56,932 matches
-
le stimez inima. Sunt orele restrânse în nădejde, acoperite de memoria prepierzaniei, orele când prevăd poate șansa de a nu muri cu totul. Uite, acum, în după-amiaza asta, când pe fereastra mea cât o pagină de carte intră vântul, când soarele e învins, când încep să pun în paranteză ruperile, când rămân numai cu Hölderlin, când citesc, aproape tare, din René Daumal ("maîtresse de la peur - maîtresse de la fin"), când încep să-mi potrivesc respirația după Mozart, parcă aflu ceva nou și
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
libertate și, deși oamenii sângiuirilor au învelit cu marama neagră dulce fața ta, cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acest văl și dușmanii tăi se vor împietri la vederea soarelui tău de lumină: atunci nu va mai fi nici un rob, nici nație roabă, nici un stăpân pe altul, ci domnia Dreptății și Frăției! Aceste cuvinte ce-am dat deviză nației mele vor domni lumea, atunci, așteptarea, visarea vieții mele se vor
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
el lui I. Ghica - pe care l-ai iubit ca un frate nu e cu puterile vlăguite... el a pus la rezon suferințele... mă voi lecui și voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
la marginea lumii Gura leului va mai înghiți câteva suflete Nu se știe pe cine. Acolade mari de întuneric Ne străbat fără să știm. Trupul nostru îl joacă la arșice Viermi neștiuți Viermi care vor învinge. De-a rostogolul curge Soarele pe dealurile timpului. E bine să fii neînfricat, E bine să ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
prind spre ziuă Un pește uriaș Cu totul și cu totul nemaivăzut Care le promite Înțelepciune, iubire, suflet de aur Și câte și mai câte promite Peștele cu totul nebun și frumos Prins în plasa poemului Ca o rază de soare. Bătrânul și Magda Ascultă respectuoși Peștele miraculos Și-l aruncă de fiecare dată În marea de-ntuneric Zicându-i că oamenii azi Nu se mai gândesc decât la mâncare, Nicidecum la cunoaștere tainică. De cum se înserează, totuși, Bătrânul și Magda
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
electronice digitale. Undeva departe De mulțimile strivite Sub roțile multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă, cântec șoptit, Sub vălul
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă, cântec șoptit, Sub vălul de mireasă al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește mai tare Decât o mie de sori. Ce vedeți voi cu... - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie Constelația inimii. - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul Țintuindu-mă
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
1884, la care Nyrop a avut prilejul să participe. Titlurile aparțin autorului danez. Sosire la București Se înserase înainte să ajungem la București. Plecasem, în zori, de la Orșova, și zburam acum cu viteza trenului peste frumoasele și mănoasele câmpii valahe. Soarele ardea foarte puternic, iar în cupeuri era o căldură cruntă, deși ne aflam abia în luna aprilie. (...)Am ajuns, în cele din urmă, la destinație. Ușile fură date de-o parte, iar un hamal cu o înfățișare cam ciudată puse
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Ioana Postelnicu În anul 1939 era o vară dogorîtoare. Lumea părăsea capitala, alergînd la mare sau la munte, fugind de pîrjolul soarelui care încălzea caldarîmul. Am sunat la ușa lui E. Lovinescu, am intrat în apartamentul răcoros, comunicîndu-i că voi pleca în vilegiatură, și am venit ca să îmi iau rămas bun. L-am găsit preocupat de călătoria pe care avea de gînd
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Ion Pop Cîntec simplu Acum, doar acum îmi dau seama că fața ta rotundă e șlefuită, clipă de clipă, de mici planete îndrăgostite de soarele tău, pentru totdeauna. Cît de cald este soarele încă, și cît de tandru alunecă ele, pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
Ion Pop Cîntec simplu Acum, doar acum îmi dau seama că fața ta rotundă e șlefuită, clipă de clipă, de mici planete îndrăgostite de soarele tău, pentru totdeauna. Cît de cald este soarele încă, și cît de tandru alunecă ele, pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în palmă de la mînerul de fier al cuferelor. Pătrunseră în curtea cazărmii nu tocmai ca niște voinici. Îi întîmpină, nemulțumit, cu degetele înfipte în
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Alex. Ștefănescu În după-amiaza zilei de 19 septembrie 2002 peste 100 de scriitori din 27 de țări, grupați, în funcție de afinități descoperite spontan, în trei autocare, descind la Neptun, sub un soare de toamnă, cu o lumină filtrată (care va pătrunde, probabil, și mai filtrată, în operele lor). Timp de o săptămână, Neptunul, care și-a anexat în acest scop și Mangalia, și Constanța, și o parte din Deltă, va fi reședința
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
Se pierduse în Londra, se regăsise la Roma, trecuse prin lume, prin ciur și dârmon. Avea părul negru și ochi migdalați, dinspre materni bunici laponi. Cu patinele pe Mälaren, cu rucsacul în Skansen, pădure de pini, luminiș de mesteceni; sub soare palid și lacrimi reci. Visuri frumoase și întâmplări urâte, trecutul ei de nori și curcubeu. Prea multe adevăruri și prea crude, prea grea povară pentru umerii mei. Mă mai iubești, tu, oare, May? Poate și azi am mai fi împreună
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele nu orăcăiau. Iar greierii nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
vin pâlcurile de pini, de măslini, de chiparoși și, din loc în loc, un palmier, un smochin ori șiruri de migdali înfloriți. în ianuarie. Locuri în care se poate muri frumos, cu o ultimă suflare parfumată, cu o ultimă rază de soare pe retină. Trecând de atâtea ori pe această șosea, am observat un amănunt bizar. Pe o distanță de aproape patru kilometri și tocmai acolo unde drumul face coturile cele mai nesuferite: nici o siluetă! în mijlocul acestei porțiuni ocolită de Moarte, se
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
aceleași speranțe// totul e de vînzare/ legi/ patinoare// frunză verde-aurolac/ prețurile nu mă-ncap/ doctorii nu-mi dau de leac/ stau în mine și tot zac/ //pe columnă plînge-un dac// Unanimitate cangurii votau din picioare/ cu alte rînduri de picioare/ Soare de toamnă după ce și-a înjunnghiat soția cu foarfe-ca/ de 3,14 ori/ și i-a băut sîngele/ cu degetarul// domnul bibliotecar/ s-a urcat într-un măr/ vîntul risipea file de carte/ prin curtea instituției/ și toată comisia/ în
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
comisia/ în frunte cu procurorul și medicul legist/ s-au pus pe lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești/ și murmurau cu ochii duși/ doine/ era un soare atît de frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios frunzele. păsări cu timbre fiscale în ciocurile lor micuțe/ au înconjurat comisia/ formată din costume/ de toate culorile/ �este atît de frumos
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
de călcat/ un cablu de înaltă tensiune/ îl urmează/ tîrîndu-se pe pămînt/ pînze de circular/ i se bălăngăne/ pe piept/ și cu o voce de burlan/ răcnește ceva indescifrabil/ în capul străzii// computerele delirează/ Micul dejun plouă mărunt/ plouă didactic/ soarele mic alburiu/ ca o linguriță de argint/ se scufundă/ în aburul norului/ la micul dejun// în ziare/ s-au închis/ fabricile/ și rugina/ mănîncă fierul/ rămas afară/ pînă la noi dispoziții// vom fi un popor/ a declarat parlamentarul/ la televizor
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și te vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
neamului românesc al cărui stil poetic propriu dă versului voiculescian o fizionomie în care recunoaștem cu emoție trăsăturile cele mai ascunse și totodată cele mai adânci ale sufletului strămoșesc. În el ni se descoperă cumințenia pământului și frumusețea pârguită la soarele de peste veac al credinței creștine, dar și vâltoarea și zbuciumul cumplit al marilor genii omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de citit cu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
cu generozitatea sa sufletească și chiar iubire, potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă, sub greutatea exhaustivei sale culturi dobândite. Îmi place să mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe olimpicul Ion Pillat îl văd nervos, vorbăreț și agitat, în schimb dr. Voiculescu îmi apare pășind grav, potolit, ascultându-și prietenul cu zâmbetul său ușor ironic în colțul buzelor subțiri. Dr. V.
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
sân și să vă muște de nas, n-o să mai apucați să mâncați decât către după-amiază, după ce vă întoarceți de la spital, bandajat și cu copcile puse. - Dacă deschideți TV-ul și dați peste sânii Oanei Zăvoranu, răstigniți pe plajă la soare, dați repede-repede pe “mute”. Vorbesc, țipă, zbiară, fac o gălăgie de nedescris, ba chiar s-ar putea să și scuipe sau să se sinucidă pe Facebook. - Dacă începeți să aveți coșmaruri și să simțiți că nu mai rezistați până la iarnă
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
v-o dezvălui peste vreun an, dar nu mai am răbdare. Deci: Ora 8: Sună ceasul. Mă trezesc în mare secret. Ca să nu fiu recunoscută, pe tot drumul spre baie, îmi țin plapuma-n cap. Pe sub ea, port ochelari de soare. Toate draperiile sunt trase de cu seară, iar ușa e baricadată cu un dulap. Ora 8.15: Îmi fac o cafea, nu înainte de a acoperi ibricul cu o pungă, ca să nu îl recunoască cineva. O beau, cu niște lapte (pe
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
le fumez de obicei, logic! În timpul ăsta, citesc, pentru prima dată în viață, prefăcându-mă foarte interesată, Gazeta Sporturilor. Prin pătura de pe geamul de la bucătărie, pătrunde vag o rază de lumină. Ora 9.00: Cu perucă blondă, ochelari mari de soare, niște haine măsura 48, împrumutate de la o vecină, și pantofi cu tocuri de 20 cm (pe care nu știu să merg), pornesc spre birou. Pe cu totul alt drum decât de obicei, ca să nu dau de bănuit. Sunt într-un
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]