1,822 matches
-
Una din formele muzicale în care Beethoven s-a exprimat cu o deosebită predilecție este Variațiunea. În afară de celebrele variațiuni din finalul simfoniilor ,,Eroica” și a ,,IX-a”, Beethoven a introdus procedeul variațiunii în cîteva din cele mai frumoase și importante sonate ale sale, ca de pildă în vestita sonată pentru pian și vioară ,,Kreutzer”, în sonatele pentru pian în la bemol major, op. 26, și Appassionata, op.57, în sonatele ultimei perioade, op.109 și op. 111. Pentru instrumentul său preferat
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a exprimat cu o deosebită predilecție este Variațiunea. În afară de celebrele variațiuni din finalul simfoniilor ,,Eroica” și a ,,IX-a”, Beethoven a introdus procedeul variațiunii în cîteva din cele mai frumoase și importante sonate ale sale, ca de pildă în vestita sonată pentru pian și vioară ,,Kreutzer”, în sonatele pentru pian în la bemol major, op. 26, și Appassionata, op.57, în sonatele ultimei perioade, op.109 și op. 111. Pentru instrumentul său preferat, pianul, Beethoven a compus un mare număr de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Variațiunea. În afară de celebrele variațiuni din finalul simfoniilor ,,Eroica” și a ,,IX-a”, Beethoven a introdus procedeul variațiunii în cîteva din cele mai frumoase și importante sonate ale sale, ca de pildă în vestita sonată pentru pian și vioară ,,Kreutzer”, în sonatele pentru pian în la bemol major, op. 26, și Appassionata, op.57, în sonatele ultimei perioade, op.109 și op. 111. Pentru instrumentul său preferat, pianul, Beethoven a compus un mare număr de piese independente, în formă de Temă cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
introdus procedeul variațiunii în cîteva din cele mai frumoase și importante sonate ale sale, ca de pildă în vestita sonată pentru pian și vioară ,,Kreutzer”, în sonatele pentru pian în la bemol major, op. 26, și Appassionata, op.57, în sonatele ultimei perioade, op.109 și op. 111. Pentru instrumentul său preferat, pianul, Beethoven a compus un mare număr de piese independente, în formă de Temă cu variațiuni. Dintre acestea, cele ,,33 variațiuni pe tema unui vals de Diabelli” constituie nu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dintre cele mai populare instrumente, mandolina, pentru care a scris chiar o sonatină. Însuflețit de o adâncă iubire pentru genul muzical și poetic al tuturor popoarelor, Beethoven a utilizat și prelucrat artistic în multe din compozițiile sale, în simfo nii, sonate și cvartete, folclorul austriac, german, rus, croat, ceh. În plină maturitate a geniului său creator, el a prelucrat un număr de 120 de cântece populare scoțiene, irlandeze și italiene. Beethoven nu a privit viața de la distanță, ci din vîltoarea ei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
suflat. Chiar în introducere, el le acordă precumpănire; deși sunt pe alocuri dublate de coarde, acestea atrag totuși în chip deosebit atenția. Partea I-a. După o introducere lentă, urmează o mișcare vioaie, allegro con brio, scrisă în formă de sonată. Viorile prime expun în piano tema I. Ea e zburdalnică, dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care orchestra își concentrează întreaga capacitate sonoră. Contrabașii, împreună cu violoncelele, cântă apoi în pianissimo, în tonalitate minoră, o frază melodică, cu contur la început coborâtor; peste această melodie se suprapune glasul oboiului întărit de fagot. Prima secțiune a formei de sonată se încheie. Tr. 2 Începutul dezvoltării este marcat de apariția unor acorduri în forte, urmate de capul temei I. Tema II nu intervine de loc în dezvoltare. Aceasta se bizuie îndeosebi pe motivul inițial al temei. Repriza, bazată pe reluarea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
suflătorii de lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în mișcarea allegro molto e vivace, tema I, expresie a unei bucurii ce se revarsă cu generozitate: Tema II, având un caracter dansant, este anunțată tot
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
vârsta de 20 de ani. Partea I-a. Asemeni primelor două simfonii și Simfoniei IV și VII, începe cu o introducere lentă ( adagio ) - un preludiu meditativ. Câteva acorduri foarte puternice fac trecerea către mișcarea allegro vivace, scrisă în formă de sonată. Tema I, cântată de viorile prime pe acompaniamentul fremătă tor al celorlalte instrumente de coarde, are o înfățișare tinerească. Nu întârzie să apară și aici acele deplasări de accente și sforzando care sunt atât de dese în lucrările lui Beethoven
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Reapare tempo-ul inițial, cu reluarea scherzo ului, apoi a trio-ului; în încheiere revine iarăși scherzo-ul, dar prescurtat - numai prima lui secțiune. Partea a IV-a (allegro ma non troppo) este construită, ca și prima, în forma de sonată. Înfățișarea ei jovială ni-l reamintește pe Beethoven din prima perioadă a activității sale creatoare. Acest final, năvalnic ca un pâriu de munte ce se prăvălește peste stânci, spumegând în lumina soarelui, are aspectul unui perpetuum mobile. Iată tema I
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
II, o melodie lirică, cântată de viorile prime și reluată apoi de suflători. Dar ,,Motivul destinului” nu încetează să sune nici o clipă; el se aude neîncetat, pornind din străfunduri întunecate. Urmează un pasaj conclusiv. Cu el, expoziția acestei mișcări de sonată se încheie. Începutul dezvoltării este închegat pe motivul inițial. La un moment dat orchestra se împarte în două grupe - suflătorii pe de o parte și coardele pe de alta. Acordurile dure, care se ivesc, descresc încet; sonoritățile devin plutitoare dar
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
măreția naturii, față de viața oamenilor de la țară. Se pare că ideea compunerii unei lucrări inspirate de natură a încolțit din tinere țe în mintea compozitorului. Încă de pe când trăia la Bonn, în editura în care fuseseră publicate primele sale trei sonate, se tipărise o simfonie, un ,,portret muzical al naturii”, de un anume Justin Heinrich Knecht. Programul acestei simfonii are multe asemănări cu cel al ,,Pastoralei”. Mai în fiecare zi Beethoven obișnuia să facă plimbări în aer liber. Compozitorul își petrecea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Haydn și Mozart. Dar, ca și în primele două simfonii, Beethoven, deși folosește limbajul maeștrilor de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, arată îndemânarea propriei sale pene. Prima parte a lucrării - Allegro vivace e con brio - este compusă în formă de sonată, cu două teme înrudite prin cantabilitatea lor și nu puternic contrastante, ca în alte simfonii. Tema I-a, asemeni altor melodii din Simfonia a VIII-a, a fost găsită în caietele beethoveniene de schițe din vara anului 1812. Ea e
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
înzestrată cu calități deosebite, ci însăși omenirea animată de același țel. Trecuseră mai bine de 10 ani de când fusese terminată Simfonia a VIII-a. Până la apariția ultimei simfonii, Beethoven scrisese lucrări vocale și corale, câteva sonate pentru pian, cele două sonate pentru violoncel, op.102, lieduri, ,,Missa Solemnis” și altele, dar lista creațiilor date la iveală în răstimpul celor 10 ani este mică, în comparație cu activitatea desfășurată înainte. Între timp, Napoleon se prăbușește. În capitala Austriei, ca și în alte orașe, au
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cit o seamă de reguli și legi pe care se întemeiază munca de creație a compozitorilor. În muzică termenul de formă cuprinde în sine două sensuri: 1. unul restrâns, care se referă doar la structura unei piese muzicale (formă de sonată, rondo, lied, etc.) 2. altul mai cuprinzător, care are în vedere suma mijloacelor de expresie (ritm, melodie, armonie, polifonie, etc.) cu care compozitorul, folosindu-le într-un tot unitar, redă un anumit conținut, esența muzicii. FUGA. - Fuga este o formă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
RAPSODIA. - Poem epic popular ce se declama sau cânta în Grecia antică de către rapsozi. În muzică ,,Rapsodia” reprezintă o înmănunchere de melodii și dansuri populare, înlănțuite și prelucrate, fie pentru orchestră, fie pentru instrument solist. SIMFONIA. - Nu este decât o sonată care, în loc să fie scrisă pentru un instrument solist, este concepută pentru masa de instrumente ale orchestrei. SONATA. - Este o piesă instrumentală, alcătuită dintr-una sau mai mule părți. Fiecare din aceste părți, la rândul ei, se bazează pe reguli de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
reprezintă o înmănunchere de melodii și dansuri populare, înlănțuite și prelucrate, fie pentru orchestră, fie pentru instrument solist. SIMFONIA. - Nu este decât o sonată care, în loc să fie scrisă pentru un instrument solist, este concepută pentru masa de instrumente ale orchestrei. SONATA. - Este o piesă instrumentală, alcătuită dintr-una sau mai mule părți. Fiecare din aceste părți, la rândul ei, se bazează pe reguli de construcție proprii. SUITA. - Cuvânt de origine franceză. În muzică el definește o înșiruire de piese. Suita instrumentală
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
prezent unul dintre cei mai originali romancieri din literatura română contemporană. Aldulescu este singurul scriitor român cu un scenariu premiat la Festivalul de la Veneția: scenariul filmului Terminus Paradis, regizat de Lucian Pintilie. Radu Aldulescu a debutat în 1993, cu romanul Sonata pentru acordeon, roman pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. A publicat apoi și alte cărți, bine primite de critica literară: Amantul Colivăresei, Proorocii Ierusalimului, Mirii nemuririi etc. Cea de-a doua ediție a romanului Istoria eroilor unui ținut de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
care poate revela anumite obiecte sau schimba percepția asupra lor, de modul în care creează sau modifică spații. Lumina determină ceea ce vedem și cum vedem lucrul respectiv. (...Ă Pictez, construiesc, compun cu ajutorul luminii. Lumina este o baghetă magică“. „A ghost sonata of sexual frustration“ Raportul lui Robert Wilson cu textul dramatic este unul cu totul particular și stă de obicei sub semnul „revoltei împotriva tiraniei cuvintelor“, în pofida unei întregi tradiții teatrale occidentale (de la Aristotel încoaceă care cultivă tocmai opusul acestei viziuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
imaginară, figură la fel de fantomatică ce va anihila cu un glonte, în finalul scenei, partea bărbătească a cuplului amintit mai sus, fără ca acest fapt să tulbure interesul carnal pe care tânăra îl arată pentru toți cei prezenți la masă. „A ghost sonata of sexual frustration“, cum ar spune Arthur Holmberg, comentatorul lui Robert Wilson. Acest prolog odată încheiat, avem acces la ceea ce se ascunde în spatele cortinei: un spațiu de joc larg, aflat sub semnul unei geometrii riguroase, traversat pe diagonală de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
unul din cadourile cele mai frumoase de Crăciun pentru orice meloman. Numele lui Syzmon Golberg le este probabil cunoscut unora dintre dumneavoastră, dacă nu altfel, măcar în calitate de partener, la o vârstă înaintată, al lui Radu Lupu, în înregistrări magistrale ale sonatelor de vioară de Mozart și Schubert (Deccaă. Discografia violonistului, fără să fie abundentă, cuprinde în reluările pe discul compact, câteva înregistrări faimoase din perioada interbelică. Așa sunt, datând din 1934, Trioul pentru coarde și Cvartetul, Op. 22, ale lui Hindemith
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
perioada interbelică. Așa sunt, datând din 1934, Trioul pentru coarde și Cvartetul, Op. 22, ale lui Hindemith, cu trioul compozitorului (la Koch Schwannă și trio-ul de coarde beethovenian Op. 8, cu Emanuel Feuremann la violoncel (Pearlă. Li se adaugă sonate de vioară de Mozart, înregistrate în compania pianistei Lili Kraus în anii 1935-1937 (Toshiba EMIĂ, Duo-urile lui Mozart pentru vioară și violă avându-l ca partener pe Paul Hindemith (1934;1940Ă, câteva sonate, între care cea a Primăverii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
la violoncel (Pearlă. Li se adaugă sonate de vioară de Mozart, înregistrate în compania pianistei Lili Kraus în anii 1935-1937 (Toshiba EMIĂ, Duo-urile lui Mozart pentru vioară și violă avându-l ca partener pe Paul Hindemith (1934;1940Ă, câteva sonate, între care cea a Primăverii și Kreutzer de Beethoven, cu Frederick Riddle la pian (1938Ă (Music & Artsă. Din anii războiului, 1940 și imediat de după, 1947 și 1951, au fost publicate benzi cu concerte de vioară de Bach, Haydn și Mozart
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Totuși. Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul și profunzimea admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea. S-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]