21,114 matches
-
pasionale, pe care le-am resorbit în mine pentru a le reafirma, nu prin simulare de gesturi, ci printr-o manifestare personală potrivită condițiilor noi de viață artistică". Cuvinte pe care le-am putea repeta și noi, cei ce ne socotim lovinescieni, admiratori ai celui care a fost mentorul prodigios al Sburătorului, care ne inspiră nu în felul sterp al actelor epigonice, ci în reacțiile pe cît cu putință personalizate, în raport cu circumstanțele schimbate mereu ale vieții literare, cu obiectul primenit pe
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
tătărești, rîvnită de polonezi și suedezi. Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu tăria să viziteze Arhanghelsk, unde se construiau, ce-i drept primitiv, vase, lucrînd alături de matrozi și meșteri. La 18 ani țarul se socoti dator să învețe cum se clădește și cum se conduce un astfel de vas. Pentru asta trebuia să obțină porturi la Marea Baltică sau la Marea Neagră. Mai întîi făcu slujbă de simplu tunar într-un regiment de artilerie. Începu, apoi, construirea
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
spune: „Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu Te mărturisim pe Tine, cei mântuiți prin Tine, fecioară curată, mărindu-Te Împreună cu cetele netrupești...”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 95 footnote>. În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae menționează că „...toți scriitorii bisericești bizantini socotesc că ceea ce a avut atingere cu Hristos rămâne mai departe izvor de putere dumnezeiască. Faptul de a fi avut atingere cu Hristos nu aparține numai trecutului, ci are o permanentă actualitate. Iar mai intim a fost unit cu Hristos sânul
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
avut atingere cu Hristos rămâne mai departe izvor de putere dumnezeiască. Faptul de a fi avut atingere cu Hristos nu aparține numai trecutului, ci are o permanentă actualitate. Iar mai intim a fost unit cu Hristos sânul Maicii Domnului. Bizantinii socotesc unirea aceasta permanentă, Fiul rămânând unit cu Maica și după naștere, cum rămâne veșnic unit cu Tatăl. De aceea, sânul Maicii Domnului e izvor de energie În mod direct”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 92 footnote>. Maica
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 92 footnote>. Maica Domnului se află pe culmile cele mai Înalte, neexprimat de Înalte, ale curăției și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
însuși "destinul" nostru spiritual, chiar în pofida faptului că printre manuscrisele lui Heliade s-a găsit o schiță a unei istorii a literaturii universale, că Hasdeu, "un pașoptist mai perfecționat", a mers "în aceeași direcție" și că dl Adrian Marino se socotește, pesemne, un pașoptist și mai perfecționat: "Acesta este destinul culturii românești. Sîntem în fond condamnați la enciclopedism prin decalaj intelectual, prin carență intelectuală, prin faptul că nu ne-am putut dezvolta". Nu mai sîntem chiar atît de "carenți" intelectualicește, atît
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
fine. Mă uit pe geam și văd că ploaia s-a oprit și c-a ieșit un fel de soare de toamnă obosit. Un batran de alături, care stă cu bărbia sprijinită în toiag, mă întreabă dacă am făcut multe socoate în foaia ceia... Dau din cap în semn afirmativ și întorc în mână pe o parte și pe alta carnetul meu îmbrăcat în vinilin negru. Socoteli! S-ar putea. Fiindcă nu am la ce ma gândi, pun ochii iar în
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
mă apropii. Și intru. Înăuntru zăresc, cu stupoare, că locul stofelor este luat de rafturi cu țigări, bomboane, băuturi răcoritoare. Și alte mizilicuri. Centimetrul croitorului, întotdeauna agățat pe după gît, a dispărut și el. Acum are un mic calculator cu care socotește valoarea cumpărăturilor. Se întrerupe, uneori, ca să-l informeze pe un obișnuit al casei cu rezultatele ultimei etape de fotbal. Ies cu pachetul de Kent și cu sticla de Coca-Cola în mîini. Privesc, iarăși, firma. CROITORIE! La Tanti Elvira Nu de
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la locul unde socoteam că văzuserăm la începutul verii torpilele de război. Erau acolo: șase, vopsite în galben strălucitor, cu numerele de serie intacte, întinse pe fundul vulcanic într-o ordine atât de perfectă că nu putea să pară întâmplătoare. Ne învârtirăm apoi mai
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ea, strigându-i la ureche că o iubește. Anchetatorul-șef ceruse și alte amănunte. Dar fata repeta numai ce zisese, și că atunci, mai spunea ea, nu-ș cum îi venise, da'se lăsase... Auto-reproșul fetei, în cele din urmă, fusese socotit un soi de autodenunț, cum se întâmplă cu unele victime în acest caz... Până ce făptașii să fie prinși și pedepsiți de autorități, se observase că, la cantina unde servea Narcisa și mâncau cei doi, aceștia erau tratați de victimă cu
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
Pătrășcanu, nu le era limpede deloc anchetatorilor ce acuzații i se vor aduce. Procesul (de fapt ancheta procesului) a durat pînă în 1954 și a parcurs diferite etape, mereu echivoce. Era însă suficient că Gheorghiu-Dej îl detesta acut pe Pătrășcanu, socotindu-l dușman al clasei muncitoare și spion. Realitatea era și că Pătrășcanu și anturajul său (mai ales Belu Silber) îl tot ironizau public pe Gheorghiu-Dej, Silber neîncetînd să spună că PCR n-are timp să aștepte pînă ce secretarul general
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
dintre tristele permanențe ale istoriei. Urmărește diversiunea politică a antisemitismului în Franța sfîrșitului de secol XIX, cu vestita afacere Dreyfus ("care a fost lăsată, cu bună știință, să înșele masele"), în Rusia aceleiași perioade, unde se organizează, periodic, mari pogromuri, socotind că și antisemitismul hitlerist este tot o diversiune politică. Și dedică uneori tot special - cel de-al optulea - relației dintre hitlerism și antisemitism, fără a aduce elemente noi unei chestiuni de atunci atît de mult și elocvent studiate. Al. Claudian
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
contaminare" a lui de vid, care se exprimă prin cultul tăcerii (exprimate!), prin nonretorica absolută asumată... declarativ. Nu e o "afazie", cum consideră un comentator, ci mimarea unei afazii, nu e o "formă ideală" a poeziei ce se autoanulează, așa cum socotește altul, ci o formă a poeziei în toată puterea cuvîntului. Nonretorica nu e mai puțin o retorică. Prin același sistem metaforic mineralizant trecut, verbul se obiectivează: "Poezia lui Bacovia nu este doar un lanț de semne, ci și un obiect
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
va redacta - adică îi va scrie - Regelui Carol I memoriile sale), participantă la ședințele Junimii bucureștene, nu știa bine limba română. Eminescu o vizita bisăptămînal, conversînd, în nemțește dar, mai ales, în românește, pe marginea unor texte ale lui Creangă, socotit de poet drept fundamentale pentru expresivitatea limbii române. Grațioasă, cultivată și femeie de lume lipsită de prejudecăți, poetul nu-și dădea seama, la început, că o îndrăgise, înamorîndu-se de ea. Se pare că i-a inspirat cîteva poeme, printre care
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
una de autodidact, id est de răzvrătit subțire, din capul locului. După lecțiile primite în particular, Macedonski absolvă patru clase la liceul din Craiova. Urmează studii incerte la Viena, Pisa, posibil la Geneva și Neapole, care-l îndrituiesc a se socoti, cu o modestie orgolioasă, drept un "student" întîrziat și etern: Aș spune, arată Nicolae Oprea, că i se potrivește mai degrabă caracterizarea lui G. Călinescu referitoare la Eliade: "autodidact prin forța lucrurilor și mare devorator de cărți"". Însușindu-și învățătura
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
și astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă și fără valoare și abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adînc... Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputință." Și după ce socotea necesară descurajarea mediocrităților și considera că formele fără fond sînt stricăcioase, încheia prin această judecată cu adînc efect premonitoriu: "Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
administrat de Cosmâncă și alde Cațavencu, remodelat... Vreau să spun că o viață ca a românilor nu o mai duc decât câinii. Și că sentimentul religios ce-i face pe indieni să lase libere pe străzile lor maimuțele și vacile, socotindu-le sacre; motiv, putem să-i zicem, transcendental, metafizic, - la români chestiunea se schimbă: românul, cu vorba sa cunoscută "a duce o viață de câine", constată, social vorbind, strict socialmente, că zicerea națională, cu câini cu tot, se transferă în
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
ne poate convinge s-o schimbăm. Nu mai vrem armeni în Anatolia - nicăieri". Iar oficialitățile germane la Constantinopol au sprijinit acest genocid. Astăzi ceea ce cer armenii este recunoașterea de către turci a acestui genocid făptuit și asumarea lui. Aceștia refuză încăpățînat, socotind un ultragiu la adresa Turciei orice referire la acest abominabil genocid al armenilor din 1915. Să adaug că acest genocid din 1915 a fost reluat, pe scară industrială, de Germania nazistă din 1942, de cînd, la Conferința din 1942 de la Wansee
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
eroului o simțim consumându-se în adâncuri, patetismul său este unul interiorizat. Strunește cu inteligență revărsările, despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
nu pe nerăsuflate. Ideile, ipotezele, raționamentele te obligă să reflectezi, să cauți verificări empirice în ceea ce ai auzit sau cunoscut pe cont propriu. Ăsta e necazul nostalgiei: toți sîntem victimele ei -într-un fel sau altul - și deci toți ne putem socoti specialiști. Judecînd după prezentarea de la simpozionul menționat, ori după un articol pe aceeași temă publicat în revista "Critical Inquiry" în 1997, nu aș fi bănuit corect conținutul cărții. Pe Boym nu o preocupă doar stările și sentimentele emigranților - nostalgia ca
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
conflicte e necesarmente o umanitate altruistă, preocupată de binele celuilalt, nu doar de al individului izolat. Urmărind succesiunea de curente filozofice care au plămădit o identitate culturală europeană, Berlin constată evoluția constantă spre individualism și egoism, tendințe pe care le socotește responsabile pentru o profundă alterare a spiritului universalist al unei Europe unite. Cîtă vreme nu sîntem preocupați decît de binele individual, celălalt fiind în cel mai bun caz un "inamic respectat" care trebuie eliminat dacă periclitează atingerea scopurilor noastre, Europa
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
Isaiah Berlin a murit în 1997. Ce ar avea de spus despre eforturile de astăzi ale unei Europe care se vrea unită? Și mai cu seamă, ce ar avea de spus despre acea parte a lumii pe care unii o socotesc a fi provincie europeană, alții nu? Dacă în anii '50 Rusia sovietică îi inspira remarci atît de calme și pe cît e posibil obiective, e foarte probabil că la fel ar sta lucrurile și acum. Isaiah Berlin, The Crooked Timber
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
George obișnuia să se plîngă, mai în fiecare articol, că pe d-sa nu-l publică nimeni. Ne-am făcut că nu băgăm de seamă indelicatețea. Cînd s-a lansat într-un atac în replică împotriva d-lui L. Raicu, socotindu-l beneficiar al comunismului, iar redacția R.l. l-a rugat să-și reconsidere, evident, nedreapta poziție, dl George a abandonat subit revista care-l tipărise cu bucurie și respect, mai mult, a început s-o combată vehement, în toate împrejurările
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
Peste toate aceste neclarități, nu-i stă bine unui om cu minte ca dl George să se coboare la procese de intenție și la supoziții privind "calculele" prea huliților intelectuali. De unde știe d-sa că dl Manolescu, de pildă, se socotea pe sine, în politică, mai inteligent, mai cult etc. decît alții? Și, dacă tot dorim să fim corecți, e firesc a recunoaște, dacă tot îl acuzăm că și-a tras din orgoliu partid, și că dl Manolescu a renunțat să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
dragostei", "poetă cerebrală", "poetă a faptului cotidian", "poetă ludică" etc. Până, probabil, s-au plictisit... În schimb, Ion Barbu a făcut o altă caracterizare poeziei Dvs.: "Un cânt de mat argint al palei Nina/ Mai greu ca orbul lunii îl socot". Ne puteți evoca puțin figura poetului-matematician? Tot în Adevărul literar și artistic am încercat să descriu întâlnirea (providențială pentru mine) cu Ion Barbu, în 1946. M-a "uns" poet, adnotându-mi manuscrisul (La scara 1/1) în termeni superlativi. Deși
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]