1,047 matches
-
că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat limbile și a împrăștiat oamenii pe tot Pământul. De la acest eveniment biblic a luat naștere expresia „ca la turnul Babel”, care semnifică o amestecătură de lucruri sau de idei confuze, o intreprindere sortită eșecului, o reuniune haotică, unde toți vorbesc fără să se poată înțelege. Nabucodonosor a făcut Babilonul unul dintre cele mai bogate orașe din lume. Principala intrare în oraș era poarta zeiței Istar, acoperită cu ceramică smălțuită de culoare albastră. Urmau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca în acea seară să și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care convivii beau, mâncau și discutau politică. Ofițerul nostru își dăduse la un moment dat seama că astfel de întâlniri erau periculoase și, cum nu avea de gând să se implice serios într-o aventură care lui i se părea sortită eșecului, a încercat să se eschiveze. Dorea totuși să rămână în relații bune cu Marinescu, acesta fiind șeful lui la Canal, unde lucra ca angajat civil la foraj. Unul dintre oamenii de încredere ai lui Cristea Marinescu era de fapt
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
boli de piele agresive. Avea niște urechi și un nas ce meritau să fie povestite. Ce poți să spui despre un nas? Nimic, dacă e ca la toți oamenii. Al său însă avea o conformație atât de particulară, încât părea sortit să ducă o viață separată de a chipului pe care creștea. Asta era senzația pe care o încercai, că nasul avea de gând să mai crească și să se privatizeze. Nu era tocmai simplu să faci portretul unui bărbat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu fete urâțele și interiorizate, mirosind intens a școală profesională, a salopete și a dormitor comun, cu câte două moldovence în pat. Ceea ce construia imaginația mea erotică în momentul strânsului în brațe stricau pe loc mirosurile. De la aceste baluri anuale, sortite a răsplăti - ca porția de țuică la masa festivă de 23 August și premiul în cărți de la sfârșitul anului - un tip de depersonalizare cazonă, m-am ales cu o oroare de damfuri biologice niciodată temperată. Mama mirosea frumos, prietenele mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos, printre ele, riscându-și viața, dovedind un curaj inimaginabil, mii de ciori urlau înspăimântător în cârâituri sălbatice, încercând o iluzorie salvare a progeniturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prima vedere, doar mărunțișuri; un exemplu recent: «Beatificarea celor 22 de tineri negri creștini din Uganda» (asta am găsit-o chiar acum și o pun deoparte). Aproape la fiecare două zile găsesc în ziare câte o astfel de știre, practic sortită exclusiv mie...” (Franz Kafka, la 24 noiembrie 1912, într-o duminică, după masa de prânz, scriindu-i iubitei sale Cécilie; traducerea de Mircea Ivănescu) PREFAȚĂ Se spune prea des și prea nedrept că ziaristul e omul eforturilor scurte și superficiale
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
împlinirea vârstei de opt ani m-am pregătit pentru prima împărtășanie. În prima parte de pregătire am fost bolnav de scarlatină, am lipsit și de la școală dar am recuperat în a doua jumătate a perioadei de pregătire. Astfel în ziua sortită, în biserică, în fața Domnului am primit prima împărtășanie în urma primei spovedanii făcută unui preot. La terminarea slujbei s-au făcut fotografii de grup, toți copii care am participat la împărtășanie cu ministranții și în mijlocul nostru preotul paroh, cu familiile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tînjește spre alta, se resoarbe spre ea. El nu va cădea În robia labirintului,” dar nici nu e liber să rămînă vreodată pe loc. Îl fascinează ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit sa părăsească, un erou de acțiune; n-are vreme să-și contemple faptele. Dar, poate, n-ar trebui să-l judec prin prisma sensibilității mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spuse cu un calm de parcă nimic nu se întâmplase în viața lui. - Crezi că vei reuși s-o iei de la capăt? - Ce vrei să spui? Nu te înțeleg. - Mă refeream la alcool. Ești atras de el. Știi că alcooliștii sunt sortiți eșecului în viață? N-au nici un viitor. - Asta-i treaba mea... Dacă-i pân’ acolo...văd eu ce fac. N-o fi dracu mai negru decât o sprânceană. - Așa crezi tu! De aici pornesc toate neajunsurile și necazurile într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dezbateri între regizori și critici , dacă a fost chiar așa de supărat de cronica mea, precum auzisem ; mi-a răspuns : Vocea lui a ajuns la noi cu întârziere, din cauza ecoului de la microfon. Acum îmi dau seama că, la un om sortit să trăiască doar 27 de ani, chiar și zece minute de supărare sunt prea mult... Din păcate, nu pot să dau rewind. și nu putem da toți rewind, până în clipa aceea fatală din noaptea de joi spre vineri, la intersecția
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că filmele lui Nae au proprietatea de a spune lucruri complet diferite criticilor și publicului. Avem nevoie de minimaliști ? (dialog cu Alexandru Budac) Alexandru Budac : Dragă Alex. Leo Șerban, m-am gândit că ar fi oportun să abordăm o distincție sortită parcă să devină, cu trecerea timpului, tot mai greu de păstrat, dar care e nelipsită din articolele și eseurile tale. Mă refer la polaritatea artă-entertainment. Pentru ca discuția noastră pe această temă să nu devină prea luxuriantă, cred că e suficient
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în ordine cronologică, totuși, sumarele secvențe din corespondență din perioada studenției pariziene, corelate cu imaginile surprinse în tablouri, cu aprecierile critice ale oamenilor de artă, cu amintirile rudelor și cunoscuților, refac pas cu pas profilul spiritual al lui Viorel Huși, sortit unui zbucium derutant în a alege medicină sau artă. O fascicula aparte grupează în Amintiri despre tatăl meu emoționantă confesiune a Aurei Popescu. În prima parte reconstituie și comentează, în baza materialelor adunate, unele redate aici, traiectoria vieții lui Viorel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
independenței de stat a României” dar și 27 de ani de la „...victoria Împotriva fascismului”. Cum În 1972 nu se terminase definitiv modernizarea centrului orașului Vaslui, de bună seamă că toți oficialii se adunaseră În cimitirul „Eternitatea” datorită Mausoleului Eroilor Neamului sortit a fi aici În 1934, la sugestia generalului de corp de armată Ion Rășcanu, dar și a cimitirului eroilor sovietici aflat acolo. Citind șpaltul numărului 1307/10 mai 1972 al cotidianului local, cenzorul remarcase următoarele abateri de la normele mișelești ale
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-ului de duzină. Formula thriller-ească folosită de el e una arhicunoscută un tip descoperă o valiză cu bani și fuge cu ea, urmărit de mai mulți vînători , dar viziunea lui e una mitică, flamboaiant-obscurantistă, în care toți oamenii sînt vînători, sortiți să se vîneze unii pe alții pînă la Judecata de Apoi, într-o lume pe care Dumnezeu pare s-o ignore, dar pe care diavolul încă se mai obosește s-o viziteze în persoană. Performanța lui McCarthy nu constă în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
amintisem de faptul că în 1942 am avut o atitudine de omenie, ocrotind grupul de evrei din țară, pe care l-am primit în garnizoana în care mă aflam - lucru relatat și în rememorarea de față. Din ocrotitor al evreilor sortiți exterminării, se spunea în documentele ce mă acuzau, că am persecutat evreii în lagăre în timpul războiului. Sunt chemat să dau declarații peste declarații! Când am dat prima declarație am făcut mai multe asemenea declarații identice în conținut și punctuație și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pădure, contemplând melancolic condiția efemeră a teatrului. Dar, spre deosebire de personaj, el s-a decis În cele din urmă să revină la fermă și a apucat să guste ultima porție din tortul ce purta numele piesei. Spectacolul nostru era din păcate sortit să dispară foarte iute, fiind comandat special pentru festival și planificat să se joace numai de două ori (acesta fiind un aspect incomod al festivalurilor, căci se joacă prea puțin pentru a permite unui proiect să-și trăiască viața). Ellen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru care chemarea minerilor la 14 iunie 1990 nu e o crimă strigătoare la cer și în veci iremisibilă. O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară. O lume amnezică nu poate fi o societate civilă, ci doar un agregat de hominieni. Comunismul și sovietizarea asta au vrut să facă în Estul Europei : o lume amnezică și imbecilă. Și în nu mică măsură au reușit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mersul ei etern spre infinit, Așa să fie și cu noi? Oricât ne-am zbate Să nu putem ieși din ce ne sortit? De ce atuncea mai vibrează-n noi iubirea, De ce atât clocotitir avânt, Dacă durerea noastră, ca și fericirea, Sortite toate dinainte sunt? De ce atâtea gânduri, năluciri, amarnic Ani lungi și grei m-au frământat, De ce m-am prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
prund, cu păstrăvi și cu boișteni. În partea dimpotrivă se înalță munții împăduriți. Pe după case se ridică alți munți cu păduri de brad. Valea Suhăi e strâmtă, mai strâmtă decât valea Bistriței unde s-a întâmplat povestea cu caprele Irinucăi. Sortite a fi la fel de luminoase, amintirile lui Nicolae Labiș erau populate de întâmplările fabuloase ale muntelui: toamna ciobanii coborau în horă și se repezeau la femei, o fată se înecase în râul în ale cărui unde, de la fund, țâșneau săgeți argintii
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la cursuri. Un pas în timp mic dar, până la gestul cu care își arunca pe masa unei comisii carnetul UTM, enorm. Labiș a fost primul disident al poeziei române. Un Panait Istrati. MOARTEA CĂPRIOAREI Pentru literatura noastră luna decembrie pare sortită să rămână luna unei fericite și totodată triste pomeniri: pe două decembrie s-a născut Nicolae Labiș, poetul celei mai zbuciumate generații de după război; la 22 decembrie poezia lui s-a frânt, nu la mijloc, nu la capăt, ci chiar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de pe Champ de Mars158. Între el și Beneș, desemnat să fie ministrul Afacerilor Externe al noului stat, și foarte agreat de Masaryk, se simțea, dacă nu o rivalitate formală, cel puțin o antinomie de caracter care ducea la unele fricțiuni sortite să se agraveze în anii următori, ajungînd pînă la totala neînțelegere. Cît am fost ministru la Roma, în plin război, avusesem ocazia să văd adeseori, la ambasada Franței, la trecerile sale prin Italia, și îmbrăcat în tunica albastru orizont, de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de înțeles că ar fi mai bine să scriu direct în franceză. Am acceptat fără să stau prea mult pe gânduri, căci - iată al doilea motiv - mă săturasem să văd cum dispar bietele mele cuvinte așternute pe hârtie, cuvintele românești sortite, pentru a fi publicate, să fie înghițite de cuvintele franțuzești ale traducătorului meu. Era o metamorfoză pe care n-o prea puteam controla, iar eu nu existam decât ca un nume - greu de rostit - pe coperta unei cărți... Recunosc că
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]