1,623 matches
-
sau nicidecum [...]. Când oi scrie să mă bag prin fundături, să mă sui pe locuri cocoțate." Elementele portretului sunt completate cu maniera de exprimare a pretinsului poet, prilej cu care Heliade ironizează snobismul lingvistic de a rosti cuvinte românești după sonorități franceze. De asemenea, pline de verva sarcasmului sunt observațiile privitoare la exacerbarea artificială a suferințelor datorate iubirii, neapărat neîmplinite: "Pieptul dumnealui zice că este ocnă de dureri" cauzate de vreun "fel de Dulcinee, un fel de leliță." Rândurile prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceeași idee: "Versul care din mai multe vocabule reface un cuvânt total, nou, străin limbii și oarecum incantatoriu desăvârșește (achève) această izolare a vorbei: negând cu o trăsătură suverană, hazardul rămâne termenilor în ciuda artificiului reclădirii lor alternative în sens și sonoritate, și ne pricinuiește această surpriză de a nu fi auzit vreodată cutare fragment ordinar de elocuțiune, în timp ce reminiscența obiectului numit se scaldă într-o nouă atmosferă" (Divagation première, în vol. Vers et prose, Librairie Académique Perrin, 1925, p. 190). Devenită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
orientale de conduită. Sanscritul Sutra e totuna cu aforism, cu reflecție; în subtitlul multor "sutre" se repetă termenul Tao, trimitere la doctrina taosită chineză ca esență a ordinii universale: ordine materială, cosmică, dar și ordine spirituală.. Câte o inscripție are sonorități de psalm biblic. "Ferește-mă, Tu,Doamne, / Și-omoară-mă de vrei, / Tu care vecinic Viața / ne-o dai și n-o mai iei..." O altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de chinuri și plăceri, / pe care-o țin la deget ducându-mă-n adâncuri". După contacte laborioase cu cei vechi, după sondaje în romantism (în special în cel german), după întâlniri cu modernii veacului său, "enigmistul" asociază fondului său matricial sonorități complementare adaptabile binomului fluid și adânc. Marii romantici francezi, se știe, fuseseră în deosebi solari, mediteranieni; romanticul moldav (Prinsul) e mai degrabă septentrionic: "Eu sunt din casa celor biruiți, / Un rege nou, venit din miază-noapte / cu numele înfricoșat de Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
munte; mușchi; nesiguranță; neștiință; neștiut; nu știu; oare; oraș; orașe; oricînd; oriunde și oricînd; pasăre; pat; pe lună; pendulare; permanență; plăcut; plec; plecat; propagare; radio; rapid; rază; raze; rîu; rodie; romantism; sat; satelit; sateliți; sărută; scurte; secret; sinusoidal; soare; solar; sonorități; Spania; stai; stă; Suceava; Suedia; sunt; sus; suspans; în școală; șoc; știe; tară; topos; treabă; țara; țintă; ultraviolete; unde; unii; ușurință; ne vedem; va veni; verde; voi fi; voturi; vreau; zgomot; где (1); 767/199/58/141/0 ură: răutate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ușă vine delegatul; bătăile se intensifică, dar de data asta aproape asurzitor; delegatul scoate din sîn o hîrtie care, cînd va fi desfăcută, va avea dimensiunile unui afiș; începe să citească, de fapt să miște din gură numai, fără nici o sonoritate, care, oricum, ar fi fost acoperită de bătăile din pereți; Citește": mai întîi e oficios, apoi conciliant și, pe măsură ce bunica se îndreaptă spre el cu multă fermitate, mimează o vorbire amenințătoare, susținută de gesturi; odată ajunsă în fața delegatului, bunica îi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
silabele, pasiunea determină toate organele să vorbească și împodobește emisia sonoră cu întreaga lor strălucire; astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală fiind înțeleasă drept "comuniune a macrocosmosului și microcosmosului". 109 Astfel, plecând de la interdependența microcosm macrocosm, evidențiind permanenta comunicare dintre lumea interioară și trăirea exterioară, Wittgenstein consideră că "gândirea muzicală, notele muzicale, undele sonore, toate se găsesc, unele față de celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
harein (a fi vesel) 121 și există sub forma unor variante lingvistice diferite, în funcție de regiunile etnografice. În Transilvania, horea este numele unui cântec tărăgănat, în sistem "parlando rubato" (asimetric), iar, în Maramureș și Oaș, hora lungă denumește cântecul liber, cu sonorități ciudate, sughițate, "cu noduri". În ținutul Pădurenilor și în Țara Hațegului, hora se numește brâu, în sud-vestul Transilvaniei, în Mărginime, danț, iar în Țara Oașului, roată 122, în celelalte regiuni păstrându-se termenul de horă sau joc, ca "dans circular
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
substanța permanentă a lumii materiale și a sufletului" (Heraclit). Într-adevăr, Ion Horea este dominat de modele: Horațiu, Ovidiu, Esenin, Pillat, dar în poeme ca "Târziu", "Alb", " Se mai aud", efectul liric devine efect pictural, declanșând o atmosferă de mare sonoritate lăuntrică într-un grai simplu, clar, armonios în care a pus meșteșug și pasiune. Ion Horea scrie meditații sau eminescianizează când vorbește despre iubire. "I se lovesc de pântec luceferii și sună zvâcnindu-i parcă-n uger tot laptele din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ștreangul/ De gât/ Ca să se strângă lumea, și ei să facă pe grozavii,/ Morți cu ochi beliți", versuri în care apare și tragicul, ca în poemul "Fusul". Moara amintește sătenilor de moartea morăresei, femeie tânără și frumoasă. Numele personajelor au sonorități stranii, și ele se potrivesc cu firea lor. În zilele de sărbătoare oamenii nu au poreclă și numele lor este șters, "nume de pomelnic". Oamenii se nasc, fac nunți, sufăr de arșiță și mor, prilej pentru poet de a ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un obicei cunoscut, frământarea strugurilor în butoaie. Momentul îi stăruie în amintire întocmai ca lui Lucian Blaga, care trăiește și el cu emoție anii când se scufunda în cada cu grâu (poemul "Mirabila sămânță). În evocarea copilăriei pătrund într-o sonoritate retorică și amplă elemente din tradiția satului în care s-a născut. Poetul evocă mese lungi, cotite prin numeroase curți la umbră de zarzăr. Mesenii, ce la Cana Galileei, se ospătează din plin "și vinul să rămână, până la urmă drept
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În unele poeme se produce un adevărat delir verbal: "Câinele latră voiam să spun iedera crește voiam să spun câinele crește iată că spun iedera latră iată că spun". Poemul " Da, mai avem" imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii ei de altădată, precum și conștiința permanent trează a sufletului românesc al poetului cetățean. "Aici, întregi, cu vii, cu morți/ latinizând sub veșnicele bolți,/ contați pe noi, rămânem. Suntem. Toți". Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față în față cu o lume tulbure, față în față cu "locul dement al unor impostori de rând". Filmul are atmosferă și sonorități de recviem. Este drept, tonul dominant al unor "capitole" iese din raza tragismului în stare pură, mergând până la accente caricaturale... dar regizorul extrage esențe și idei din toate aceste stări contradictorii; "capitolele" disparate ale filmului... Nu numai pentru regizor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cinema ? Sincer să fiu, n-am argumente la comandă. Am rămas doar cu amintirea unei inegalabile interpretări, Mircea Albulescu mă urmărește obsedant cu privirea sa sumbră, sfredelitoare, cu gestul său larg și calculat, cu timbrul său precis, direcția impecabilă și sonoritățile profunde de glas ce dereglează până și difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
malul Dunării Întîlnindu-mă, recent, în cadrul "Zilelor Convorbiri literare"(excelent organizate de Cassian Maria Spiridon și colaboratorii săi), cu dunărenii Angela Baciu-Moise și Sterian Vicol (acestuia din urmă i s-a oferit, și-n acest an, DE MINE, un premiu cu sonoritate aluziv-oenologică!), mi-am amintit, printr-un salt al memoriei nu greu de justificat, de primele mele descinderi în orașul Chiralinei și în cel al revistei "Porto-Franco". Era, prin 1969: eu, doar elev, dar colaboram deja la revista studențească "Amfiteatru". Cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu doctorul Rim: "(Lenora) nu plîngea, nu bocea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. Își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decît cel perceptibil auzului, și transmisibil altor receptoare senzoriale, altor urechi ale sensibilității" (s.n.). După epuizarea acestui inventar al facultăților intuitive ale personajului reflector, romanul este gata să acceseze alte
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mașinilor, dar Marcian găsea în ele nu numai amuzamentul unui copil mare pentru o mare jucărie, dar și anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculată îndestul de muzica modernă, ci unele elemente de sonorități, unele combinații de sunete, unele ecouri și rezonanțe ce-l pasionau în chip particular." Întîlnirea cu "sonoritățile auzite la Prundeni" procură lui Marcian o stare de maximă febrilitate creatoare ("era obsedat de un ritm nou"), de entuziasm pentru descoperirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculată îndestul de muzica modernă, ci unele elemente de sonorități, unele combinații de sunete, unele ecouri și rezonanțe ce-l pasionau în chip particular." Întîlnirea cu "sonoritățile auzite la Prundeni" procură lui Marcian o stare de maximă febrilitate creatoare ("era obsedat de un ritm nou"), de entuziasm pentru descoperirea unei "noi armonii", ceea ce în limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tencuielii se justifică fiind singura "filă" accesibilă pentru exprimarea gândirii și simțirii poetice. Dacă apostolii au primit ajutoare din partea divinității, poetul a fost lipsit de ajutor, rămânând în singurătate și tristețe. La nivelul versificației remarcăm rima-pereche și ritmul neregulat. Unele sonorități sugerează tristețea, iar o inversiune este tipic argheziană: "nu o mai am cunoscut". Psalm (Tare sunt singur, Doamne, și pieziș... ) Arghezi a preluat psalmul biblic doar ca formă poetică. Acest psalm are ca temă drama existențială, ia forma unei confesiuni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
argou ("a rămâne grea"), comparații rafinate, pendulare între vulgar și grațios, toate fac din această poezie o "operă de rafinament, de subtilitate artistică" (G. Călinescu). Această poezie se înscrie în estetica urâtului, păstrează rima împerecheată, din poezia populară, are o sonoritate deosebită prin repetarea vocalelor e și i, o structură sintactică simplă, cu propoziții eliptice, termeni regionali, arhaici (subsoară, corcoduși). Morgenstimmung Această poezie cu influențe romantice, eminesciene, are ca temă dragostea și un titlu cu sonorități germane care semnifică dispoziția aurorală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din poezia populară, are o sonoritate deosebită prin repetarea vocalelor e și i, o structură sintactică simplă, cu propoziții eliptice, termeni regionali, arhaici (subsoară, corcoduși). Morgenstimmung Această poezie cu influențe romantice, eminesciene, are ca temă dragostea și un titlu cu sonorități germane care semnifică dispoziția aurorală. Într-o după-amiază, pe neașteptate, "au sărit zăvoarele" și Cântecul, muzica sferelor mișcate de iubire, a intrat în eul liric. Poetul s-a retras în sine pentru contemplare ("un suflet-mănăstire"), erosul tulburător este imaginat ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trupul), "sicrie de plumb", "funerar vestmânt". În cele două strofe simetrice răbufnesc melodii stranii, interiorizate, obsedante, într-un ton elegiac dat de iamb, rima masculină, cuvântul "cheie" plumb, repetat de trei ori în fiecare strofă, imperfectele/ "dormeau", "stau", "era", atârnau", sonoritățile din cuvintele "vestmânt"/ "vânt", efectele onomatopeice: "scârțâiau", "strig", "frig". Moartea este sugerată și prin conceptul "somn": "dormeau adânc sicriele de plumb", "dormea întors amorul meu de plumb", prin cuvântul-cheie "plumb", care devine metaforă-simbol. Tinzând spre stările de spirit vagi, poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-nainte". Având o construcție simetrică și muzicală, poezia se dezvoltă pe tehnica paralelismului (om-natură), în cele șase strofe. "Decembre" sugerează sfârșitul dar și salvarea prin repetiția unor formule ("te uită cum..."), prin asonanță ("tine"/ "decembre"), prin măsura regulată a versurilor, sonoritatea gravă a vocalelor închise (u, ă), verbe la persoana I (aș vrea, mă duc) și pronume, prin apelative ("iubito", "tu"), prin existența unor câmpuri semantice: iarna (decembre, poli, promoroacă, ninge) și spațiul casnic (focul, lampa, soba, ceaiul), prin folosirea unor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]