1,313 matches
-
a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit prim-ministru al noii republici. Pe 23 martie 1939, Ungaria, după ce ocupase deja Rutenia Subcarpatică, și-a atacat vecinul slovac de pe poziții din această regiune. Slovacia a fost nevoită să cedeze 1.697 km² de teritoriu cu o populație de aproximativ 70.00 de oameni, din care o mare parte era formată din maghiari. Slovacia a fost singurul membru al
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Gustav Malár. Cele două grupuri au fost organizate în jurul cartierelor generale ale Diviziilor I și III-a de infanterie slovacă. Cele două grupuri slovace au participat la luptele din sudul Poloniei. La final, Slovacia a câștigat teritorii poloneze locuite de slovaci. După izbucnirea insurecției naționale antinaziste din august 1944, germanii au ocupat din septembrie țara. Trupele germane au fost alungate pas cu pas de armatele sovietice, române și cehoslovace care înaintau din răsărit. Teritoriile eliberate au devenit parte a Cehoslovaciei. Prima
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Cehoslovaciei. Prima republică slovacă a încetat definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945, când Armata Roșie a eliberat Bratislava și ultima parte a Slovaciei. De jure, Republica Slovacă a încetat să existe pe 8 mai 1945, când guvernul slovac în exil a capitulat la Kremsmünster (Austria) în fața în fața generalului Walton Walker, comandantul Armatei a 3-a americane. După patru zile de la declanșarea invadării URSS de către Germania, Slovacia a trimis propriile sale unități împotriva sovieticilor - „Grupul expediționar slovac”. Acest grup
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
când guvernul slovac în exil a capitulat la Kremsmünster (Austria) în fața în fața generalului Walton Walker, comandantul Armatei a 3-a americane. După patru zile de la declanșarea invadării URSS de către Germania, Slovacia a trimis propriile sale unități împotriva sovieticilor - „Grupul expediționar slovac”. Acest grup de armată era comandat de ministrul slovac al apărării, Ferdinand Čatloš. În timpul campaniei de pe frontul de răsărit, forțele slovace au rămas treptat în spatele celor germane. Acest fapt s-a datorat în principal lipsei de mijloace mecanizate pentru deplasarea
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Austria) în fața în fața generalului Walton Walker, comandantul Armatei a 3-a americane. După patru zile de la declanșarea invadării URSS de către Germania, Slovacia a trimis propriile sale unități împotriva sovieticilor - „Grupul expediționar slovac”. Acest grup de armată era comandat de ministrul slovac al apărării, Ferdinand Čatloš. În timpul campaniei de pe frontul de răsărit, forțele slovace au rămas treptat în spatele celor germane. Acest fapt s-a datorat în principal lipsei de mijloace mecanizate pentru deplasarea celor 45.000 de soldați slovaci. Ca urmare a
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
comandat de ministrul slovac al apărării, Ferdinand Čatloš. În timpul campaniei de pe frontul de răsărit, forțele slovace au rămas treptat în spatele celor germane. Acest fapt s-a datorat în principal lipsei de mijloace mecanizate pentru deplasarea celor 45.000 de soldați slovaci. Ca urmare a incapacității Grupului expediționar să mențină ritmul alături de trupele germane, s-a luat decizia creării unei unități mobile care să aibă o mobilitate crescută. Toate unitățile motorizate ale Grupului expediționar au fost concentrate în așa-numita „Comenduirea mobilă
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
după numele comandantului, Rudolf Pilfousek, fostul comandant al Diviziei a II-a slovace. Brigada Pilfousek a înaintat spre Lvov și Vinnița. După 8 iulie 1941, brigada a trecut sub comanda tactică a Armatei a 17-a germane. Restul Grupului expediționar slovac, (care nu mai acționau ca formații independente), a fost folosit în spatele liniilor germane pentru asigurarea securității Grupului de Armate Sud, în lupta împotriva partizanilor sovietici. De pe 22 iulie, Brigada Pilfousek a participat la luptele din regiunile Vinnița și Lipovăț, în timpul
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Pilfousek a participat la luptele din regiunile Vinnița și Lipovăț, în timpul cărora a avut pierderi grele. După aceea, brigada a fost mutată în nord, luptând la Berdiciv, Jitomir și mai departe spre Kiev. La începutul lunii august 1941, Grupul expediționar slovac a fost retras de pe liniile frontului și s-a trecut la formarea a două unități noi care trebuiau să fie mai bine dotate și organizate pentru războiul modern. Cele mai bune unități ale grupului au fost organizate în două noi
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
moment dat, a fost numit un nou comandant, Elmir Lendvay. Divizia I reapare în luptă lângă Melitopol. În ciuda faptului că a căzut în încercuire, divizia slovacă a reușit să străpungă liniile sovietice și s-a reîntors în rândurile frontului german. Slovacii au pierdut aproximativ 2.000 de oameni în timpul acestei acțiuni. Divizia I a fost practic distrusă și a fost retrasă din prima linie. La începutul anului 1944 a fost recreată fosta Divizie mobilă, cu efective și armament mult reduse. Noua
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
divizia a fost folosită în lupta împotriva partizanilor sovietici din regiunea Jitomir. Mai multe subunități din Divizia a II-a au fost transferate în cadrul Diviziei I (mobilă), inclusiv Regimentul al 31-lea de artilerie. După înfrângerea de la Stalingrad, moralul soldaților slovaci a început să scadă iar ei au fost transferați în regiunea orașului Minsk. După 1 noiembrie 1943, ca urmare a creșterii numărului de dezertori din cadrul diviziei, militarii rămași au fost dezarmați și transferați în Italia, la Ravenna ca unitate de
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Minsk. După 1 noiembrie 1943, ca urmare a creșterii numărului de dezertori din cadrul diviziei, militarii rămași au fost dezarmați și transferați în Italia, la Ravenna ca unitate de construcții. „Slovenské vzdušné zbrane” (SVZ) a fost Forțele aeriene ale efemerului stat slovac. Forțele aeriene slovace au avut misiunea să asigure sprijin aerian pe frontul de răsărit și să apere zona metropolitană a Bratislavei împotriva atacurilor aeriene Aliate. Încă de la începutul existenței ei, Republica Slovacă a fost puternic dependentă de Germania Nazistă. Prin
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
pe frontul de răsărit și să apere zona metropolitană a Bratislavei împotriva atacurilor aeriene Aliate. Încă de la începutul existenței ei, Republica Slovacă a fost puternic dependentă de Germania Nazistă. Prin „Tratatul asupra relațiilor de protecție dintre Reichul German și Statul Slovac” (Tratatul de protecție), Slovacia își subordona practic politica externă, de apărare și economică intereselor germane. Slovacia s-a alăturat în mod logic Axei și a participat la războiul împotriva Poloniei. De asemenea, Slovacia a participat la războiul împotriva URSS și
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
ocupe și restul teritoriului republicii. Slovacia a încercat în mai multe rânduri să obțină revizuirea arbitrajului, dar Germania s-a opus de fiecare dată. De asemenea, între guvernele de la Bratislava și de la Budapesta au existat fricțiuni neîntrerupte cu privire la tratamentul aplicat slovacilor din Ungaria. 85% dintre locuitorii țării erau slovaci, iar restul erau germani, unguri, evrei, țigani. 50% din poplația țării lucra în agricultură. Slovacia era împărțită în șase regiuni ("župy"), 58 districte ("okresy") și 2.659 de municipalități. Capitala Bratislava avea
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
în mai multe rânduri să obțină revizuirea arbitrajului, dar Germania s-a opus de fiecare dată. De asemenea, între guvernele de la Bratislava și de la Budapesta au existat fricțiuni neîntrerupte cu privire la tratamentul aplicat slovacilor din Ungaria. 85% dintre locuitorii țării erau slovaci, iar restul erau germani, unguri, evrei, țigani. 50% din poplația țării lucra în agricultură. Slovacia era împărțită în șase regiuni ("župy"), 58 districte ("okresy") și 2.659 de municipalități. Capitala Bratislava avea peste 140.000 de locuitori. Slovacia a continuat
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
stat” cu funcțiile unei camere superioare a unui parlament (Senat). Organul executiv al puterii de stat era guvernul cu opt miniștri. Republica Slovacă din timpul celui de-al doilea război mondial era un stat autoritarist cu elemente fasciste. Uneori, regimul slovac din perioada amintită este caracterizat ca fiind „clerical-fascist”. Acesta a fost de fapt termenul folosit de-a lungul întregii perioade de existență a Cehoslovaciei comuniste. Partidul politic conducător era „Partidul Poporului Slovac al lui Hlinka” (sau Partidul Unității Naționale Slovace
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
un stat autoritarist cu elemente fasciste. Uneori, regimul slovac din perioada amintită este caracterizat ca fiind „clerical-fascist”. Acesta a fost de fapt termenul folosit de-a lungul întregii perioade de existență a Cehoslovaciei comuniste. Partidul politic conducător era „Partidul Poporului Slovac al lui Hlinka” (sau Partidul Unității Naționale Slovace). A mai fost autorizată funcționarea partidelor unor minorități naționale - ale germanilor și maghiarilor), în vreme ce toate celelalte partide politice au fost interzise. (Ar mai trebui spus că acțiunea de interzicere a partidelor politice
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
a emis o serie de legi antisemite, iar mai târziu a sprijinit deportarea evreilor în lagărele de concentrare germane. Pe de altă parte, nu a fost pronunțată nicio condamnare la moarte în perioada de existență a republicii. Existența statului independent slovac a avut și efecte pozitive asupra științei, culturii, învățământului și economiei slovace. În 1942 a fost fondată Academia Slovacă de Științe. Au fost înființate mai multe licee și universități cu limba de predare slovaca, iar arta a înflorit în republică
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
din Bratislava. Cea mai mare parte a lor a fost trimisă în lagărele de concentrare. Republica Slovacă a fost una dintre țările care a fost de acord cu deportare a evreilor ca parte a „Soluției finale naziste”. La început, guvernul slovac a încercat să facă un târg cu Germania în octombrie 1941 prin care evreii trebuiau „livrați” în schimbul muncitorilor slovaci necesari economiei naziste de război. După Conferința de la Wannsee, germanii au fost de acord cu propunerea slovacilor și între cele două
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
una dintre țările care a fost de acord cu deportare a evreilor ca parte a „Soluției finale naziste”. La început, guvernul slovac a încercat să facă un târg cu Germania în octombrie 1941 prin care evreii trebuiau „livrați” în schimbul muncitorilor slovaci necesari economiei naziste de război. După Conferința de la Wannsee, germanii au fost de acord cu propunerea slovacilor și între cele două părți s-a încheiat un acord prin care Republica Slovacă trebuia să plătească pentru fiecare evreu deportat o sumă
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
naziste”. La început, guvernul slovac a încercat să facă un târg cu Germania în octombrie 1941 prin care evreii trebuiau „livrați” în schimbul muncitorilor slovaci necesari economiei naziste de război. După Conferința de la Wannsee, germanii au fost de acord cu propunerea slovacilor și între cele două părți s-a încheiat un acord prin care Republica Slovacă trebuia să plătească pentru fiecare evreu deportat o sumă fixă, iar, în schimb, Germania promitea că evreii deportați nu aveau să se mai întoarcă niciodată în
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
sumă fixă, iar, în schimb, Germania promitea că evreii deportați nu aveau să se mai întoarcă niciodată în Slovacia. La început s-a căzut de acord asupra a „20.000 de evrei tineri și puternici", dar, după scurtă vreme, guvernul slovac a fost de acord cu propunerea germană de „evacuare a întregii populații evreiești în teritoriile din est”. Deportarea evreilor slovaci a început pe 25 martie 1942, dar a fost întreruptă pe 20 noiembrie 1942 după ce un grup de cetățeni evrei
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
început s-a căzut de acord asupra a „20.000 de evrei tineri și puternici", dar, după scurtă vreme, guvernul slovac a fost de acord cu propunerea germană de „evacuare a întregii populații evreiești în teritoriile din est”. Deportarea evreilor slovaci a început pe 25 martie 1942, dar a fost întreruptă pe 20 noiembrie 1942 după ce un grup de cetățeni evrei, conduși de Gisi Fleischmann și Michael Ber Weissmandl, au apelat la Curia Romană (Vaticanul). Printr-un amestec de negocieri și
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Michael Ber Weissmandl, au apelat la Curia Romană (Vaticanul). Printr-un amestec de negocieri și mită, procesul deportării a fost oprit. Cu toate acestea, aproximativ 58.000 de evrei fuseseră deja deportați, în special în lagărul de concentrare Auschwitz. Guvernanții slovaci au declarat că au crezut că evreii au fost forțați să lucreze în fabricile de armament germane și a depus o plângere oficială când a devenit clar că evreii au fost victime ale execuțiilor în masă. Deportările evreilor au fost
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
În timpul ocupației germane, alți aproximativ 13.000 de evrei au fost deportați, iar cam 5.000 au fost arestați. Deportările evreilor au continuat până pe 31 martie 1945. În total, autoritățile germane și slovace au deportat aproximativ 70.000 de evrei slovaci. În jur de 65.000 de evrei slovaci au murit în lagărele de concentrare germane. Există estimări recente care afirmă că aproximativ 105.000 de evrei slovaci, sau 77% din populația evreiască interbelică a Slovaciei, au murit în timpul războiului. În
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
evrei au fost deportați, iar cam 5.000 au fost arestați. Deportările evreilor au continuat până pe 31 martie 1945. În total, autoritățile germane și slovace au deportat aproximativ 70.000 de evrei slovaci. În jur de 65.000 de evrei slovaci au murit în lagărele de concentrare germane. Există estimări recente care afirmă că aproximativ 105.000 de evrei slovaci, sau 77% din populația evreiască interbelică a Slovaciei, au murit în timpul războiului. În rândurile partidului de guvernământ „Partidul Poporului Slovac al
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]