3,003 matches
-
pauza mare cu sendvișul! Erai liceană și mi se părea caraghios... Drept e, eram și puțin gelos, că a mea nu făcuse asta nici în anii de școală primară... Și abia sfârși retorica stârnită de colege, că-l zări pe Solitarul ce revenea în salon. Cum nu fusese de față când întârziatul sosise, îl consideră un intrus și se îndreptă arțăgos spre acesta: -Dumneavoastră? Aici e o reuniune... Dar Solitarul nu-l păsui: -Și eu tot la... -Al cui ești? Te-
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Și abia sfârși retorica stârnită de colege, că-l zări pe Solitarul ce revenea în salon. Cum nu fusese de față când întârziatul sosise, îl consideră un intrus și se îndreptă arțăgos spre acesta: -Dumneavoastră? Aici e o reuniune... Dar Solitarul nu-l păsui: -Și eu tot la... -Al cui ești? Te-a trimis taică-tău să-l suplinești?! plusă ușor temperat, ridicând sprâncenele a râs concesiv, după care, hohoti răgușit, căci o voce îi silabisise în clar numele interpelatului său
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
din vinul datorat călugărilor benedictini și, aidoma lui Dom Perignon, să bea stele! -Dragilor, se exaltă de moment Doc, să-i zicem măcar strofa întâi a imnului școlerilor! -Să uităm, cum spunea latinul de brevitate vitae, să ne bucurăm! adaugă Solitarul eclatând din toată ființa-i. -Carpe diem! finaliză îndemnurile Patriarhul și imboldul său vivant contrastă pentru prima oară cu înfățișarea austeră și măreață dedusă și din statură, și din părelnica sa neclintire. Oricum, sufletul său adolescentin evadase acum printre ei
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
unde îi aștepta o masă bogată și vorbită, cum cereau cele cinci decenii de când terminaseră liceul și nu-l mai văzuseră pe American. Ceea ce le atrase atenția întâi fu aspectul auster, dar și măreț, al încăperii decorate în stil medieval. Solitarul fu primul care descoperi localizarea în timp, șoptind pentru sine... le Moyen Âge... Panoplii cu arme de epocă,tablouri - reproduceri după Școala Flamandă timpurie ornau pereții de un alb strălucitor, accentuat de grațioase aplice-lumânări. Jur-împrejurul sălii se răsfirau servante în
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
trei chelneri aducând tipsii cu fructe și pâine, precum și brânzeturi. Faptul avu impact asupra mesenilor, care se priviră unii pe alții dezorientați, unii chiar întrebaseră de ce fructele erau servite în devans?! Prezența brânzeturilor îl făcură să se minuneze și pe Solitar, care le asocie, după moda franceză, zonei desertului, mai cu seamă că fuseseră aduse și... fructe. Păstră, în aceeași notă elegantă, discreție, zâmbind către sine și către ceilalți. Amfitrionul, cu figura sa impenetrabilă, se făcu a nu observa nedumerirea stârnită
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
retorică și Papa nu dădu curs provocării, continuând să mestece niște boabe de strugure. Între timp, muzica veche se scurgea înspre urechi atât de plăcut, încât convivii o simțeau ca pe o dublă părtașă: la extaz, dar și... la digestie. Solitarul și Miramoț se contraziceau privitor la recunoașterea instrumentelor ce dădeau glas feeriei auditive. Oricum, se făcea vorbire de flaut, violă și lăută, iar pe instrumentiști îi îmbrăca fiecare potrivit cunoștințelor istorice și imaginației. După prima parte a festinului, cea din
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
timp, când spiritele școlărești se mai calmară și atmosfera se mai așeză, odată cu norii scoși de câteva trabucuri oferite gentil de către American, discuția o apucă pe altă pantă... -C’est fantastique... ce ni se întâmplă, nu găsiți?! își reveni rapid Solitarul sub privirea tăioasă a lui Papa, care și în Canada tot românește vorbea, cu rost ori fără... Solitarul trăia de-o viață în Franța și, chiar de nu știai, ți-ai fi dat seama din modul cum graseia, cântând parcă
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
oferite gentil de către American, discuția o apucă pe altă pantă... -C’est fantastique... ce ni se întâmplă, nu găsiți?! își reveni rapid Solitarul sub privirea tăioasă a lui Papa, care și în Canada tot românește vorbea, cu rost ori fără... Solitarul trăia de-o viață în Franța și, chiar de nu știai, ți-ai fi dat seama din modul cum graseia, cântând parcă limba lui Voltaire. Dincolo de faptul că ne-am adunat aici, la chemarea Americanului, de aiurea, să ajungem să
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
aceeași definiție pentru vorbele astea, replică Miramoț. -Sunt noțiuni complementare, nu...? încercă marea înțelepciunii cu degetul Papa. -Bravo, băiete, te adaptezi, îl luă peste picior Babacul. -Nu știu dacă sunt complémentaires ou pas, mais... nu se exclud... le amestecă simpatic Solitarul. Ziceți și voi, chiar nu vi s-au întâmplat niciodată lucruri catalogate măcar extraordinare, dacă nu inexplicabile?! -Bine, bine, inexplicabile, dar, ca să revenim, întâmplătoare ori hotărâte de cineva sau ceva?! Și dacă da, de ce?! complică situația din nou Patriarhul. -Hai
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
ear of the șea *** moment of respite - listening în silence the șea’s story 2015-2016 SUB O BUCATĂ DE CER (TANKA) Stelele clipesc dăruind lumii-n noapte calde-mbrățișări - nici început nici sfârșit simplă eternitate *** Râuri se retrag printre copaci solitari-n sunetul lirei - cu sclipire în priviri mă-mbăiez în asfințit *** De dimineață pe țărmuri depărtate castel de nisip - doar casă părinteasca se scalda în lumina *** Stând de veghe sub o bucată de cer trezesc tăcerea - mă eliberez de frici
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378064_a_379393]
-
mișcare ce a început cu mult timp în urmă pe alte continente înrobite, Africa și Asia. O astfel de schimbare socială profundă are însă nevoie în egală măsură de schimbări adânci în structura mentală a poporului. Individualismul, sub forma acțiunii solitare a individului într-un mediu social, trebuie să dispară în Cuba. În viitor individualismul va trebui să devină utilizarea eficientă a tuturor indivizilor în scopul beneficiului absolut al colectivității. Dacă noi medicii vom reuși, dacă vom folosi așa cum trebuie această
DESPRE CHE GHEVARA, MEDICINA REVOLUȚIONARĂ ȘI POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378052_a_379381]
-
campanii de sensibilizare: Viața are prioritate; Adevăruri adevărate; Zâmbește, lumea te iubește; Copiii văd, copiii fac; Moldova are glas; Nu dau, nu iau mită. Cel mai frecvent, în categoria protagoniștilor campaniilor sociale sunt incluși: persoanele cu dizabilități, copiii orfani, persoanele solitare, purtătorii HIV/SIDA, persoanele de vârsta a treia, persoanele cu boli incurabile etc. Jurnaliștii I. Guzun și V. Ciornei susțin, în ghidul de bune practici în domeniul jurnalismului pentru dezvoltarea umană „Omul, mai ales”, că există anumite categorii sociale care
ABORDĂRI CALITATIVE ȘI CANTITATIVE GEORGETA STEPANOV, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR, DOCTOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376224_a_377553]
-
ai mai găsi drum înapoi. Dar tu, te-areți a fi sclipirea neobosită a luminii Ce a pătruns prin scuturi, hoață, și s-a lipit precum ciulinii De puful gândurilor mele și-a lacrimilor încântare, În timp ce deveneai mulajul inimii mele solitare. Soldații nu se mai deșteapta și orologiile se-opresc, Fântănile simțirii mele, spre orizontul tău țâșnesc, Se-aruncă-n artificii curbe, cu brațele întinse-n soare Puzderia de sentimente ce strigă a capitulare. Referință Bibliografică: CAPITULAREA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN
CAPITULAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376378_a_377707]
-
printre ghețari. Scriu în barcă și-mi îngheță mâna. Barca se lovește de ghețarii mici aflați sub nivelul mării. * Vedem și o focă-leopard întinsă. Focile nu trăiesc în colonii ca pinguinii, deci mai rar întâlnim câte un exemplar. Sunt animale solitare, cu excepția perioadei de împerechere. * Pentru a nu afecta sălbăticia locului, dacă un vapor ancorează într-un loc antarctic, alte vapoare nu sunt lăsate în aceeași zi. * Etimologia cuvântului Gentoo este necunoscută. Se presupune că provine din termeni anglo-indieni sau portughezi
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
de agitată, poate de aici, din oraș, mă deruta zgomotul și aș fi putut ieși în larg. Parcă mă chema destinul să părăsesc comoditatea odihnitoare a patului, pentru o plimbare matinală pe malul mării, sub clar de lună, o plimbare solitară, fără o iubită. Ajuns pe faleză, în dreptul bărcilor noastre, am văzut că se mișcă o umbră pe sub copacul unde de obicei îmi parcam mașina. La început am crezut că era un coleg, care așteapta să vină și ceilalți, pentru a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
să joace-o dramă în iarna zdrențuită Și nu cunosc finalul, rutina-i rău sufleor. Dar hai să căutăm o nouă primăvară Și-artera fericirii să înflorească iar, Tristețea asta rece, prin suflete fugară S-o alungăm iubite, în iadul solitar. Și să rămânem singuri prin ploile iubirii Lumina blândă, caldă, să cearnă ca-n povești, Ninsori de curcubeie pe-arcadele trăirii, Să ne surâdă-n taină, luceferi la ferești. Referință Bibliografică: Prin iarna zdrențuită / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRIN IARNA ZDRENŢUITĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376634_a_377963]
-
O întreagă psihologie a spiritului uman și a vieții vegetale și animale se împletește în mesajele care țâșnesc ca un izvor din versurile sale, o îmbinare armonioasă de „conștiințe”, dar și o filozofie a existenței geniului, a poetului veșnic visător, solitar și rătăcitor pe meleagurile natale. „El e nebunul ce fuge pe drum, / Privește cu ochii mari, negri, / În sus, spre o altă lume/.../ Nu vă uitați după el, / Căci sufletul îi râde, inima îi bate / Ca un ceasornic în miez
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
Descălțat, iau în tălpi atingeri îmbietoare. În piept mi se-mplânt-o plăcere adânc indusă de aer... de mireasmă de alge... Lenos mă desfăt, negăsind clipei nicicum azi pereche... Încet în mișcare, plutesc... Mă simt, într-o buclă de timp solitar, fericit. Odihna se frânge! Tumult de zbateri din cer spre pământ... Nojițe de cnuturi îmi ard trup și suflet... Vederea mă lasă... orbit sunt de-o rafală, vânt și nisip perfid pătrund, se strecoară prin pori... Alerta sonoră crește dublată
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
săi în arborele genealogic. Evocarea părinților ca parte acută din sine, prezența optimă a lui Dumnezeu fără de care orice are impact, legătură cu sine ar fi imposibil. Pentru Teodor Dume, viața și moartea sunt două liniști. Viața fiincă e prea solitară, o trăiește în prea multă singurătate, interioară mai ales. Moartea fiindcă se confundă cu odihna infinită. Așa încât îi este cu neputință să precizeze unde începe una și unde se termină cealaltă. Ar putea oricând să inverseze cele două liniști, mental
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
prezența. Când se afla la o plimbare pe faleza aflată sub iluminatul becurilor cu mercur de pe stâlpii amplasați dea lungul falezei, parcă a distins pe cineva la o întoarcere bruscă a capului, care se ascundea în spatele turiștilor ieșiți la plimbare solitari, în familie sau în grupuri mai mari de prieteni. I s-a părut a fi un bărbat nu prea înalt, îmbrăcat complet în negru. Când simți că se apropie de ea și vru să o prindă, îi apăru în față
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > UN BILET DUS-ÎNTORS Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului Dați-mi un bilet dus spre Nicăieri, să fiu ca o floare solitară, să văd pe cer mii de albi luceferi, să fiu dorului destinatară. Dați-mi un bilet dus spre Oriunde, aripile-mi au uitat să zboare, să mă-ntorc în lumea-mi în secunde, resemnarea să nu mă-nfioare. Dați-mi un
UN BILET DUS-ÎNTORS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372809_a_374138]
-
În forfota toamnei îmi caut locul între frunzele tăcerii/ Și gândesc că ai să-mi citești cândva în palmă/ Între linii frânte de viață dorința de a te avea. / Încă mai cred că îmi vei citi printre vorbe/ Durerea apusurilor solitare/ Pe când franciscani de ceață/ Își poartă mătăniile/ În toamna mea.” (Și scriu) Sensibilitatea curge melodios în versurile sale, iar toamna își scrie povestea în lumini mirifice: “Lumânările toamnei se treceau de cerurile cerate/ În curgere ruginie de mâini împreunate,/ Într-
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
norii șoaptele lichide. Neliniști vin spre mine amalgam Și-n jocul vag al pânzelor fluide Himeric pare că te văd la geam. Dar tu mă vezi din lumea ta solară? Dezleg din ape cursul efemer. Frământ tăceri pe-o umbră solitara Și le arunc, să plângă sus, pe cer. Zâmbești și taci... Tăcere e sau ruga? Lumini din soare-aduni pentru-amândoi, Le strângi la piept, la mine să ajungă Și-apoi ascunzi o lacrimă-ntre ploi. Citește mai mult Agonizanta, sacadând absentăO
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Iubirea are chipul de femeiePe care el o scoate din tipar:Un Demiurg ce-o schimbă-n DumnezeeDin lumea ei făcându-și lui altar.... XIV. DOR MĂRUNT, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015. Doi solitari pe țărmul mării Ne transformăm în demiurgi, Țineam în palme formă zării Și luăm culoarea unei rugi. Pe trupurile răscolite De faldul unor adieri Pictăm icoane-nvăluite În veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare, Tu, Adam gol, eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
fărâme de tumult, Le răsfirai în praf de stele Și-n pulbere de dor mărunt. Iubirea ne-o făceam albastră Și-n vals, pe sunet de clavir, Pe sufletul făcut fereasta Din ea îți aninam safir. Citește mai mult Doi solitari pe țărmul măriiNe transformăm în demiurgi,Țineam în palme formă zăriiși luăm culoarea unei rugi.Pe trupurile răscoliteDe faldul unor adieriPictam icoane-nvăluiteîn veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare,Tu, Adam gol, eu, Eva ta,Să te dezleg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]