1,853 matches
-
și-a recunoscut cu multă umilință greșeala, ministrul i-a încredințat, ca pocăință, custodia Saxoniei, iar el, îngenunchind, așa cum obișnuia mereu să facă, l-a ascultat cu umilință. Frații au fost foarte mulțumiți de ascultarea sa și au celebrat cu solemnitate evenimentul în Biserica Sfântul Duh, acolo unde locuiau pe atunci, în timp ce fratele Nicolaie cânta liturghia pe un ton ferial și cu sufletul trist. După ce a fost numit așadar ca cel de-al treilea custode al Saxoniei și după ce a luat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
niciunul în capelă în rugăciune. La principalele sărbători ale anului, cântau cu atâta fervoare oficiul din ajun, încât îl prelungeau adesea toată noaptea; și chiar și atunci când nu erau decât trei sau patru, sau cel mult șase, recitau oficiul cu solemnitate și îl cântau. Era atât de minunată simplitatea și puritatea lor, încât, în capitule, se acuzau în mod public chiar și de poluțiile nocturne. Obișnuiau să nu judece niciodată, ci spuneau cu simplitate: «Așa este». Imediat ce vreunul dintre ei era
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mâncare ce era obișnuit să o consume. Fratele Albert era atât de generos, încât, odată, a certat cu asprime un guardian și pe econom, fiindcă nu avuseseră grijă de frați cu mai multă dărnicie după eforturile depuse în cadrul unei mari solemnități. Era un om atât de înțelegător și compătimitor, încât, unui frate cu sănătatea șubredă, i-a dat ascultarea să se întoarcă în țara sa natală și să meargă de la un convent la altul, în întreaga custodie, dacă dorea acest lucru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mângâierile divine și de aceea îmi plăcea să rămân mai mult în acea stare. Într-o zi, Fericitul Francisc m-a chemat și, vorbindu-mi cu familiaritate, mi-a spus: „Fiule, frate Leon, fă cum îți spun: celebrează liturghia cu solemnitate, dar nu zăbovi prea mult în timpul celebrării și conformează-te celorlalți preoți. Dacă Domnul îți dăruiește vreun har, după ce s-a sfârșit liturghia, reculege-te în chilie și acolo meditează și bucură-te de mângâierile divine, dacă îți vor fi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Arezzo, unul dintre însoțitorii Sfântului Francisc, și fratele Rainerio de Arezzo,relatând atât fraților, cât și laicilor, multe lucruri despre această indulgență, după cum auziseră de la fratele Maseu. Mulți dintre aceștia sunt încă în viață și confirmă toate aceste informații. Despre solemnitatea cu care această indulgență a fost proclamată în mod public, în timpul consacrării bisericii respective, de către șapte episcopi, nu intenționăm să mai scriem. Relatăm doar ceea ce Petru Zalfani, care era prezent la ceremonie, a spus în fața ministrului, fratele Angelo, a fratelui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oribilele lor convingeri ceea ce deja de atâta timp în fața Curiei Romane a rămas valabil? Într-adevăr, domnul papă Bonifaciu al VIII-lea, chiar și în timpurile noastre, i-a trimis la această biserică pe ambasadorii săi oficiali ca să predice cu solemnitate, în numele său, în ziua indulgenței. De asemenea, și unii cardinali, venind personal să celebreze indulgența cu speranța de a primi iertarea, prin prezența lor, au aprobat-o ca fiind adevărată și sigură. Drept mărturie pentru aceste lucruri și având credința
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ne-a fost prieten pe pământ, după ce am reunit consistoriul fraților noștri [cardinali] și după ce am obținut consensul lor, am decretat să-l înscriem spre venerarea meritată în cartea sfinților. 9. Stabilim ca Biserica universală să celebreze cu devoțiune și solemnitate nașterea sa la cer, în ziua de 4 octombrie, adică ziua în care, eliberat din temnița trupului, s-a urcat în împărăția cerească. 10. Vă rugăm, așadar, pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, comunicându-vă prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
universală în calendarul roman modern, fiind celebrat împreună cu ceilalți doi capadocieni pe 2 ianuarie. În tradiția greacă, este comemorat la 10 ianuarie, deși nu se celebrează o liturghie specială la această dată. Din contra, 25 ianuarie se bucură de o solemnitate mai profundă, ca sărbătoarea Sfântului Grigorie Teologul. Nici nu a fost canonizat în același grad ca Sfântul Vasile sau celălalt sfânt Grigorie. Aceștia doi, împreună cu Sfântul Atanasie și Sfântul Ioan Hrisostom, au devenit Marii Părinți Răsăriteni, asemănător celor patru Părinți
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
mult mai vinovat decît Ovidiu? MOTIVE RELIGIOASE. Relevăm, mai întâi, ipoteza lui Leo Hermann 10, anume că Ovidiu ar fi participat la ritualul zeiței Bona Dea11, interzis bărbaților. Festivitatea avea loc la 1 mai și femeile care participau la această solemnitate erau, cum spune Propertiu (4, 9, 37-60), nude. Amintim că, în anul 62 a. Chr., ritualul zeiței se desfășurase în casa lui Caesar și că acesta, deghizat, asistase la ceremonii. Această aventură s-a terminat printr-un scandal divorțul lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
început nu diferă deloc de cel din scrisoarea I, II, care a fost deja comentat 380: "Maxime, tu care onorezi al tău faimos nume și care sporești noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău...". Se aseamănă perfect inclusiv prin solemnitatea exprimării. Într-adevăr, pe vremea când toți sunt împinși de speranța unui câștig, numai Maximus face excepție: "Te admir cu atât mai mult, cu cât în acest vârtej nu te lași târât de curentul viciului comun" (v. 21-22). În timp ce numeroșii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Crăciun, animalele își vorbesc trasmițînd mesaje „de sus” celor vrednici să le perceapă, Dumnezeu ia chip de cioban și de gospodar, Maica Domnului își caută înlăcrimată Fiul, iar săteanul așteaptă colindătorii în casa cu icoane, în liniște și cu solemnitate ritualică. Începe un nou an agro-păstoresc, turmele se pregătesc să urce pe plai și se presupune belșug de vite și de grîne. „Cele bune, să se-adune...” era urarea în asemenea momente augurale, de an și de familie, realități asociate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mitropolitul își șterse ochii cu dosul mâinii în același moment cu domnitorul. Se îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să nu li se citească emoția pe fețe, începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor, mărind solemnitatea, dominau glasurile puternice și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lauda sa a biv vel spătarului Mihai Cantacuzino sin vel postelnicului Constantin, ci spre slava lui Dumnezeu și a Unului Născutului Său Fiu Domnul Iisus Hristos și a Maicii Sale”. Se îndreptă de spate și cu mers încet, cuprins de solemnitatea momentului, păși spre strana din stânga, strana sa, a ctitorilor. Jupâneasa Theodora, urmată de jupânițe și de bărbații acestora sărutau pe rând mâna înalt prea sfințitului Atanasie. O căldură plăcută umplu inima biv vel spătarului Mihai. I se părea că prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul voievod uns în viață. Se așeză și se lăsă pătruns de solemnitatea momentului, încercând din răsputeri să-și unească rugăciunea sa cu a celorlalți: — „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am ca să intru într însa. Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește.“ Era atâta fericire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
avea mania să ne arate pe hartă locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice, amestecând deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru că geografia o învățam cu alt profesor. Cel de matematică era un îngîmfat și pe deasupra de o solemnitate deplasată, de parcă ai fi zis când intra în clasă că a intrat într-o biserică. Și lui îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admirație de marii matematicieni ai Antichității, dar și de ai noștri, de pildă despre
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urcă într-un troilebuz gol, decis să-și reia, încă în această duminică, vizitele de altădată la grădina zoologică, în care regăsise indiferența liniștitoare a simplității, înțelepciunea instinctelor, foamea, împerecherea urgentă, supunerea la marile cicluri, comunicarea imediată, cosmică. Își aminti solemnitatea colorată a păunilor lângă suferința unei perechi de elefanți care încerca, în zadarnice chinuri, să se împreuneze, foamea urșilor hrăniți cu saci de pâine, maimuța mută și buboasă. Grădina părea pustie. — A, n-ați mai fost de mult... Numai un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întîmplat, și reveni cu patrafirul, crucea și cartea de rugăciuni. ― Dacă-i așa, să ne rugăm Domnului să vă blagoslovească unirea, murmură preotul, foarte blând, deschizând cartea. Citi rugăciunile obișnuite, căutând să le înveșmînteze în cât mai multă evlavie și solemnitate. Pe urmă sărutară cu toții crucea, iar tinerii se îmbrățișară. Preotul mai adăugă câteva cuvinte, îndemnînd mai cu seamă pe Ilona să prețuiască norocul ce i l-a trimis Dumnezeu și să se silească a fi vrednică de bucuria care i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu grămadă pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile roșii agățate de crucea albă. În sală se restabili curând solemnitatea și toată lumea își reluă înfățișarea gravă dinainte. Incidentul fu dezbătut calm câteva minute, apoi trecură mai departe, conform procedurii obișnuite, pe care au tulburat-o puțin zvârcolirile unei vieți. Și Apostol stătu pe scaun liniștit și nemișcat. În urechi îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a fost că s-au găsit oameni de seamă ai neamului care au pus să se oprească instalarea ruinei definitive... Printre aceștia s-a aflat și Nicolae Iorga. Inaugurarea operei s-a făcut în anul de grație 1911, cu mare solemnitate. N-a lipsit nici Regele Carol I, care se afla la Iași cu ocazia Jubileului Universității ieșene. Minunea cea mare a venit însă când deasupra Dealului Cetățuii s-a auzit huruit de motor și o pasăre măiastră dădea târcoale dealului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în românește: Beți cu încredere vin Apa trece, pietrele rămân! Vintilă Russu-Șirianu ne spune că: „De la niște amici, cu vie (nobilă) la Pietroasele, primește o călduroasă invitație: se va da cep unui butoi de <Riesling> care a împlinit șapte ani. Solemnitatea va avea loc chiar la cramă. Păstorel răspunde: Invitat fiind la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
este un cuvânt împrumutat din vechea slavă, ca și altele care se referă la biserică și obiecte de cult (icoană, strană, clopot, troiță, odor, podoabă, odăjdii), pentru că prapur a însemnat, la început, „steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase“. Sensul de „membrană care învelește stomacul și intestinele animalelor“, pe care îl are prapur în rețeta pentru prepararea drobului, este o creație metaforică apărută relativ recent în limba română. În secolul 18, atât pentru prapurul de miel, cât și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
într-un ghiveci. Suculența fertilă a nărilor făcea utilizarea batistei monumentale laborioasă. Prezidenta, scoțându-și basmaua de mătase și ducându-și-o la nasul vocal, ca un prestidigitator care pregătește o farsă, turbura importanța rolului ei social și politic și solemnitatea ședințelor, cu pauza caricaturală a unui trombon, iar grava ei amabilitate și marele-i prestigiu genealogic, se găseau astfel știrbite periodic, ca o liturghie de catedrală în care ar intra lătrând un câine urmărind o pisică.191 Interesantele piese într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate de o asemenea solemnitate, încît îți dădeai seama că biata doctoriță nu avusese parte de voal și lămâiță decât în reveriile ei glamoroase. După prima sută de pagini de ocoluri și aluzii criptice, în ultimele zece era lichidată partea tehnică. O singură frază cuprindea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
anunță că „după o lungă luptă cu boala, împăratul Tiberius și-a dat ultima suflare sub ochii mei“ și le prezentă testamentul „pe care l-am luat cu mâinile mele din camera imperială“. Verificară sigiliile, deschiseră scrisoarea, o citiră cu solemnitate. Și toți fură cuprinși de uimire când aflară că împăratul mort îi numea moștenitori ai imensei sale averi pe Gajus Caesar, fiul lui Germanicus, cel ucis, și pe un nepot al său, adolescent, pe nume Tiberius Geminus. Și cu toții, optimates
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]