9,106 matches
-
etape diferite ale devenirii mele, să-i cunosc pe acești artiști, să reușesc să decodez ceva din universul lor și dincolo de ce se vede pe scenă. Deși, la drept vorbind, acolo este tot. Mintea lor, neliniștea, geniul, visul, abandonul, disperarea, spaima, bucuria, generozitatea. Festivalul Shakespeare înseamnă Emil Boroghină. Ce vreau să spun cu asta? Nu trebuie să-l iubești. Nu trebuie să vezi la fel nici teatrul, nici politica, nici oamenii. Nici nimic. Trebuie să ai doar onestitatea să recunoști că
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
probabil să le fi proiectat încă din perioada domiciliului forțat. Nu era, evident, o soluție demnă, ci una pragmatică. Umbra poliției politice presa și pe mai departe ființa filosofului, fragilizată de vîrstă, dar mai cu seamă de încercările temniței, de spaima unei iremediabile ratări: Dacă așa arată viața lui Noica cînd e privită din punctul de vedere al vocației sale, în schimb, aceeași viață, cînd e privită din punctul de vedere al Securității seamănă cu neîncetata tracasare a unui intelectual de
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
mi se pare nespus de elocventă, reprezentând disperatul convoi al refugiaților: "Ca și cum orașul lichefiat de frică se scurgea, se arunca unde vedea înaintea ochilor, împins de uraganul panicii, ridicând în urmă vârtejuri de praf care te orbeau și-ți transmiteau spaima acestei populații cuprinse de o nebunie colectivă. Fug fără să știe încotro, fără să-și dea seama exact unde se duc, în mașină, în trăsură sau în căruță cu boi; coloane de oameni revărsându-se până pe câmp, dincolo de șanțurile pline
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar Virgil Cioflec: "Vreau sa pictez ochii triști ai copiilor de turci din Dobrogea." Portretele, pictate sau desenate aici, nu sunt niciodată anonime. Modelele lui se numesc Ali Mechmet, Selim
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure pentru că te trăgeau "în jos", către tine (...). "Care vă este ideea?" Era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără "idee
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
un balast din ciclul Voința de putere. Investigând biografia tulbure a lui Ivan cel Groaznic pe care voia să o transpună într-un roman, scriitorul rus a notat într-un carnet: "Desfătarea criminală prin încălcarea tuturor legilor. Desfătarea mistică (prin spaimă, noaptea). Desfătarea prin pocăință, prin mănăstire (prin post alb și rugăciune). Desfătarea culturală (prin învățare). Desfătarea prin înfăptuirea binelui." La o contabilizare a variantelor, observ că la Breban ele sunt în scădere, pentru că în repertoriul său tematic n-au acces
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
în sedimentarea omenescului. Excepționala intuiție a contradicțiilor psihologice îl conduce spre alte escapade spirituale. Există însă și o omogenizare. Departe de a fi previzibil și univoc, cinicul său, - Jiquidi, bântuit și el de diverse manii, îndură ca Ivan cel Groaznic spaima de singurătate. Dispare însă auxiliarul mistic. La bătrânul amfitrion transpare teama în fața zidurilor închise. Claustrofobia îl poartă pe străzi, evadează în scurte pauze din locuința sufocantă. El efectuează plimbări în pas alergător ca să curme melancolia. Se surpă alura de infailibilitate
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
valorilor ei. Cu moartea nu mă aflu într-un raport intim, strâns, accentuat, obsesiv. Gândul ei îmi dă târcoale; mă confrunt cu iminența ei apropiată; până acum nu îmi dă fiori. Să fie vorba de o atitudine prea rațională?! Ce spaime te bântuie? Cum le gonești, le îmblânzești, le ucizi...? Parțial, ți-am răspuns. Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist. Insomnia îmi produce spaime; încețoșată, mintea scapă de sub control. Îmblânzirea o aduce munca diurnă: "nulla dies sine linea", vorba lui Plinius. Cât
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
iminența ei apropiată; până acum nu îmi dă fiori. Să fie vorba de o atitudine prea rațională?! Ce spaime te bântuie? Cum le gonești, le îmblânzești, le ucizi...? Parțial, ți-am răspuns. Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist. Insomnia îmi produce spaime; încețoșată, mintea scapă de sub control. Îmblânzirea o aduce munca diurnă: "nulla dies sine linea", vorba lui Plinius. Cât timp voi putea lucra, îmi voi păstra echilibrul - fragil, ca la orice om... Relativ de curând ți s-a făcut un implant
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
facem, cigan în loc de țigan și țioară în loc de cioară" un Gagamiță rătăcit pe ulița cu simigii și cu babe făcătoare de sulimanuri. Cele cîteva butoaie, presupus cu iarbă de pușcă, lăsate în soare, care aprind mahalaua, într-un scenariu demn de spaima drobului de sare, sînt pline cu scrumbii sărate, cu care vașnicii combatanți își umblu șorțul și basmaua. Prăjind scrumbiile mocanilor atacați de garda bănuitoare, cucoana Marghioala cîrtește cu "prietenul intim" (eufemismele lui Caragiale...) chir Mihale, cum că n-au, ca
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
era neapărat casa, ci bodega din centrul satului, chiar aveau o vibrație la oferta de staruri ale stalinismului triumfător. Lăsând trecutul de-o parte, să revenim în prezent. O recentă vizită la New York a adăugat elemente angoasante mai vechilor mele spaime privind cartea. }in să precizez că nu cred într-o criză a cărții, ci în criza canalelor de difuzare. Sunt sigur că, pe cap de locuitor, numărul volumelor a crescut în ultimii cincisprezece ani. Diminuarea tirajelor a fost înlocuită de
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
pe când făceam saltul fără să intru în aspecte, fără să navighez între a fi și nu aș mai fi, pe-o muzică mai degrabă dorită. Dincolo de gândul cumpănit de aparențe nodul în papură era o teribilă coincidență, eu împietream de spaimă fără vântul din larg și Cel-ce-a-înfrunzit-pădurea ar fi vrut să prelimin spiritul zicalei - adevărul crud să mi-l apropii. Atunci a-ncolțit ecoul privirii. Aerul mării îngreuna somnul eu eram atins de simboluri și golul anume îl simțeam alături - ca un
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
simte, într-un fel sau altul, pe Fellini atît de aproape de cum vede Purcărete viața și teatrul? De cum îl vede în fotografiile ei Mihaela Marin? Teatralitate cinematografică. Mă simt suspendată în cea mai neliniștitoare poveste despre om, despre neputințe și spaime. Mi se pare că aceste fotografii nu sînt altceva decît o călătorie onirică vegheată de Silviu Purcărete. Îi simt încordarea și mirarea. Zîmbetul din mustață în accente și culori, în respirația ținută a Margaretelor, în somnul lor inocent și pervers
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
fricii. În mai toate fotografiile Mihaelei Marin, de grup sau individuale, pe chipuri, în ochi, în mîinile ridicate, în gesturi suspendate, în măști, în machiaj și sub el, în încovoierea trupurilor, în spasmele lor sau în rictusul guriilor este o spaimă teribilă. O frică a subconștientului, a limitelor, a celor permise, a celor interzise. Siluete-manechin luminate straniu de proiecțiile pe care luna învrăjbită le aruncă pe pămînt. Apocalipsa bine temperată a fiecăruia dintre noi. Gnomi sau genii.
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
ieșită din adolescență, cu sâni micuți și sfioși care se aplatizau când stătea culcată, apărând doar ca o moliciune cu sfârcuri. Nelson s-a născut la șapte luni după ceremonia episcopaliană a cununiei, și travaliul a fost greu și prelungit. Spaimele lui Rabbit de atunci se amestecă cu spaimele de acum și îi inoculează tristețe. - Și ce-ai cumpărat? - Un costum de baie. - Un costum de baie! Brrr! În martie? Ea închide o clipă ochii; el o simte parcă inundată de
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
care se aplatizau când stătea culcată, apărând doar ca o moliciune cu sfârcuri. Nelson s-a născut la șapte luni după ceremonia episcopaliană a cununiei, și travaliul a fost greu și prelungit. Spaimele lui Rabbit de atunci se amestecă cu spaimele de acum și îi inoculează tristețe. - Și ce-ai cumpărat? - Un costum de baie. - Un costum de baie! Brrr! În martie? Ea închide o clipă ochii; el o simte parcă inundată de fluxul subteran al băuturii și e năpădit de
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
prea singură în casa ei din Cluj. În tovărășia unei nepoatea ei, o aducem la București și o instalăm în locuința mamei mele, ca mai încăpătoare. Nu trece mult și sora mea Marioara se îmbolnăvește și ea de scarlatină, spre spaima bietei mame. Fiind boală molipsitoare, fetița este transportată la spitalul de copii, de sub îngrijirea doctorului Mihail Mirinescu. Mama nu-și părăsi copila și plecă cu ea la spital, unde timp de aproape șase săptămîni au rămas despărțite de noi. Eu
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
accident. Voind să cobor de pe podiu o treaptă care ducea la odaia artiștilor, această treaptă fiind solidă, se urni din loc, iar eu călcând în aer, mă trezii jos, ca într-o trapă. Bietul Sandu Albu făcând ochi mari de spaimă reuși să mă scoată foarte repede, dar publicul se speriase de-a binelea crezând că mi-am făcut vreo leziune la mâini; dar se liniști repede văzând că eu sculându-mă le-am tras o reverență mare (ca la concert
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
să se-audă un zgomot asurzitor, bubuituri enorme, erau bombe care cădeau asupra Bucureștilor, bombe americane. Ne coborâm cu toții la subsol, așa cum eram, îmbrăcate încă cu paltoanele și cu notele la subțioară, căcide-abia sosisem. Jos, jale grozavă, bucătăreasa leșină de spaimă, toți eram palizi însă ai mei îți păstraseră calmul. Ca prin minune casa noastră scăpă teafără; la spatele nostru ardea o altă casă mare, iar pe aceeași stradă se aprinsese alta. După 2-3 ceasuri, bombardamentul încetează, dar ce dezastru peste
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Secobeanu. Cu un glas rotund, bogat în armonice a înfățișat cu muzicalitate un personaj sfâșiat între setea de putere și povara necesității de a acționa, între pasiunea pentru femeia - " Fatal mia donna" - care-l împinge la crimă și propriile lui spaime, între elanul ritmic-eroic de tip donizettian și cantilena dureroasă. Împreună (și separat) au creat momente excelente ca de exemplu sinistrul Brindisi și marele duet din actul I. Singura arie de tenor, după ce a forțat limitele tra-diției eliminându-l pe amorezul
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]
-
tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației din Fuga se sprijină pe câțiva dintre pilonii centrali ai imaginarului scriitorului. Morbul autodistructiv al acestei lumi este asemănător cu una dintre spaimele profunde ale autorului: tendința spre exces și, ca revers, sentimentul spleen-ului. O formă de manifestare a complexului pielei de sagri. În Fuga, atmosfera de crepuscul a lumii aristocrației este dublată de o spaimă secretă în fața zădărniciei. Tragedia se produce
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
lumi este asemănător cu una dintre spaimele profunde ale autorului: tendința spre exces și, ca revers, sentimentul spleen-ului. O formă de manifestare a complexului pielei de sagri. În Fuga, atmosfera de crepuscul a lumii aristocrației este dublată de o spaimă secretă în fața zădărniciei. Tragedia se produce în surdină. Pe fundalul crepuscular al lumii aristocratice, marcat de întâlnirile regulate la Șerban Lascari ale manechinelor celor care fuseseră "boierii vechi", declinul dramatic, dar cinic al acestui univers este încapsulat în careul amoros
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
Eleonora și de a fugi cu fiica ei și cu caseta și geamantanul; plecarea celor două femei, incidentul cu țăranii (comunicare cu primul plan); c) rămânerea în același plan, cu prezentarea revenirii Eleonorei și găsirea casei goale; excelentă surprindere a spaimei femeii "mototoale" (nexus cu episodul din Copilării); năvălirea țăranilor, cruțarea femeii (intersecție cele două planuri; introducerea rețelei subterane - Elena o credea moartă); d) Elena joacă comedia înscenării durerii pentru soarta surorii ei (fructificare sadică a existenței rețelei subterane - Eleonora scăpase
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit / sub secunde / cu firul tăiat". Ori: "apele cerului / înghit / ceafa de calcar / din brădetul secat // grunzul / adormit în marea / de iască / plutește ca o / închipuire de spaimă // și trec printre brazi / inexistenți / fulgeri fugari // și ceva nu se poate / ceva nu se poate / chiar într-atît" (Rîul plecat). Paradiziace reflexe plutesc în emulsia de corespondențe rustice și confidențe de poetică: "Dumnezeu / prelinge / muntele / dintr-o / stampă // zilele mele
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
continuă cu întîmplarea amuzantă a unui pașnic burghez parizian, Hyacinthe, care ajunge să se creadă asasin; urmează portretul unui notar de sat, Bulamac, bolnav de mania grandorii; apoi tabloul schițat cu o vioiciune extraordinară al băjeniei boierilor la 1828, de spaima venirii turcilor (, Cînd era soarele de-o suliță, ajunsesem la Pociovaliște; făcusem aproape o poștă. Poposisem dinaintea hanului. Cît vedeai cu ochii, cîmpul era acoperit cu trăsuri; în mijlocul fiecăruia pîlc se ridica cîte un foc mare, cu flacăra pînă la
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]