2,320 matches
-
să iasă din starea de letargie în care se află de trei ani. În primăvara și vara anului 1917, grave evenimente se produc în Germania: greve cu caracter revoluționar în aprilie, în special la Leipzig, și mai ales constituirea Partidului Social-Democrat Independent (USPD) în cadrul căruia Kautsky, Haase, Ledebour și Bernstein s-au arătat favorabili unor negocieri directe cu Rusia republicană. Apariția acestei noi organizații contribuie într-un fel la devierea orientării SPD-ului care, după ce în urmă cu un an a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în urmă cu un an a susținut cu înverșunare războiul submarin, începe să se distanțeze de o asemenea politică, reclamînd o mai mare democratizare a Reich-ului, mergînd chiar pînă la a cere o pace negociată. În Austria, majoritatea din Partidul Social-Democrat va adopta în timpul Congresului din octombrie 1917 o orientare pacifistă, destul de apropiată de cea a USPD-ului. În Franța, ca urmare a eșecului ofensivei duse de Nivelle în aprilie 1917, moralul în armată este foarte scăzut, provocînd revolte înăbușite în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
încă din 1905-1905, precum și a violentelor lupte de clasă pe care le va cunoaște Norvegia, acesta va avea aici o soartă mai bună. Majoritatea din Partidul Muncitoresc Norvegian (DNA) se pronunță în favoarea ralierii la Internaționala a III-a, în timp ce Partidul Social-Democrat al Muncitorilor, rămas în tabăra socialistă, se află încă în minoritate. Dar, încă din 1923, majoritatea din DNA, aflată în dezacord cu Kominternul asupra modalităților de aplicare a celor 21 de condiții, întrerupe legăturile cu acesta, fără a reintra totuși
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Partidelor Socialiste Revoluționare, mai cunoscut sub numele de Biroul de la Paris. O minoritate a comuniștilor norvegieni rămîne afiliată la Internaționala a III-a. Pînă în 1927, există deci în Norvegia trei partide muncitorești, dar la acea dată, DNA și Partidul Social-Democrat fuzionează, părăsind Biroul de la Paris și, respectiv, ISM; abia în 1930, noul Partid Muncitoresc Norvegian va adera din nou, pentru puțin timp de altfel, la ISM. În Belgia, POB a participat la guvernare în perioada celor patru ani de război
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
secțiunilor sale afilierea la două organisme internaționale. Ele iau o decizie irevocabilă, reunindu-se la 5 și 6 mai 1932, la Berlin, pentru a pune bazele unei noi organizații, "Internationale Arbeitsgemeinschaft" (IAG) a cărui orientare refuză atît "gradualismul colaborării claselor social-democrate, cît și rigiditatea și psihologia comuniștilor". "Revoluționarii socialiști" așa cum se numesc ei înșiși, estimează că oricare ar fi limitarea IC, orice politică antifascistă consecventă trece prin unitatea de acțiune cu aceasta, ceea ce pînă acum ISM a refuzat, bucuroasă fiind că
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cele două Internaționale muncitorești care condamnă socialismul de stînga la un rol marginal. În ajunul celui de-al Doilea Război mondial, F. Adler este conștient de falimentul teoretic și politic al ISM. El subliniază faptul că distrugerea mai multor partide social-democrate și în primul rînd a SPD nu a fost absolut deloc urmată de o reflecție asupra cauzelor înfrîngerii lor. Pentru principalul secretar al ISM, "majoritatea conducătorilor acestor partide nu au înțeles nimic din aceste eșecuri", rămînînd în continuare la conducere
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care nu angajează organizațiile prezente. Francezii propun înființarea unor partide socialiste autonome, independente, susceptibile de a face presiuni asupra guvernelor respective în cadrul unei strategii de ansamblu, în timp ce pentru britanici, mișcarea socialistă trebuie să schimbe informații și să coopereze cu guvernele social-democrate într-un mod mult mai empiric, necoordonat, lăsat la voia întîmplărilor și a posibilităților. Într-o anumită măsură, această profundă divergență amintește de concepțiile apărate anterior de către Laburiști în cadrul ISM și de pragmatismul lor solid. Asupra anumitor puncte, un acord
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sumă de 800.000 de lire. De 80 de ori mai mult! Bineînțeles, resursele Internaționalei vor spori în anii următori, atingînd 100.000 de lire în 1976, dar această sumă nu reprezintă mai mult decît bugetul anual al Federației Tineretului Social-Democrat Suedez doar pentru districtul Stockholm. Pînă la începutul anului 1960, creșterea bugetului este deosebit de lentă; în 1964, el nu se ridică nici măcar la 22.000 de lire. Aceste sume modice lasă să se întrezărească o organizație mică cu mijloace reduse
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
bazează "pe valori morale comune și pe țeluri politice asemănătoare"32. Abandonînd pe plan economic vechile sale credințe în ceea ce privește naționalizările, SPD admite de acum înainte libera concurență și inițiativa privată a întreprinzătorilor care pot fi "importante elemente ale politicii economice social-democrate"; "pe cît posibil concurență, planificare, atît cît este necesar", spune mai departe acest program care, după ce a denunțat violent comunismul, are în vedere ca SPD să-și poată orienta acțiunea în așa fel încît să devină nu numai un partid
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
SFIO este în agonie. În alte state europene Marea Britanie, Belgia, Olanda, Suedia, Germania, Austria unde comunismul este mult mai șubred, extrema stîngă dispune de o influență, adesea de neglijat, atît în organizațiile studențești, cît și în mișcările tineretului, aparținînd curentului social-democrat: aceștia din urmă reprezintă "mediul de cultură" în care se dezvoltă extrema stîngă, dar și protestul. Într-o primă fază, această mișcare se produce conform unui proces de separare de aceste organizații și de structurare a unei extreme stîngi autonome
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
gaullistă cîștigă 97, iar republicanii independenți, 21. Atît în 1968, cît și în anii ce au urmat, ideologia "de stînga" va contribui, cel puțin în anumite domenii, la modificarea substanțială a societății franceze; ea diferă mult de concepțiile socialiste sau social-democrate. Trebuie să așteptăm mijlocul anilor '70, la începutul declinului său. Această mișcare este în deplină concordanță cu progresia noului Partid Socialist, constituit în 1971, care va semna în anul următor un Program comun de guvernare cu Partidul Comunist. Reculul stîngii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sovietice în Lumea a Treia. Ideea unei căi originale a socialismului putem oare vorbi aici și de o a treia cale? -, demarcîndu-se atît de capitalismul sălbatic, cît și de comunismul sovietic, apare, de asemenea, justificată fiind de mersul evenimentelor. Modelul social-democrat apare eficient și credibil așa cum o arată unele dintre succesele sale din Europa de Nord și Austria. El este eficient în măsura în care aceste țări au putut să ducă la bun sfîrșit anumite reforme capitaliste în scopul de a construi o societate mai dreaptă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
două mari compozante ale mișcării muncitorești, Congresul de la Geneva reprezintă o etapă importantă a "mondializării" Internaționalei Socialiste și a ieșirii acesteia din spațiul european. Această mutație se explică și prin evoluția situației din America Latină unde se concretizează interesul pentru soluțiile social-democrate. Cu doi ani înainte de Congresul de la Geneva a fost creată Uniunea Partidelor Socialiste ale Comunității Europene*, oficial admisă la Geneva de către Internațională ca organizație regională asociată. Sporindu-și apoi reprezentativitatea în așa fel încît să încarneze ansamblul forțelor socialiste din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
suedez de mai bine de un deceniu a fost într-un total dezacord atît prin mijloacele pe care le-a aplicat, cît și prin rezultatele la care s-a ajuns. Plecînd de la o asemenea constatare, putem oare conchide că guvernele social-democrate au pus în practică o "politică specifică" încă de la mijlocul anilor '70? Întrebarea rămîne, dar acum este, poate, prea devreme pentru a da un răspuns global, chiar dacă este posibil ca, prin rezolvările date crizei, mișcarea socialistă din Europa de Vest să se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
tendință: el se explică prin slăbiciunile și greșelile partidelor de opoziție și în general, prin absența aproape totală a oricărei tradiții democratice în această țară, de la formarea sa. Evenimentele din 1989 din Europa de Est par să dea dreptate viziunii socialiste sau social-democrate din două motive fundamentale. Suprimînd rolul conducător al Partidului Comunist și cerînd alegeri libere, aceste mișcări reintroduc noțiunile de multipartitism și democrație politică, pe care partidele socialiste le-au apărat întotdeauna. Pe de altă parte, abandonînd termenii de planificare autoritară
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reintroduc noțiunile de multipartitism și democrație politică, pe care partidele socialiste le-au apărat întotdeauna. Pe de altă parte, abandonînd termenii de planificare autoritară, reintroducînd economia capitalistă numită și de piață, aceste mișcări se apropie în egală măsură de practica social-democrată, cu multe iluzii, totuși și, fără îndoială, cu multe tergiversări în măsura în care reforma economică a sistemelor comuniste nu va putea fi decît lungă și dureroasă: reintroducerea economiei de piață va aduce cu sine condiții de muncă complet diferite și adesea mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Acesta din urmă nu se găsește oare în fața pericolului de a fi asimilat regimurilor instaurate imediat după al Doilea Război mondial, al căror eșec este astăzi vizibil? Cu excepția, poate, a României, majoritatea țărilor din Europa de Est au cunoscut înainte de 1939 mișcări social-democrate sau socialiste. Ce a mai rămas astăzi dintre ele după patruzeci de ani de "socialism real"? Au supraviețuit ele acestor patru decenii, vor fi ele în măsură să contribuie la renașterea unei culturi politice originale?18 Este imposibil să răspundem
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
democratice, în țările din Europa de Est este încă prea recentă pentru a trage astăzi concluzii valabile: sîntem totuși îndreptățiți să credem că guvernele care se instalează astăzi în aceste țări vor putea să apere un model de pluripartitism în cadrul căruia partidele social-democrate reînnoite vor fi chemate să intervină: în majoritatea acestor țări, partidele comuniste sînt discreditate, pierzînd tot mai mult teren (cu excepția României, dar această situație se va schimba)* . În fața formațiunilor liberale și de dreapta, care pentru moment au vînt bun la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
avantajul socialismului și în detrimentul comunismului: fie că este vorba despre Europa de Vest, unde ansamblul partidelor comuniste cunoaște un declin vizibil sau despre Europa de Est, ca să nu mai vorbim de Uniunea Sovietică, ea însăși angajată în transformări profunde; dacă victoria idealurilor socialiste și social-democrate este bine asigurată, înfrîngerea comunismului pare astăzi, dimpotrivă, fără drept de apel. Spunem "pare" în măsura în care răsturnări de situație vor fi întotdeauna posibile: la începutul anilor '70, tendința generală era exact inversă. Nu putem refuza a priori și eventualitatea unui nou
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
exclud". XXX, Doctrinele partidelor politice, E. Garamond, București, pp. 229-241. 12 Vezi Erich Fromm, Frica de libertate, Ed. Teora, București, 1998 13 Vezi Ignazio Silone, Școala dictatorilor, Ed. Dacia, Cluj, 1992 și K.R. Popper, op. cit. 14 Cf. Anton Carpinschi, Doctrina social-democrată, in Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Ed. Polirom, 1998, pp. 175-192 15 XXX, Social-democrația europeană în secolul XX, Editura Institutului de Teorie Socială, București, 1998, pp. 59-60 16 O critică a socialismului în această direcție
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cadru de origine partidele comuniste francez (PCF), german (KPD) și italian (PCI), dar evocînd în același timp și alte partide de o importanță mai mică. În zorii secolului al XX-lea, omogenitatea teoretică în care se născuseră partidele socialiste sau social-democrate se fărîmițează. În 1896, Edouard Bernstein publică deja o serie de teze în "Neue Zeit", revizuind anumite date esențiale ale acțiunii SPD-ului în legătură cu etapele revoluției. Acesta este începutul unei lungi polemici din interiorul partidului "far" al mișcării muncitorești. Impresionînd
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
al Armamentului. În Belgia, Emile Vandervelde devine ministru de Stat, la 4 august. În Regatul Unit, Arthur Henderson devine membru al Cabinetului. Această participare la efortul de război reprezintă finalul, punctul de ruptură al luptelor de tendințe din interiorul partidelor social-democrate și al celei de a doua Internaționale. La 1 noiembrie 1914, Lenin cheamă la organizarea unei a treia Internaționale: "A doua Internațională a murit învinsă de oportunism. Jos oportunismul, trăiască a treia Internațională"3. Cîteva personalități refuză calea aleasă de către
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sovietice. Acest eveniment consacră venirea la putere a partidului bolșevic și a tezelor pe care principalul lor teoretician, Lenin, le-a dezvoltat conform ritmului accelerat al faptelor istorice. Revoluția rusă În martie 1898 se desfășoară congresul constitutiv al partidului muncitoresc social-democrat din Rusia (POSDR), care se dovedește însă slab în fața regimului țarist. Strategia și natura partidului, dezbătute în timpul celui de al II-lea congres în 1903 conduc POSDR spre o divizare între aripa majoritară bolșevică condusă de Lenin și aripa minoritară
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Rusia după victoria revoluției în februarie apoi în octombrie, se pune și aici: puterea trebuie să revină consiliilor sau unui Parlament ales? Consiliul reprezentanților, reunit de Karl Kautsky membru moderat al USPD și care păstrase un mare prestigiu în mișcarea social-democrată -, hotărăște rapid și tranșant să constituie o Adunare legislativă drept organism de bază. Anunțul alegerilor fixate la 19 ianuarie 1919 suscită numeroase tulburări și intervenția armatei. USPD refuză să garanteze atitudinea SPD și, la 29 decembrie, cei trei membri ai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la 13 noiembrie. Trei zile mai tîrziu, este proclamată prima Republică maghiară, avîndu-l pe Karoly președinte. Acesta din urmă trebuie să facă față în același timp agitației interne și exigențelor aliaților asupra viitorului Ungariei. Stînga maghiară este reprezentată de către partidul social-democrat, vechea ramură maghiară a social-democrației austro-ungare, și de către partidul comunist. Acesta este fondat la 24 noiembrie 1918. El reprezintă fuziunea a trei componente: grupările socialiste revoluționare, reprezentanții aripii stîngi a partidului social-democrat și prizonierii de război maghiari de pe frontul rusesc
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]