Fromm, 1995, p. 49). Maternitatea apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi sub trăsăturile bunătății, blândeții, tandreței” (G. Lipovetsky, 2000, p. 167). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca fiind ceva nenatural, rușinos. Susținerea vieții copilului poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]