1,069 matches
-
este că dezvoltarea unor relații de cooperare Între părțile aflate În conflict pot impulsiona transformări la nivel personal, relațional, structural și cultural (Burton și Dukes, 1990). Din acest motiv, activitățile desfășurate pentru gestionarea conflictelor se adresează În primul rând dimensiunii societale, prin acțiuni precum formarea și consolidarea instituțională În domeniul intervențiilor umanitare. În astfel de acțiuni sunt implicați În special actori aparținând tipului III de diplomație, ca, de pildă, organizațiile nonguvernamentale locale sau internaționale care apără drepturile omului sau care oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, București [017] Craiu, V., Bâscă, O. (1997). Teste de omogenitate. Editura Economică, București [018] Crozier, R.H. (1992). Genetic diversity and the agony of choise. Biological Conservation. 61, 11-15 [019] Daily, G.C. (ed.) (1997). Nature’s Services: Societal Dependence on Natural Ecosystems. Island Press, Washington DC [020] Donoso, M. (2009). La chute programmée de la diversité eurpéenne. Le Taurillon, 25.03 [021] Dumitrescu, M. (2000). Sondaje statistice și aplicații. Editura Tehnică, București [022] Erwin, T.L. (1991). An evolutionary basis
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
extinderea prerogativelor sale; Ivan Szelenyi ce studiază problema stratificării în societățile socialiste și postsocialiste, aplecându-se mai ales asupra rolului intelectualilor (Kennedy, Galtz, 1996). Legat de tipurile de tranziție, Nodia (1996) distinge între tranziții organice și ideologice. Primele presupun schimbări societale graduale, urmate de schimbarea regimului politic. În acest caz, o societate modernizată de-a lungul unei perioade considerabile de timp, face trecerea lentă spre un regim politic care să reflecte această democratizare și modernizare. Tranziția organică este deci naturală, firească
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
vedere una ideologică, pentru ca toate transformările sociale, economice, structurale, au venit după schimbarea regimului politic. Termenul de tranziție este adesea folosit ca sinonim sau alternativ pentru cel de reformă sau reformă crucială la unii autori (Gabrisch, 1989) , definit ca schimbare societală sau sectorială realizată în baza unui proiect, elaborat de elite și adoptat de mase ca rezultat al unor procese de persuasiune, contagiune socială sau constrângere (Sandu, 2000) Același autor remarcă, la începutul perioadei tranziției, faptul că anticipațiile și așteptările oamenilor
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a gestiona solicitările membrilor sistemului) și specializarea (specializarea structurală și integrarea instituțiilor și organizațiilor în sistem). Analiza chiar și de suprafață a situației României din perspectiva celor trei criterii, arată că aceasta a realizat o modernizare socială incompletă. La nivel societal, modernizarea implică nu doar implementarea unor principii și instituții economice și politice moderne (pluripartitism, drepturi ale minorităților, conștientizarea rolului decisiv al pieței în economie), ci și o structură socială specifică, cu o clasă de mijloc consistentă, cu diferențe atenuate între
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care evidențiază trăsăturile esențiale ale comunității ar fi: o populație, organizată teritorial, mai mult sau mai puțin înrădăcinată în spațiul pe care îl ocupă și ai cărei indivizi trăiesc în relație de interdependență reciprocă, care este simbiotică, mai degrabă decât societală.(Robert Park 1952, apud Linda Stoneall, 1983: 67). Ecologia umană își extrage multe din ideile ei din comparația între comunitățile umane și cele subumane (plante și animale) și privilegiază aspectele legate de interdependență, simbioză, de competiție pentru supraviețuire, fiind interesată
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
raporturi. Nu este o limbă a Ființei, ci o limbă la Celui-în-Relație. La un alt capăt al lumii francofone, problema se pune altfel, la nivelul ficțiunii romanești, al cărei impact psihologic, socio-cultu ral, antropologic etc. traduce o criză de identitate societală și indivi duală. E cazul particular al romanul francofon libanez, mai precis, al celui care se conjugă la feminin, căci, de la Seherazada încoace, știm că femeile arabe sunt minunate povestitoare (vezi Ezza Agha Malak, Vénus Khoury Ghata, Mona Latif Ghattas
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
obstinație să joace după regulile pămîntului care i-a găzduit. Fiecare parte are dreptatea ei, fiecare parte greșește fundamental. Dar problema nu se poate rezolva la nivel de înfruntări de periferie. Acești tineri au devenit niște simboluri, instrumente de analiză societală, instrumente politice, servind unei retorici a fricii și a urii, a ghetoizării, mascînd adevăratul vinovat, care este această criză generală de sistem, de civilizație, pe care o resimțim cu toții zi de zi, fără a-i spune însă pe nume și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Miano ne dezvăluie cu măiastră exigență artistică, era singura hotă rîre înțeleaptă ce putea fi luată în situația aceea, pentru a evita ca durerea să se întindă ca o pecingine în sînul celorlalte familii din sat și să fragilizeze construcția societală în ansamblul ei. În plus, matroana Ebeise considera că în felul acesta, fiind silite să trăiască împreună, dar departe de clan, cele zece mame nefericite aveau să se consoleze reciproc și să se ajute întru reclădirea unei existențe coerente. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
printr-o istorie netransmisibilă, de a scoate la suprafață lucruri care, deși s-au întins pe durata a sute de ani, nu au fost și nu sunt povestite din generație în generație. Poate pentru că prăbușirea reperelor tradiționale și a codurilor societale nu a putut fi niciodată cu adevărat remediată, iar modelul civilizațional pierdut nu a fost pe deplin înlocuit cu altul la fel de viabil. Dar cine, dintre noi, are puterea sau căderea de a măsura responsabilitățile istorice? 3. Cronici diverse Fabulosul destin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vinovăție, iar ceea ce Istoria a stricat în viața unui om nu se mai poate repara, însă împărtășirea aduce în cele din urmă o formă de împăcare cu sine. Epocile succesive nazism, stalinism, capitalism nu marchează vreo evoluție, nici în plan societal, nici în plan uman, ci doar o trecere de la căluș la înjosire voluntară. Același sînge glacial le scaldă pe toate, chiar dacă scriitoarea are grijă ca limba să fie pe cît posibil dulce și calmă, pansament verbal pentru răni deschise. Proza
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
măsură un răspuns și o reformulare a problemei. Mulți dintre realiștii clasici au încercat să distingă diferite tipuri de anarhie internațională sau, așa cum a propus școala engleză, să înlocuiască conceptul de anarhie cu cel de societate internațională, datorită trăsăturilor sale societale specifice. În cele din urmă, unii realiști nu au fost de acord cu încercarea de a remodela conceptele de bază, de dragul aplicării teoriei economice sau a celei sistemice. Nici puterea, nici interesul național, nici balanța puterii nu au fost considerate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi găsit echilibrul necesar și dificil între realism și capacitatea de a imagina schimbarea este a clarifica unde anume este localizată puterea și cum restrînge ea arta posibilului. Pentru Strange, puterea presupune capacitatea de a decide asupra celor patru necesități societale de bază din economia mondială modernă: securitatea, cunoașterea, producția de bunuri și servicii și furnizarea de credite și bani (Strange 1989: 165). Cei mai mulți cercetători din trecut și mulți dintre cei de azi consideră că asigurarea acestor funcții de bază este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
putere relațională. Ea reprezintă capacitatea de a face pe altcineva să facă ceea ce altfel n-ar fi făcut. Cu toate acestea, acest concept al puterii nu poate funcționa pentru puterea sau dependențele care derivă din capacitatea de a acoperi nevoile societale ale economiei globale. Pentru acestea, Strange introduce conceptul de putere structurală (pentru o analiză conceptuală mai generală a puterii structurale, vezi Guzzini 1993, 1994b). Termenul de structural este folosit cu referire la difuziunea puterii, atît în originea, cît și în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
toată lumea. Puterea este difuză în ce privește originile sale, pentru că statul nu mai este singurul deținător al puterii internaționale. Nu este singurul mecanism prin care securitatea, producția, creditul și cunoașterea sînt distribuite la nivel internațional. Dimpotrivă, trebuie să concepem acoperirea acestor nevoi societale la scară globală ca pe un rezultat al deciziilor și non-deciziilor guvernelor și ale altor actori, indiferent dacă sînt intenționate sau nu (Strange 1990b: 267). Puterea nonintențională, generată de părtinirea constantă a sistemului internațional se apropie de perspectivele dependenței și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
constituie baza unui "imperiu nonteritorial" (Strange 1988b: 7). Strange argumentează că puterea statelor trebuie evaluată pornind de la poziția lor în acest imperiu. Nu cifrele naționale în domeniul comerțului, ci capacitatea transnațională de a influența și a beneficia de pe urma asigurării nevoi-lor societale este primul criteriu al autorității guvernamentale, în economia politică globală. Și aici, actorii internaționali sînt dependenți structural de deciziile militare ale guvernului american, de deciziile Statelor Unite în privința producției pentru că cea mai mare parte a producției globului este încă sub controlul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care s-au ocupat de dependență, Mastanduno, Lake și Ikenberry (1989) spun mai întîi că pentru Peter Evans (1979), pe care îl amintesc, articularea reală a capitalului local, național și străin este ceva ce trebuie explicat în cadrele istorice și societale; și apoi spun că statul trebuie înțeles ca fiind mai mult decît o mașinărie care acționează de sus în jos, în vederea mobilizării mijloacelor politicii externe. Realismul trebuie să-și reviziuască asumpțiile. Relațiile stat-societate, inclusiv ierarhiile care țin de gen, nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fundamente implicite și constante ale unei societăți internaționale a statelor, ci însăși temelia pe care au loc relațiile internaționale (pentru rolul femeilor în susținerea diplomației clasice, vezi Enloe 1989: capitolul 5). Relațiile internaționale nu mai sînt un apogeu al relațiilor societale, ci procesul transfrontalier care le include. Poate că nu întîm-plător, autorii din domeniul economiei politice internaționale au fost în mod special sensibili la aceste chestiuni: din moment ce ei au încercat să integreze în analiză funcționarea sistemului pieței globale (sau capitalist), acțiunea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nou nivel de analiză, situat între structură și unitate, numit capacitate de interacțiune. Am început deja în ultima secțiune să discutăm al treilea strat al structurii. În sistemul internațional există mai mult decît relații militare. Existența sectoarelor politic, economic și societal permite conceptualizarea modificărilor deci a schimbării în distribuția capacităților relative la stabilitatea politică, resurse economice, respectiv ideologice (Buzan ș.a. 1993: 63). Cercetarea celui de-al doilea strat al structurii, numit de Waltz diferențiere funcțională, duce mult mai departe. Lucrarea în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nivelul unităților - nu au același potențial cauzal: capacitatea de interacțiune are întîietate logică față de celelalte. Faptul că teoreticienii neorealiști care doresc să înțeleagă schimbarea conferă un loc primordial, deși nu exclusiv, schimbării tehnologice, presupusă a fi mai impor-tantă decît capacitățile societale (Buzan ș.a. 1993: 71), nu este de mirare: cu siguranță nu e nimic nou față de "procesul economic", propus de Keohane și Nye ca model de bază pentru înțelegerea schimbării, combinat cu cercetarea distribuției puterii și a normelor (vezi fig. 8
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
vecinătatea apropiată", pe motivul minorităților ruse, pot fi contracarate printr-o strategie care să desecurizeze cetățenia, așa cum s-a întîmplat în Lituania sau Estonia (Schmelling 1995). O altă aplicație empirică utilă a acestei abordări a securității este analiza securizării chestiunilor societale (Wæver 1993), unde emigrantul, de exemplu, nu mai este privit doar ca un străin sau ca un altul, ci ca o potențială amenințare la adresa discursului securității naționale (Huysmans 1995). Construcția puterii Hedley Bull (1977) scria că, deși noi știm că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
University Press, pp. 18-54. Huntington, Samuel P. (1993) 'The Clash of Civilizations?', Foreign Affairs, 72, 3, pp. 22-42. -(1968) Political Order in Changing Societies, New Haven: Yale University Press. Huysmans, Jef (1995) 'Migrants as a security problem: dangers of securitising societal issues', in Robert Miles and D. Thränhardt (eds) Migration and European Integration: The Dynamics of Inclusion and Exclusion, London: Pinter, pp. 53-72. -(1992) 'Discourse-Knowledge-Practice: Reinterpreting the Polarity-Stability Debate', paper presented at the Inaugural Pan-European Conference of International Relations, Heidelberg
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
the Inter-Paradigm Debate', in Steve Smith, Ken Booth, and Marysia Zalewski (eds) International theory: positivism and beyond, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 149-85. -(1995) 'Securitization and desecuritization', in Ronnie Lipschutz (ed.) On Security, Columbia: Columbia University Press, pp. 46-86. -(1993) 'Societal security: the concept', in Ole Wæver, Barry Buzan, Morten Kelstrup and Pierre Lemaitre, Identity, Migration and the New Security Agenda in Europe, London: Pinter, pp. 17-40. -(1992) 'International society theoretical promises unfulfilled?', Cooperation and Conflict 27, 1, pp. 97-128. -(1990
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diversitatea Franței merge chiar mai departe și provincii istorice ca Bretania, Provence sau Alsacia, analizându-le mai profund, descoperim că ele conțin de fapt, diferite "Bretanii", "Provențe" sau "Alsacii".4 Pe lângă aceste trăsături legate de geografia fizică, mai există diversitatea societală care a demonstrat o continuitate remarcabilă de-a lungul sutelor de ani. Una dintre cele mai interesante și mai provocative analize a fost făcută de antropologii culturali Hervé Le Bras și Emmanuel Todd, în mai multe lucrări individuale sau în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cele mai interesante și mai provocative analize a fost făcută de antropologii culturali Hervé Le Bras și Emmanuel Todd, în mai multe lucrări individuale sau în colaborare. În lucrarea lor Invention de la France 5, ei susțin că au descoperit fundamentele societale ale acestei diversități în natura structurii familiale. Ei fac diferența între două forme de bază ale familiei: famille nucléaire (ad litteram, "familia nucleară" dar nu cu același sens în care acest termen este folosit în sociologia anglofonă 6) care este
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]