2,462 matches
-
fată cu alt bărbat, de-acii iaste acestuia fată ca și aceiia muieri. Și i se cade lui a se feri dînsa foarte ca și de o fată ce-are fi a lui, să va ce iaste a lui. Așea și socrul de muiarea feciorului său și feciorul de maștehă-sa și vărul de cătră muiarea frăține-său și a cumnatu-său” (Pravila ritorului Lucaci, ediție de I. Rizescu, București, Editura Academiei R. S. România, 1971, p. 167). în alte cazuri primejdia „sângelui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
achiziționase, în 1556, mai multe moșii, pe care le-a dat „jupânesii lui Dobromir, marele vistier” ca zestre; un act din iunie 1632 arată că i se întăreau comisului Corvin ocinele din Făureni și Ruseni, zestre dată de Dumitra Gheuca, socrul său, căruia proprietățile îi fuseseră „dreaptă cumpărătură” etc.) și pentru a nu împuțina patrimoniul familial (deși unele „cumpărături” mai vechi puteau fi integrate în acest patrimoniu), rezervat de obicei moștenitorilor bărbați, și fiindcă „bunurile imobile” cuprinse în zestre, devenite proprietăți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiindcă „bunurile imobile” cuprinse în zestre, devenite proprietăți ale celei înzestrate erau moștenite de urmașii aceleia (părăseau din nou, deci, proprietatea familiei părinților fetei). Cu prilejul logodnei și înaintea nunții, fata care urma să se mărite primea din partea mirelui (a socrilor, de fapt), a părinților, a neamurilor și a cunoscuților apropiați ai familiei daruri numite „darurile dinaintea nunții” (de care pravila avea, la fel, gripă; culegerea Legiuri civile din 1854 - p. 150 - evocă, încă, participarea acestor „daruri” la mecanismele succesorale: „Când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai unor dote fabuloase, devenéau „personaje” în niște „spectacole nupțiale” grandioase menite să dovedească forța și opulența socrului mic (Stanca - Radul beizadea: „a cărora nuntă s-au făcut în luna lui noemvrie, însă veselie domnească mare și înfrumusițată, care în zilele noastre asémene aceiia n-am mai pomenit” - Radu Greceanu; Maria-Constantin Duca: „gătit-au Măria sa pre fiica Mării
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rudelor din partea soțului, educația și căsătorirea copiilor”. Gestionarea patrimoniului Administrarea averii rămase de la soțul defunct - oricare ar fi fost „dimensiunile” acesteia - reprezenta o îndatorire importantă a văduvei. Chiar dacă uneori intrau cu dificultate în posesia acestei averi din pricina obstrucției rudelor soțului - socrii, copii, copii vitregi, cumnați (întărindu-i jupâniței Maria băneasa, văduva lui Ianache, fost mare ban al Craiovei, o proprietate, Alexandru Coconul evocă dificultățile întâmpinate de moștenitoare: „Iar apoi, când a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea jupânului Ianache
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Maria, o „burgheză”300 (a fost, se pare „a doua nuntă”, căci întâi fusese însurat - respectând „politica matrimonială” - cu o altă Marie, din Golești, sora lui Eustratie, amândoi fiind copii faimosului Stroe Leurdeanu 301), fiica marelui clucer Gheorghe Ghețea. Socrul viitorului Voievod n-a fost ilustru prin spița lui veche. Un cronicar îl ironiza chiar pentru originea sa obscură - fusese „neguțătoriu de abale” într-un târg sud-dunărean -, descoperindu-i astfel și alogenia. Ghețea a venit în țara Românească sub Mihnea al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
I Ghica în 1672, a fugit din țară, s-a întors sub Gheorghe Duca, pentru a căuta din nou adăpost în Transilvania în 1676), dacă nu s-ar fi stins în 1685, „în floarea vârtutei și a bărbății lui”306. Socrul său, Gheorghe Rodoș, s-a aflat mereu între marii dregători - a fost comis, mare paharnic și mare vornic - ai țării Românești. Cantacuzinii aveau planuri mari cu acest boier; s-au gândit chiar să-l pună Domn, să facă din el
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Fărcășanu și fiică a marelui stolnic Radu Fărcășanu. Și căsătoriile fetelor reprezentau „punți” către aristocrația valahă. „Nunțile” Ancuței le-am evocat. Măritându-se a doua oară (dacă întâi va fi fost căsătorită cu grecul Ianachi Catargi, cel ce va deveni socru al lui Alexandru Iliaș 307) cu marele comis Stoian, ea se va încadra în „proiectul” patern de împământenire. Ilinca (pe care Nicolae Stoicescu o identifică prin formularea „soră cu mama lui Constantin Brâncoveanu”308) a fost căsătorită cu marele comis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în obezi și trimis la Mănăstirea Tismana 309. Maria (Marica) a fost măritată de două ori. întâi cu marele spătar Pană Filipescu (care mai fusese însurat cu Preda, fiica postelnicului Radu din Văleni), înrudit cu multe familii boierești valahe, fidel socrului său (împreună cu care a stârnit mânia lui Mihnea al III-lea) și combatant contra slujitorilor răsculați în 1655310. Rămasă văduvă în 1666 (Pană Filipescu murea înainte de 10 mai 1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Neagu Drăgulinescu („neam de boier”, cum se autocaracterizează el). îl supăra și faptul că această relație - pe care Dumitrache Georgică nu se sfia să o afișeze - atenta (zice Constanța Ghițulescu, loc. cit.) la economia familiei. Se pare că pe înveninatul socru îl deranja mai puțin onoarea imaculată a fiicei sale (înșelată în văzul tuturor), ci, incomparabil mai mult, faptul că ginerele său (indiferent de credința pe care ar fi trebuit să i-o arate soției) se apucase să o ajute pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
șase pogoane de pământ (pe care tot oamenii lui Dumitrache - martorii știu acest lucru - sădiseră viță de vie; locul plantat începuse a fi cunoscut chiar sub numele de „via Tudorei”), șase boi mari („au împărtășit-o și din vite” - reclama socrul ulcerat), „cinci vaci, opt viței de acum mărunți, unsprezece oi cu mare cu mică”. Văduva căpăta „cheag” și prestigiu social și aceasta îl scotea din sărite pe vistier, care „pune în balanță diferențele sociale existente între cei doi nu atât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să se dăpărteze, iară el nu va vrea să facă părăsire de tot de cătră acea curvă, atunce-l lasă muiarea lui” (ed. cit., p. 224 glava 216, zač. 5). Promisiunile de îndreptare făcute de „păcătos” (care îi și restituie socrului foaia de zestre, asigurându-l că bunurile primite sunt intacte) înaintea ispravnicilor păreau a stinge „cauza”, dar mărturisirea Tudorei, care recunoaște că i-a fost țiitoare lui Dumitrache (arată episcopul Costandin și paharnicul Varlaam în înștiințarea trimisă mitropolitului) și scurtul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu oastea) pe Miron Costin („Ginirile singur fața numai de om, iară toată hirea de hiară”, „acela om cu hirea de hiară sălbatică”), dar se arătase de o fidelitate fără cusur, sacrificându-se sub zidurile Sucevei pentru a apăra interesele socrului său, Ruxandra primise de la Bohdan Hmelnițki (când trupul lui Timuș fusese adus la Cehrin, capitala cazacilor răsculați, la 22 octombrie 1653, ea tocmai născuse doi gemeni despre care nu există nici o știre) drept reședință cetatea Rașkov de pe Nistru (mai vechii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numitului Io[an] Costandin B[râncoveanu] B[asarab] Voevod, carele cu nume cinste și cu toate creștineștile pomeniri și mile aici la mănăstirea Brâncovénii, unde și însăș la moarte-i au lăsat, aducând-o lângă soțul ei Papa post. și socru-său Preda vornic, o au astrucat 597. Când împrejurările (politice, mai ales) îngreunau sau împiedicau „reunirea în veșnicie”, urmașii le găseau văduvelor locul de odihnă perpetuă într-un lăcaș de care familiile lor - chiar ele ca persoane - erau legate (numele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pârugarăilor: să hâie erŭtat de me[ne] șăi de Domidzău” (Nicolae Iorga, Anciens documents..., p. 267). 294. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 82. 295. Violeta Barbu, op. cit., p. 39. 296. „Numitul Constantin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul său și de la cumnatul său, Basarab voievod, s-a îmbogățit, de altă parte, s-a mărit a lui ipolipsis, nu numai căci era Cantacuzino și ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrădirea ce se încuscrise cu douăsprezece familii din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să se alăture trupelor generalului Avitabile; răpitorul (Jewahir), care se aștepta la o primire prietenoasă, a fost Întâmpinat cu o lovitură În față de generalul brahman Misser Jodaram, care, În afară de faptul că se afla acum În fruntea trupelor, mai era și socrul lui Jalla; mai apoi, Misser Jodaram Îi Închise pe amândoi, dar ulterior, când serdarul Jewahir avea să ajungă vizir, lui Jodaram i se tăie nasul. În oraș circulase chiar un zvon potrivit căruia Jewahir Singh avea să-l ducă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
temperament între parteneri; bărbatul cu personalitate dizarmonică, brutal, impulsiv, alcoolic, imoral; femeia leneșă, inafectivă, rece, imorală, alcoolică; mentalități opuse în ceea ce privește modul de a vedea viața; stări de tensiune și conflicte între parteneri; intervenția sau pătrunderea unor persoane străine în cadrul cuplului (socri, rude, prieteni etc.). Vârsta considerată optimă pentru căsătorie este cea cuprinsă între 18 și 25 de ani, aceasta fiind văzută ca precoce înainte de 18 ani și tardivă după 30-35 de ani. Starea de sănătate mintală a membrilor familiei depinde, în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
poate oficia logodna, ci fiindcă bătrânul boier nu mai vrea să își dea fata decât după cineva care, în lipsa unui descendent de sex bărbătesc, i-ar perpetua numele. Ofițerul nu și-l poate schimba pe al său cu al prezumtivului socru, căci nu îi dă voie tatăl său. Întâmplător, Cuconu Fotin găsește numele Bujorescu într-un ziar, fiind purtat de un farmacist din Huși, și îl invită pe acesta la moșie. Încercările celorlalți de a-i spulbera hotărârea nebunească, precum și împotrivirea
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
mulți ani directorul Academiei Domnești din București) și franțuzească. Viața acestui vlăstar vitregit de natură al familiei (V. era cocoșat) este puțin cunoscută. A fost căsătorit cu Ruxandra (Lucsandra), fata logofătului Grigore Băleanu, și a aderat la politica și eforturile socrului său de sprijinire a Eteriei; a ajuns la rangul de mare vornic. În 1821 boierii, înfricoșați de amploarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, îl însărcinează să organizeze un corp de armată și să stăvilească mișcarea, dar el încearcă o înțelegere pașnică
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
Roma să își aducă nora la Costieni. Lydda e o ființă minunată, o femeie, s-ar spune, ideală, cu care bătrânul poate discuta filosofie, citind și comentând pagini din Platon. Lydda se stinge însă la nașterea copilului. Nesuportându-i absența, socrul o invocă prin practici spiritiste. Cu un astfel de cuprins, cartea e mai mult eseu filosofic, intarsiile speculative acoperind un fir epic plăpând. Ceea ce merită menționat este pionieratul autorului în romanul eseistic, construcție dificilă, de o modernitate vizibilă și un
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
nu te aude altcineva”. Un inginer constructor, care-și mărturisește trezirea târzie („Abia mai târziu, prin anii ’75-’80, mi-am dat seama ce înseamnă la noi comunismul”), explica și el cum se întemeiau relațiile: „Ne-au ajutat la început socrii, apoi ne-am făcut propriile noastre relații. știți cum era, serviciu contra serviciu. Nu prea am știut ce înseamnă să nu ai, ne permiteam și diferite delicatese cum erau țigările bune, fructe pentru copii sau renumitele ciocolate chinezești. Aveam acces
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Numai că inaderența morală la lumea în care se pregătea să intre îl face capabil de reticențe care îi vor marca radical destinul. De pildă, trăind acut complexul de a fi fost salvat de plecarea pe front de viitorul său socru, într-un sincer elan patriotic merge voluntar în linia întâi, de unde se întoarce mutilat trupește și sufletește. Dar lumea de după război, deși cu mari elanuri naționale, ambiții și realizări, nu mai are pentru Radu Comșa nici un preț, mai ales pe
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și înaintașii săi, M. află registrul potrivit, caracterizat prin naturalețe și vervă, atunci când observă moravurile, urbea de pe Bahlui devenind obiectul unei priviri lucide, câteodată aproape cinice. Poate de aceea, îndreptându-se spre comedie, a avut și un oarecare succes. Piesele Socrul unui ginere (1873), 1-ul aprilie stil nou (1874), Fata lui chir Troancă (1874), Gulgudachi (tipărită în 1876 în „Revista literară și științifică” și în „Revista contimporană”, unde apăruseră inițial și celelalte) aduc în scenă mic burghezi surprinși într-un
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
epocii, tehnici exploatate de I.L. Caragiale. O dramă ocazională, Răpirea Bucovinei, scrisă în colaborare cu V.A. Urechia și N. Țincu și semnată X.Y.Z., e publicată în 1883 în „Literatorul” lui Al. Macedonski. SCRIERI: În Iași, București, 1871; Socrul unui ginere, București, 1873; 1-ul aprilie stil nou, București, 1874; Fata lui chir Troancă, București, 1874. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 114-115, 205; Mîndra, Clasicism, 189-191; Dicț. lit. 1900, 600; Marian Barbu, Romanul de mistere în
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
ezită totuși să utilizeze armele lumii pe care de altminteri o disprețuiește: flirtul, gelozia provocată, jocul de societate. Ca o floare de seră, ea se regăsește finalmente, după un scurt și dramatic incident conjugal, în compania liniștitoare a „bătrânului” ei socru Luca Delescu, intelectual prin vocație și cercetător consacrat, singura oază de umanitate într-o lume imundă, mercantilă, degradată din condiția moralității, fie ea și elementară. Frecvența figurilor feminine în literatura semnată de P.-B. nu este deloc întâmplătoare, corespunzând credinței
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]