4,641 matches
-
să împiedice arestarea acestuia. În zadar. A doua zi, alte persoane, dintre care două femei, au fost înhățate în alte cartiere ale orașului. De fiecare dată, oamenii se adunau, înghesuindu-se unii în alții, iar soldații erau nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la Albaicin. Nu departe de fosta noastră casă, o biserică nou construită a fost incendiată. În chip de represalii, două moschei au fost devalizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin ambițios, care a izbutit să facă să fie ales pe bani grei să urce pe tronul Sfântului Imperiu. În fața acestor doi oameni, cei mai puternici din lume, se află, spre a le ține piept, statul pontifical, cruce uriașă și spadă pitică. Făcu o scurtă pauză. — Firește, Sfântul Scaun nu este singurul care se teme de acestă conjuncție. Mai este și regele Francisc, care se agită pentru a evita ca regatul Franței să fie făcut bucăți. Mai este și Henric al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Avea părul scurt, o mustață brună și deasă, ajustată la vârfuri, și o privire care m-a străpuns mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Vitellius, care tocmai își terminase cina. Mulți intrară, cerând cu glas ridicat un alt împărat. Îl luară pe Vitellius așa cum era, în veșminte de casă, și îl purtară în triumf pe străzile orașului. Cineva îi puse în mână o spadă luată dintr-un sanctuar al lui Marte și Vitellius o strânse în pumn, cu dinții clănțănindu-i de frig și de emoție. Ținu spada ridicată deasupra mulțimii care îl aclama, și tot ridicată o ținu pe drumul de întoarcere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de casă, și îl purtară în triumf pe străzile orașului. Cineva îi puse în mână o spadă luată dintr-un sanctuar al lui Marte și Vitellius o strânse în pumn, cu dinții clănțănindu-i de frig și de emoție. Ținu spada ridicată deasupra mulțimii care îl aclama, și tot ridicată o ținu pe drumul de întoarcere. În curtea Pretoriului, gărzile și sclavii se strânseră în jurul lui, înspăimântați: sala în care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca să ucidă un soldat. Barbarii care încercau să se sustragă lentei și implacabilei manevre romane nu reușeau să se apere, fiind prinși între soldați și propriii tovarăși. Puținii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
centrul arenei se aflau doi bărbați plini de sânge. Unul era în picioare și strângea în mână o sabie scurtă. Celălalt stătea în genunchi în fața lui. Mulțimea tăcu dintr-odată; în liniștea aceea funebră, învinsul apucă mâna învingătorului, care ținea spada, și îndreptă lama spre gât. Învingătorul o împinse și lama se afundă tot mai jos, făcând să țâșnească un jet de sânge. Mulțimea izbucni în urlete sălbatice, care păreau că vor face să se prăbușească cerul. Soarele se ivi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zboară, că și scutul, și coiful erau ușoare ca pana, la fel ca toate celelalte. Parcă fiecare parte a echipamentului se lipise ca prin farmec de trupul său. În urletele mulțimii, Flamma continua să alerge gâfâind; ca să se uite la spada și la picioarele lui Valerius, întorcea capul spre stânga și privea de după galerus-ul metalic, rigid, care-i proteja fața. Ținea tridentul ridicat și îl îndrepta spre adversar; în mâna dreaptă avea plasa, iar în stânga, alături de mânerul tridentului, ținea pumnalul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privea lupta încremenit, cu mâinile încleștate pe balustrada pulvinar-ului. Flamma și ai lui ajunseseră în vârful colinei. Flamma se năpusti asupra tracului și, cu o lovitură năprasnică în coif, îl făcu să se prăbușească. Întorcându-se ca o furie, înfipse spada în pântecele unui adversar, apoi în pieptul altuia. Lupta cu disperare, văzându-i pe tovarășii săi căzând unul după altul. Își redobândi calmul, luă sabia și îl atacă pe trac, dar acesta se feri și coborî panta în fugă, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cortul de mătasă- Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura otomană. Cu ceata buimăcită fugeam, acum, călare, Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate Și povestindu-mi visul domniței spăimântate, I-am arătat cu spada tabloul de pe zare. În alb, domnița blondă, în noaptea ideală, De sus, de la fereastră, ca-n vis ieși afară, Scăldată în sineală, ea rîse-n noaptea clară... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală... * Vobiscum În cercul luminii comun
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
că el nu s-a împăcat cu soarta sa și a strigat: “Pe mine nu mă privesc legămintele împăratului!” s-a repezit cu sabia în mână asupra lui Argalia,care, silit să se apere, a descălecat și și-a tras spada și el dar, lucrurile se încurcară atât de rău, încat a făcut semnul predării și, în cateva cuvinte s-a arătat dispus să primească cererea în căsătorie a lui Ferrau pentru sora sa. Dar frumoasa fată, nesimțind nicio înclinație pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mă înșel, atunci voi pierde acest prilej de a mă măsura cu tine nici chiar pentru întregul regat al Paradisului. Nu-mi mai vorbi tu mie despre lumea cealaltă căci predici în vânt. În gardă, cavalere, fiecare pentru sine și spada să hotărască. Sarazinul își trase sabia înaintând cu îndrăzneală asupra lui Roland. Așa a început o luptă atât de dramatică și de lungă, fiecare dintre cei doi cavaleri arătând atâta dibăcie, încât istoria ne spune că ar fi durat de la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înaintea Angelicăi! Mă lupt de atâtea ore cu acest om, care nu e decât unul și eu mă numesc Ronald! Dacă lupta aceasta se mai prelungește, mă voi îngropa într-o mânăstire și nu voi mai pune niciodată mâna pe spadă. Roland își spuse acestea cu buzele strânse și scrâșnind din dinți, dacă l-ai fi privit ai fi zis că dădea foc pe nas și pe gură. Apoi deodată,el și-a ridicat spada, vestita-i Durindana cu ambele mâini
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
voi mai pune niciodată mâna pe spadă. Roland își spuse acestea cu buzele strânse și scrâșnind din dinți, dacă l-ai fi privit ai fi zis că dădea foc pe nas și pe gură. Apoi deodată,el și-a ridicat spada, vestita-i Durindana cu ambele mâini și o trânti cu atâta putere pe umărul lui Agrican încât îl străbătu până la șold, ba-i plesni până și arcul șeii, cu toate că, aceasta era făcut din os și fier, spintecând om și cal
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Într-un târziu a ridicat capul și l-a privit; iar văzând că se schimbă la față și că întreaga-i făptură era rece, el l-a lăsat acolo pe marginea de marmură a fântânii, așa înarmat cum era, cu spada lângă el și coroana pe cap. AVENTURILE LUI RINALDO ȘI ALE LUI ROLAND L-am lăsat pe Rinaldo acolo unde ,după ce a învins monstrul, a părăsit castelul Altaripa și și-a urmat drumul pe jos. El a întâlnit în drumul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a pomenit într-o altă lume, pe o pajiște uscată, cu lacul deasupra capului, străbătut de razele soarelui, în vreme ce apa se ridica din toate părțile ca un zid de castel. Pe acest tărâm, bătălia a fost reluată. Roland avea în spada-i magică un avantaj pe care nimeni nu-l avuse până la el. Aceasta fusese făurită de către Faleria încât nicio vrajă să nu-i poată rezista. Bine înarmat, deci, și cumpănind puterea vrăjmașului său, prin dibăcie și iuțeală îl lungi în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nevenindu-i să lase altuia sarcina unei lupte care era a ei, se întoarse pentru a o relua. Ea a sosit, însă, tocmai în clipa când ,campionul ei dăduse adverasrului o lovitură atât de puternică ,încât acesta a scăpat atât spada cât și frâul calului. Rogero, nevoind să se folosească de ceastă dezarmare a potrivnicului său, s-a oprit locului în vreme ce calul lui Rodomont își purta stăpânul năucit, peste câmp. Bradamanta s-a apropiat de Rogero, prețuindu-l acum și mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tătar, pe care Roland l-a ucis mișelește. Spun mișelește pentru că în luptă dreaptă n-ar fi putut s-o facă. În căutarea lui am venit aici, cu gândul să-mi răzbun părintele și să-i smulg din mâini Durindana, spada aceea vestită, care a mea este și nu a lui. Iar când cavalerii au voit să știe cu ce drept pretinde el Durindana, Mandrivardo a povestit următoarele: Am fost până la moartea tatălui meu un tânăr ușuratec. Sfârșitul lui mi-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Mandricardo și-a lăsat viziera și se pregăti de atac ;păzitorul castelului era și el gata de luptă. S-au repezit unul către celălalt cu forțe egale, își frânseră lănciile și au revenit la atac, apoi și-au âncrucișat spadele. Lupta a fost lungă și nehotărâtâ, dar la un moment dat, Mandricardo, vrând să-i pună capăt cu orice preț, l-a cuprins pe Gradasso cu brațele și încleștându-l într-o strânsoare de fier, ambii au căzut la pământ
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bucată, l-au dus la locul unde se afla agățat scutul; aici, el a întâlnit-o pe zâna castelului. Ea i-a investit cu armele dobândite, după ce depuse mai întâi jurământ solemn de a nu se sluji de nici o altă spadă în afară de Durindana, pe care trebuia s-o smulgă lui Roland și să completeze astfel armele lui Hector. ‘’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ I N V A Z I A F R A N Ț E I = continuare = Sfârșindu-și povesirea Mandricardo s-a întors spre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a întors spre Rogero și i-a propus ca armele să decidă care dintre ei era mai vrednic de a purta simbolul cavalerului troian. Rogero nu a găsit altă obiecție la aceasta decât faptul că adversarul său nu avea spadă. Mandricardo a răspuns că aceasta nu trebuie să fie o piedică, deoarece jurământul său nu-i îngăduia să se slujească de vreo spadă până nu reușea să pună mâna pe Durindana. Abia spuse aceste cuvinte și un nou adversar s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavalerului troian. Rogero nu a găsit altă obiecție la aceasta decât faptul că adversarul său nu avea spadă. Mandricardo a răspuns că aceasta nu trebuie să fie o piedică, deoarece jurământul său nu-i îngăduia să se slujească de vreo spadă până nu reușea să pună mâna pe Durindana. Abia spuse aceste cuvinte și un nou adversar s-a ivit în Gradasso, care-l însoțea pe Mandricardo. Gradasso a pretins un drept de întâietate asupra Durindanei, pentru obținerea căreia el se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un picior înfipt solid în pămânr ei se întorceau și se roteau pentru a da lovituri sau a le evita. În cele din urmă Rinaldo, aruncându-se asupra circazianului, îi dădu o lovitură atât de puternică încât Fusberia, minunata sa spadă, tăie în două scutul lui Sacripant, deși era făcut din os și era acoperit cu o placă de oțel bine călit. Cu aceasta brațul sarazinului a rămas lipsit de apărare și aproape paralizat de lovitură. Angelica, văzând de partea cui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
curajos, a crezut numaidecât această minciună a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând un ulm cu coroană largă a tăiat dintr-o lovitură de spadă una dintre cele mai lungi crăci ale copacului, aruncând-o peste adâncitură, i-a spus lui Pinabel să apuce capătul cel mai gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]