1,458 matches
-
lume. Totodată, apreciem că ideea istoristă despre pluralitatea filozofiei și, implicit, despre discontinuitățile ce apar în sânul acesteia poate fi interpretată drept consecința directă a reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic ("unitatea filozofiei") și în același timp reprezentative pentru acesta (pars pro toto), aidoma monadelor lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subcapitolul următor). Pe de o parte, punctul de vedere istorist pe care-l adoptă, iar pe de altă parte însăși perspectiva istorică pe care o dobândește în acest mod asupra fenomenelor filozofice îl instruiesc că o asemenea întreprindere ar fi sortită eșecului, încă de la început. 3. Chiar și în aceste condiții, Dilthey găsește totuși o soluție. Ea îi este oferită de hermeneutică prin ceea ce noi am numit conceptul de pars pro toto (vezi III, 1B). Ca să ne exprimăm din nou în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a acelui stat care ar împărți cetățenilor săi, care, de altfel, îl fac posibil, toată averea de care dispune în mod egal fiecărei familii, este născută din realitatea istorică a anilor 1780-1850. Nu este deloc utopic, nu este deloc ceva sortit eșecului să împarți fiecărei familii averea unui stat. Ceea ce este utopic, negativ re-prezintă mai degrabă proasta întrebuințare a acestei idei, dată pe mâna unor intelocrați, corupți de către o putere politică, întotdeauna interesată să corupă și, implicit, să-și subordoneze umanul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
structurile discursive, indestructibilă în relație cu așa-numitele "științe sociale", dar, mai degrabă, antisociale atât timp cât sunt transformate prin universități și centre de cercetare în portavocea diverselor obiective și programe de propagandă și de legitimitate politică. Politica pe istrumentalizări istoriografice e sortită eșecului. Ceea ce apune în secolul XXI, este chiar o (dez)ordine creată de istoricii, de filosofii și de politicienii moderni. Dacă privim în trecut, la parteneriatul istorie-politică, vom înțelege că această "ordine" face parte din aparatul doctrinar și ideologic al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
încît, înainte de 1914, provoacă un conflict deschis între socialiștii de limbă germană și cei de origine cehă. În timpul congresului de la Brunn (1899) s-a căutat o tentativă de compromis și de luptă împotriva acestor forțe centrifuge, dar ea a fost sortită eșecului. Perspectiva unei Federații de naționalități care să se bucure de același statut, precum și posibilitatea unei acțiuni reformatoare în cadrul Imperiului austro-ungar rămîn la nivelul intențiilor, datorită refuzului acestuia de a coopera cu mișcarea socialistă. În sînul social-democrației austriece, tensiunile naționaliste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în cadrul partidelor din Germania, Franța și Elveția, precum și în ILP-ul britanic. În mai 1915, Partidul Socialist Elvețian și cel Italian încearcă să organizeze o conferință a socialiștilor din țările neutre, în Elveția, la Lugano, dar această inițiativă va fi sortită eșecului. În iulie 1915, cu mari eforturi, C. Rakovski reușește să întrunească o a doua conferință a partidelor socialiste balcanice, în care sînt reafirmate două principii: neutralitatea Balcanilor și internaționalismul. În aceste vremuri de război, apare deja un rezultat remarcabil
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la Mircea Cărtărescu". Este singurul italienist care a prefațat și tradus în italiană antologii ale unor poeți ca Eminescu, Bacovia, Ion Vinea, Gellu Naum, Daniel Corbu. Autori italieni traduși în limba română: Mimmo Morina, Italo Calvino ("Palomar", "Iubiri dificile") Monaldi & Sorti ("Imprimatur") Claudio Gatti ("Prevestirea"), Umberto Eco ("Cinci scrieri morale", "Înainte ca racul"), Giovannio Guareschi ("Don Camillo"), Marco Salvador ("Longobardul", premiul A.S.B. 2009), Tiziano Scarpa ("Stabat Mater"), Giovanni Sartori ("Ce facem cu străinii?"), Giuseppe Bonaviri, Paolo Ruffilli, Marino Piazzolla ("Antologie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
agațe de cuvinte ca și cum s-ar îneca: să înoate!"(V.I. Popa); Cred în ziua mea de mîine, chiar de va fi ultima!"(M. Ștefănescu); "Secretul unui cronicar? Să citești, să vezi, să faci legătura!"(G. Craig, preluat de Carandino); "Sîntem sortiți să sculptăm în zăpadă iese soarele și o topește, a doua zi!"(Radu Beligan); Textul e veșnicia piesei spectacolul, actualitatea sa" (I.D. Sîrbu) ș.a.m.d. Sînt și informații importante în noianul amintirilor actorului, precum adevărata cauză a bolii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
deconstructive, ironia este reprezentată de o transformare intertextuală pe care o recunoaștem oricînd în parodie. Constructul ironic se aseamănă, în for(t)ul lui adevărat, cu schema mitică a uzurpării dublului, cu un fratricid abstract. În "oglindă", cel asemenea e sortit pieirii. Natura duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia, înseamnă, în două straturi, supunere șireată la o semnificație inofensivă, familiară, dar concomitent sabotare nemiloasă a sensului avansat, prin înțelesul care se tace, dar este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pînă la coate și se rezemau cu palmele în pardoseala rece." În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de moară îl transformă într-o forță a locului unde poposește sau este aruncat: la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci imanenta ființei sale: reflectarea conștiinței"57. Singurul lucru de care nu se îndoiește Cioran este durerea, o invariabila într-o lume sortită din start eșecului. Lipsa de credință îl ispitește mai mult decat entuziasmarea în fața puținelor dovezi pe care le oferă religia, pe care nu o acceptă, pentru că nu a descoperit-o prin efort propriu. Spune Nicolae Țurcan: Îndoindu-se de propria
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și toate ființele care fac parte din ea au fost create pentru a servi omul. Dar cum ați vrea ca sistemul ecologic să poată funcționa cu o asemenea structură? Dacă, prin definiție, natura se află în slujba omului, sistemul e sortit eșecului încă de la început... Pentru ca sistemul să funcționeze, ar trebui ca omul să înțeleagă o dată pentru totdeauna că face parte din univers, dar în aceeași măsură cu violeta, brebenocul, bradul, furnica, ursul, luna sau soarele. Nu mai mult. Când începem
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu au nici o alternativă la supunerea totală în fața Kremlinului și sînt confruntați cu o opinie publică din ce în ce mai ostilă. Cu atît mai mult cu cît ruptura sovieto-iugoslavă din iunie 1948 dovedește, dacă mai era nevoie, că orice veleitate de independență este sortită eșecului. Orice tentativă de a găsi o a treia cale pare imposibilă. În această perioadă, divergențele dintre Tito și Stalin se manifestă în principal în privința unei autonomii pe care liderul iugoslav înțelege să o practice în politica internă și internațională
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o astfel de criteriologie pentru stabilirea incidenței răspunderii medicale, care îndrumă și spre practici medicale deja aplicate și verificate, este cuprinsă, la vechii egipteni, în Cartea sacră, considerată a fi un adevărat cod de conduită. Mai mult, legea faraonică putea sorti morții pe cel ce recomandase o terapie nereușită. Medicii, spre deosebire de vraci și preoți tămăduitori, trebuiau să înțeleagă și să practice studiul permanent și să ceară sfatul celor mai învățați. Prestigiul și importanța acordată opiniei medicale în acele timpuri este reflectată
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
nici umanitarismul sub forma „socialistă" nici „Naționalismul” provocat de semănătoriști. După Ovid Densusianu „arta nu are rolul să se facă armă de campanie, să apere anumite cauze, anumite idei" ea, nu trebuie utilizata nici pentru pledoarie, nici pentru rechizitorii fiind sortită să stea deasupra agitațiunilor trecătoare, deasupra frământărilor unora și altora. În această privință concepția lui este greșită deoarece arta nu ține seama de realitate, de timpul în care se produce, nu poate să existe. La sfârșitul articolului dă sfatul tinerilor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
elogiul spiritului și în detrimentul sexului, predică ce nu este întrecută decât de verva expresivă cu care îl veștejește pe liderul băieților de la "Cantemir" travestit în curvă, javră, putoare, târâtură, precum și de imaginarul punitiv al victimei acelei agresiuni homoerotice: Lulu este sortit să cadă pradă păianjenului monstruos, bineînțeles în vis. În realitate va muri peste ani, alunecând sub roțile unui tramvai. Imaginile orbitoare tip Van Gogh alternează cu imagini recurente, venite parcă din filmele lui Bergman sau Bunuel sau din repertoriul surrealist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mărturisise lui De Sanctis că nu înțelegea cum de Leopardi putea fi considerat poet sau Niccolò Tommaseo care îl invită pe romantic să mai renunțe la ale sale afecte sau chiar la Giuseppe Mazzini care consideră că poeziile lui erau sortite, în viitor, uitării.39 Prestigiul acestor detractori explică o oarecare timiditate inițială în receptarea pozitivă a operei leopardiene, în timpul vieții poetului și în primele decenii de după moartea sa. În eseul Prima cantona a lui Giacomo Leopardi, publicat mai întâi în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
extrem, cu puterea și avântul celui care înțelesese că forța oamenilor constă în capacitatea lor de a investiga misterele universului. Poetul crepuscular, deși avea în spate epoca dinamică a cuceririlor științei și în ciuda faptului că era conștient de condiția umană sortită nefericirii și morții, rămânea nemișcat, într-un gest de abandon, oboseală și resemnare. Prin urmare unii crepusculari precum Marino Moretti au declarat că îl simt departe pe Leopardi și au parodiat versuri întregi din opera să: O, Leopardi, eu nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Leopardi pe scena literaturii italiene la începutul secolului XX. 2.3.2. 'La Ronda' (1919-1922) Când la Romă a început să fie editata revista 'La Ronda', 'La Voce' încetase de mult să mai apară. Publicația din capitală a fost sortită să nu viețuiască mai mult de trei ani, închizându-și porțile aproape concomitent cu marșul asupra orașului din 28 octombrie 1922; ulterior a mai existat un singur număr, în decembrie 1923. Scopul ei declarat era să reinstaureze primatul clasicului și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a primi răspunsuri la numeroasele întrebări existențiale (pășesc îngeri / muți cu mine) constituie unul dintre apanajele rătăcirii. În viziunea sa mobilitatea ființei frânge strânsoarea suferinței: că durerea să se schimbe în liberă mișcare (Fir tot mai scurt). Eul e sortit să rătăcească și să caute un liman pe care să se sfârșească drumul său, inclusiv prin găsirea unor certitudini: toți se descalță și șovăie / în căutare. În versurile din volumul Ape și pământuri dramă eului doritor de răspunsuri era de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cel din elegii (nu cel din imnurile sau din epitalamurile de factură alexandrina), în care durerea să umană atinge o coardă eternă, în care nu îl influențează Calimah, ci spiritul sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul ermetic a ales 41 de compoziții în care surprinde toate nuanțele tematice și tonale ale poetului: de la cele melancolice la cele elegiace, erotice sau conviviale, erudite sau mitologice, satirice sau ironice, în orice caz impetuoase atunci când este vorba
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mecanicii newtoniene nu sunt aplicabile fenomenelor economice, care necesită mai curînd o viziune cuantică. Autorul vorbește în acest sens despre o "economie cuantică". După el, tentativele economiștilor de a optimiza procesele economice cu ajutorul variabilelor continue și al ecuațiilor diferențiale sunt sortite eșecului. Echilibrul și optimalitatea, obiective principale ale economiei clasice, ar reprezenta un mod îngust și unilateral de abordare a fenomenelor economice. Kornai propune o teorie a sistemelor economice alternativă la teoria echilibrului general. Lucrarea se încheie cu o retrospectivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
secret, de Guy. Domville visează însă la preoție și viață monastică și, în consecință, comportamentul său vizavi de doamna Peverel rămîne în zona unei castități absolute. Frank, prieten al lui Guy, o curtează pe doamna Peverel, dar încercările lui sînt sortite eșecului, atît timp cît femeia speră într-o răsturnare de destin. În aparență, "răsturnarea" are loc atunci cînd Domville moștenește o avere fabuloasă de la un văr pervertit moral. Administrarea banilor impune renunțarea la monahism și începerea vieții domestice. Peverel simte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
albe îndărăt.// În nopți clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm.// Să-aștept să vină vara să-mi răpună/ Mieii sortiți spre setea dulcii hume/ Și-n transhumanța sfântă să curgem împreună/ Muți, fără de prihană, dar anume." (Păstor de fulgi). 99Luiza Bratu, op. cit., p. 25. 100Ibidem, p. 26, "Cuvântul acestor texte aparține ordinii evenimentelor și, implicit, al acțiunii și al intervenției
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Între aceștia s-a întâmplat să fiu și eu. E.M.: Totuși, nu aveți nici un regret? E.S.: Da, un regret am avut... Regretul îl am, știți pentru ce? Mi se pare că, dacă, la început, la catedră, mi-ar fi fost sortit să conduc seminarii pe o perioadă mai nouă a literaturii române, m-aș fi format mai repede, mi-aș fi șlefuit mai repede și condeiul critic. Așa cum s-a întâmplat, ani în șir a trebuit să încerc să scot spuma
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]