1,074 matches
-
cu adausul introspectiv și sumbru de lăcaș pustiu, unde alte vietăți dau concerte. De reținut filosofia autorului în dialog cu pământul ca plămadă: „În pământ, pământ mă fac/Vin să-ți dau ce ți-am luat/Metabolic transformat/ Ce țiam smuls/Cât am trăit/De acum suntem/Chit pe chit.” Volumul cuprinde, după cum am arătat, poezii de nuanță patriotică, dar cu totul altfel tratat sentimentul național, românul fiind o emanație a vetrei strămoșești și a naturii înconjurătoare. Iată un singur exemplu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
viață și, odată intrați, ne e frică să o părăsim. Cu toate că moartea nu este o experiență nouă care să ne sperie. Am cunoscut-o înainte de naștere. Starea prenatală este identică cu cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochii lui. Ochii lui... acum stinși, din care se prelungea o umbră de ironie. Luminând mai bine capul lupului, am văzut furnicile plimbându-i-se pe pupile. Era mort de cel puțin o zi. Arăta destul de jigărit, cu blana cam smulsă. Tocmai năpârlea, pentru ultima oară. Murise de bătrânețe, ori de singurătate? Cine să ne spună? Singurul care ar fi avut un răspuns și de această dată se sfârșise cu mâinile în blana unei vechi întrebări... Punându-l pe o targă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
voie vei putea să jertfești un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruințe, nu va fi primit. 24. Să n-aduceți Domnului un dobitoc cu boașele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră. 25. Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceți ca mîncare Dumnezeului vostru; căci sunt sluțite, au metehne: și n-ar fi primite." 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
din Digne, i-a schimbat viața acestui om nespunând decât: „Dar ți-am dăruit și tacâmurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii" Televiziunile insistă minute în șir pe cadavre desfigurate, sânge, membre smulse, oameni cu tuburi în nas, pe patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiți ciocli și acuzați de cinism, ba chiar de cruzime. Noile reglementări ale CNA, menite să stopeze avalanșa de imagini furate suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mu tași? C-a trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliți! N-așteptă să i se răspundă, ieși. Din obișnuință, încercă să tragă ușa după el. Ușa se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute..., că parcă nare ciorba pe aragaz... Îi cade și lu’ ăsta mâna dacă-și pune singur în farfurie! Se ridică iar, icnind, și-o porni spre ușă. Hai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
auzi mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în hohote cum îi era felul, dar își trase de seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat voinic, dobora și ursul, dar îl ciopârțise războiul. Venise de pe frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lupa, o scrisoare de la aceeași expediată din lagărul de la Drancy, muiată în lacrimi, alte fotografii de familie, un câine din ceară galbenă cu care Marcel se juca în copilărie, vioara tatălui și cam atât. O carte sfâșietoare despre „mai nimicul smuls abisului”, după cum titrează „Le Monde des Livres” din 29 martie.
Ce rămâne când nimic nu rămâne () [Corola-journal/Journalistic/3746_a_5071]
-
firul aruncat în Mureș și bățul înfipt în pământ se scutură și vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă la maximum zbârnâie, bățul se apleacă încoace și-ncoa, se-ndoaie, apa se agită ca niște perdele smulse frenetic în lături, lăsând să se vadă, când spinarea, când burta albicioasă a prăzii, și trece uneori un sfert de oră, trece aproape un ceas, lupta continuă, lumea se adună ca la înec. în cele din urmă, Mureșul zvârle peste
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
mare lustru venețian cu cristale. Era pornită pe manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru uz personal. Satisfacțiile imediate erau singurele în înțelegerea Pomponeștilor, care mai aveau credința că omagiile trebuiesc smulse. Fără a se îmbrăca țipător, căci poseda uzajul lumii, madam Pomponescu își dezvoltă garderoba într-un chip notoriu, schimbă trei blăni - una de astrahan, una albă de hermină și una de cozi de vulpe - mergea la teatru și la Operă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l dezbrăca de coaja sa naționale în care se gera de mai român decât un Basarab băștinaș, această tinerime neagă patria, negă naționalitatea, familia, averea, religia; cheamă pe vagabonzii din toată lumea să 'mpărțească aci ceea ce nu e al lor, pământul smuls pas cu pas de străbuni prin dezrădăcinare de păduri seculare și apărat cu sângele lor cel mai bun și mai nobil. Capitalul enorm de energie națională cheltuit pentru a preface înfiorătoarele pustietăți ale avarilor în pământ românesc e după dumnealor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete ca de femeie ce naște și ca de bărbat cu boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină, zvâcneau în sus din șoldurile solzoase, hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ele, din spumă albă de latex. Articulațiile cu șurubele delicate, vârfurile fine arcuindu-se ca niște mandibule de insectă, mânerele masive și grele, tronconice - toate produceau la fel de multă plăcere ca și repulsie, erau perfecte, dar perfecte pentru vătămat, pentru smuls, înțepat, tăiat, poate pentru sugrumat și trepanat de asemenea (un mic ferăstrău, o bijuterie de metal argintiu, putea servi la obținerea voletelor decupate în osul craniului). Am luat trusa cu grijă și am așezat-o pe masă. Fata a apucat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și slujnica cu ea. Și se uita la încăierare și de câte ori băiatu' mai dădea la unu' cu șutu-n fund de-l arunca p-ăla la... la cinci metri, fata zâmbea... Era blondă și frumoasă, a naibii prințesă, și cu sprâncenele smulse: se vede că și pe-atunci (aiurea! așa e filmu') se fandoseau fetele ca acuma. Și când a venit mulți-mulți soldați și-a tăbărât pe el, de băiatu' n-a mai avut ce face, fata s-a-ncruntat, a-ntors calu' și-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
delicat, îmi afunda și capul în apa cu hipermanganat, udîndu-mi părul și masîndu-mi ușor ceafa. Cu ochii strânși, cu apa lărgindu-mi și îngustîndu-mi masca facială, mă lăsam în voia femeii uriașe ce mă-mbăia, stropindu-mă cu zdrențele viorii smulse oglinzii apei, frecîndu-mi membrele lucioase... Mama transpira, și sânii ei, încă de pe-atunci căzuți, cu ovale enorme, stacojii, în vârf, începeau să șiroiască în cadă stropi violeți, de parcă hipermanganatul ar fi fost însăși sudoarea mamei, de parcă ea toată ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fiecărei file vedeai o țesătură de vinișoare albastre și roșii, zvâcnind la un singur puls, irigând paragrafele. Nervi arborescenți făceau fiecare literă sensibilă ca un dinte. Greșelile erau atacate de anticorpii din limfă. Căci pergamentul era viu ca pielea abia smulsă a unui martir și mustea de cerneală și sânge. Ce scria însă pe pielea mea, sau ce era tatuat acolo, între sfîrcunle pieptului meu, era deocamdată complet obscur pentru mine. Gândirea și frământarea nu-mi serveau la nimic, cum nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mușcate. Fata intra, urmată de mama ei, care trăgea ușa lent în urma lor ca un astronaut, și Herman ră-mînea singur, luminat orbitor de focurile de purpură ce se-nălțau tot mai sus, scanîndu-i corpul ca lampa unui copiator, până ce casa, smulsă ca o măsea din temeliile ei, se ridica măreață și Herman aproape că-și dădea ochii peste cap urmărindu-i zborul. O dată chiar, globii ochilor lui albaștri, forțați de atâta privit în sus, balansaseră violent către interior, și Herman privise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aripi încă nedesfăcute de-o parte și de alta a viermelui ce se lungea și el. Acum pielea băiatului ieșise la iveală nu doar la-ncheieturi și la glezne, ci și-n jurul mijlocului, ca o curea înroșită între cămașa smulsă deodată din pantaloni și sfoara cu care aceștia erau legați. Cea mai tristă și mai disperată schimbare se zărea totuși pe fața băiatului: dulcea visătorie din ochii lui, curbura de fetiță a obrazului, buzele drăgălașe, mereu desfăcute, cu pielița crăpată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al unui craniu uman. Știa acum totul pentru că era totul, auzea acum și-nțelegea și ierta mărturisirile celor torturați bestial peste care trecea. Se hrănea cu căința și noblețea și orgoliul lor, cu fluviile de substanță izvorâte din limbile lor smulse și ochii lor înțepați. Înțelegea miliardele de povești împletite inextricabil ce formează pânza timpului și-a istoriei. Glisa pe un continuum durere-plăcere, bărbat-femeie, tinerețe-bătrînețe, viață-moarte. Îi zări pe Farinata și pe Brunetto, pe Sordello din Mantua și pe Pia. În
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alergări demente, obsedate, încordate spre un singur țel, s-au aruncat spre infirmul ce tocmai dispăruse în spatele unei grămezi de mari robinete ruginite. O viziune cumplită erupse în mintea tînărului: un trup sfârtecat, cu sângele țâșnind în jur din membrele smulse, cu mațele curgând descolăcite pe platformă. Un urlet ieșind din gâtlejul căscat al martirului și urcând până la un galben insuportabil. Dar nimic din toate acestea nu avu loc. Huruitul rulmenților se oprise și doar foșnetul salcâmilor se auzea acum, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și chiloții neașteptat de cuminți, tetra, din cei pe care-i purtau toate fetele din fabrici în Bucureștiul anilor '50. Nu avu ochi pentru hidosul, inumanul sex șerpesc ieșit de sub poalele halatului stacojiu. Nu simți ura cu care îi fură smulși chiloții, iar dacă țipă când fu deodată pătrunsă ca de un ac de seringă, ca de un ac de viespe înfipt în carnea ei, crezu că, de fapt, țipă de groază și de nebunie la vederea marelui, pestrițului perete din fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timp, sîntem la rândul nostru atinși de-o agnozie ciudată. Ce straniu li se va fi părând celor întregi cu adevărat că noi percepem întotdeauna doar jumătate din lucruri, zbătîndu-ne astfel mințile în zadar ca un fluture cu-o aripă smulsă. Căci agnozia spațială a celor bidimensionali devine la noi una temporală, cu efecte devastatoare. Căci noi nu vedem și nu înțelegem a patra dimensiune, timpul. Percepem obiectele care vin perpendicular pe lumea noastră, dinspre timp, traduse doar în trei dimensiuni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-și piardă vremea într-un război lung, de aceea s-a gândit să încerce din nou să-l convingă pe Gundovek. Mă înțelegi? — Și... cum anume? întrebă Audbert. — Oferindu-i prietenia și alianța lui și, pe lângă asta, mari teritorii smulse romanilor. Audbert era în încurcătură: pentru ce oare - se întreba - Balamber îl făcea pe el părtaș la atâtea secrete importante? — Hm! Nu cred că-i va fi ușor să-l convingă. în plus, chiar dacă Gundovek ar consimți, ce garanții ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse, m-a apucat un tremur, zgâlțâiam toată, dinții îmi clănțăneau de nu mi puteam propti fălcile una într alta. Mă simțeam vinovată, toată vina mi-o luai asupra mea. Și ca și cum aș fi vrut să-mi cer iertare de la mort
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]