8,620 matches
-
s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse Huruzuma. Barzovie dădu mulțumit din cap și purcese spre blid. Când însă cercă sosul cu un tacâm, scoase un strigăt de mirare: sub sos stătea frumușel, cu aripile desfăcute, un pui de dropie, atât de veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu un tacâm, scoase un strigăt de mirare: sub sos stătea frumușel, cu aripile desfăcute, un pui de dropie, atât de veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care hămăia prin apropiere. — Dar din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura plină. — Din batal! - răspunse Huruzuma. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după dispariția fanariotismului ca sistem socio-politic de tristă amintire. Se consuma deci cu măsură, la început un fel de borș grecesc acrișor, fiert împreună cu oase de vițel, apoi urmau fripturi simple de potârnichi sau berbece, iar spre sfârșit, înaintea vinului, sosuri turcești cu carne de vită tocată mărunt și vârâtă-n niște cornulețe de pâine în formă de semilună. Muzica era cu desăvârșire orientală; se cânta la darabane, la zongore și la zaibăre, un fel de chitări cu sunet ascuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unsoare. Rușinată, femeia lăsă capul în piept și se șterse. într-adevăr, mândria tinereții ei, bărbia împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Peste masă, în fața lui Iovănuț, Despina, fata vel-logofătului Samoilă, cerca o ciosvârtă. Tocmai o ducea cu grație spre guriță, când simți privirea tânărului călugăr asupră-i. Roșindu-se, fecioara șovăi o clipă, apoi lăsă ciosvârtă să se afunde înapoi în sos și se șterse firesc pe bărbie, ca și cum ar fi fost sătulă. Iovănuț se simți vinovat. Trimisul Porții, Husain Ramza-pașa, mâncă doar puțină pâine cu sare. Toți știau că suferă cu stomacul, dar se fereau să observe că turcul nu se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate îmbuca nimic; pe când el, vel-comisul, tocmai lua cunoștință cu satisfacție cum o bucată mărișoară dintr-o bucată de pulpă de potârniche îi aluneca, dusă de sos, pe gât. Când pulpa îi ajunse în pântec, un sentiment de împăcare îi pogorî în suflet: cu ce era el mai oropsit decât turcul acesta numai pielea și osu? îl înșela nevasta? Parcă numai pe el îl înșela? Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
masă, Iovănuț continua să se simtă vinovat deoarece, dacă Cetitoriul își aduce aminte, la un moment dat junele călugăr surprinsese fără voie mișcarea eminamente pofticioasă făcută de Despina de a duce la gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi spre Despina și spuse încet cu blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit de nimeni, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și umblați brambura toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată nu-l mai văzuse ieșindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țeapăn, cu o floare roșie la butonieră și părând că zâmbește. Avea și de ce, nu l-ar mai răbda pământul să-l rabde! De ce? - întrebă bătrânelul, mirat de ultimele vorbe ale căpitanului. — Pentru că, răspunse căpitanul Tresoro, ștergând ultima urmă a sosului de lobodă - după ce l-au îngropat și-au deschis testamentul, ai mei au văzut cu groază că străbunicul nu numai că n-avea o para chioară, dar că și tatăl lui, stră-străbunicul meu, avea o datorie care nu mai încăpuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu un pârlit. Oare - mai spuse el - dacă aș cere signorei un supliment... ce ziceți? Episodul 158 SURORILE ACETOSA Nimeni, dar absolut nimeni nu răspunse întrebării căpitanului Tresoro. Fiecare era ocupat cu înlăturarea și grabnica înghițire a ultimelor urme din sosul de lobodă ce mai adăsta în farfurii. Până și bunii noștri călugări, ale căror stomacuri nord-dunărene erau oarecum obișnuite cu desele năvăliri de foamete migratoare, păreau cuprinși de febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rochia nouă pe care o porți, te simți deodată izbit extraordinar în moalele capului? — Foarte vag - răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost prădate? — Prădate? - făcu îndurerată Fibbia. Puțin spus! Am fost pur și simplu deposedate de tot ce are omul mai bun în el: capacitatea de a ști cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
morman, trei săptămâni am umblat ca bete, timp în care am greșit enorm. — Vreți să spuneți că...? - zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia bătrânelului și-i căzu învârtindu-se în poală. Dacă bunul nostru tată, surugiul, auzind ce ni s-a întâmplat, nu s-ar fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
crede că vreau să fac o glumă proastă, spun totuși, cu inima grea „să ne fie de bine”. Să mai stăm puțin - propuse bătrânelul. Poate ne mai dau ceva. — Exclus - răspunse mohorât doctorul Peleto. Am văzut cina afișată la bucătărie: sos de lobodă și punct. — Ce înseamnă punct? - întrebă bătrânelul. — înseamnă - explică răbdător medicul - că poți să stai până dimineață că tot nu primești nimic, înțelegi? — înțeleg - răspunse bătrânelul. Dar dacă stăm până dimineață, prindem micul dejun. Toți se uitară năuciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mâncare franțuzească. Să vedem dacă e un bucătar chiar așa de bun cum spune... Marcel Charrière s-a dovedit un bucătar mai mult decât acceptabil, căci, în mai puțin de o oră, a pregătit un imens platou cu spaghete cu sos picant, urmate de o porție generoasă de copane de rață la grătar, ceea ce a însemnat un adevărat banchet pentru niște sărmani beduini care de ani de zile mâncau același lucru. Făcu și o cafea foarte tare și le oferi bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vrăjitoare deghizate și că pe masa aceea se afla stomacul unui copil. Mai tîrziu cînd am revenit la București și am locuit Împreună cu Omama, care știa să pregătească o mulțime de mîncăruri nemțești, am aflat că deliciosul rasol alb cu sos picant asezonat cu foi de dafin, boabe de piper și nucșoară se chema Lungenbraten - nu știu dacă Omama pronunța corect, dar În traducere românească acest cuvînt Însemna friptură de plămîni; din nou m-a cuprins aceeași senzație de oroare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noroi maro, iar părul ei era îmbibat de rouă. Arăta ca propria ei stafie. 4tc "4" Nu era nevoie să mă uit peste meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vină, o farfurie albă ovală, încărcată pe o parte cu un morman de ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră, cu stomacul plin până la refuz, conduceam încet pe lângă stația de metrou Warwick Avenue înspre străzile largi ale Micii Veneții, cu case albe, pătrate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
complimentului i-am oferit jumătate din sendvișul meu cu humus pe care tocmai îl cumpărasem de la un magazin cu kebab, dar a refuzat, adormind instantaneu pe canapea, cu capul în poala mea. Am terminat sendvișul, cu gura arzându-mi de la sosul picant, după care am băut niște Cabernet Sauvignon bulgăresc. Cât de sofisticat. Am dat drumul la televizor și m-am uitat la câteva secvențe dintr-un show cu polițiști; prea săracă să-mi permit o telecomandă și prea leneșă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uneori împărțeam cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini englezi - se bucura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
despre război fetelor în rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese, judecătorul Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși pătura și o privi pe Belle de jour o bună bucată de vreme. Ceilalți așteptau un cuvânt, un suspin, de altfel o cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
descotorosești de mai multe mâini care se întind spre tine din întunericul raporturilor economice, sunt mâinile fraților și surorilor tale, care provin din aceeași clasă socială ca tine și rămân totuși acolo. Aici ai perfectă dreptate, vreau să ies din sosul ăsta cleios cât mai repede, chiar dacă se lipește de mine. La WAT mă antrenez în cât mai multe sporturi diferite, ca să‑mi fac o idee generală și să am de unde alege atunci când mă voi decide să‑mi fac o profesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]