3,995 matches
-
în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. „Opera mea o datoresc femeilor, fără ele n-aș fi cunoscut infernul” (Dante Alighieri) În acea zi frumoasă de vară, după o noapte destul de zbuciumată în care visele se succedaseră, transpirată, puțin speriată, a deschis ochii. Soarele invadase dormitorul, singurul loc în care se regăsea la trezire, cât de cât odihnită după forfota saloanelor prietenilor pe care le frecventa mai mult pentrua se achita de obligațiile soțului, decât de plăcere. Ce nu făcea
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
sculptural construit, deschise larg ferestrele ... Citește mai mult „Opera mea o datoresc femeilor, fără ele n-aș fi cunoscut infernul”(Dante Alighieri)În acea zi frumoasă de vară, după o noapte destul de zbuciumată în care visele se succedaseră, transpirată, puțin speriată, a deschis ochii. Soarele invadase dormitorul, singurul loc în care se regăsea la trezire, cât de cât odihnită după forfota saloanelor prietenilor pe care le frecventa mai mult pentrua se achita de obligațiile soțului, decât de plăcere. Ce nu făcea
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
peste oaspeții aflați sub mirajul lui Morfeu. Noroc că am scapat cu toții aproape nevătămați. Tăticu era singurul care avea ceva zgârieturi pe părțile dorsale, cu toate că susținea sus și tare că el adormise cu fața în sus. Fetele erau tefere, dar speriate! Mulțumim lui Dumnezeu, că altfel ar fi trebuit să le plătim ca noi teatrului „Tănase” din București de unde le luaserăm cu inventar! Ne-am liniștit destul de repede... dar totuși alte necazuri ne așteptau după colț! Ce să ne facem? Cum
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
se aruncă de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos, turme nenumărate de oi urcă la munte conduse de măgarii încărcați cu greutatea desagilor, turme încercuite de câini ciobănești mioritici, lățoși, cu zgardă de tablă în jurul gâtului
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea crângului, plutesc prin aer fluturi de toamnă. Sus de tot, în direcția crucii din vârful cupolei bisericii de la schit, răsună tânguios chemarea cocorilor. Pe cărările de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
se urâse de câte generații îi trecuseră prin mână.Ne-a aliniat frumos, doi câte doi, ne-a băgat în clasă.Și-a pus ochelarii pe nas și a început să strige catalogul. Când a ajuns la mine, mă ridic speriată în picioare și zic: -Prezent! -Unde ești, fată? -Aici, zic, ridicându-mă în vârful picioarelor. Banca fiind mai înaltă de-cât mine. Învățătoarea mi-a zărit doar nasul. -Dar mică mai ești, fată! Zice învățătoarea cu un glas în care
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
din cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
trânti la pamânt. Brusc simți o împunsătura pe brațul stâng ... - Nu îi găsesc vena, strigă o asistentă ... mai bagă oxigen pe mască ... era forfotă în jurul ei pe masa din salonul ambulatoriu. El, era dincolo de ușa ce se întredeschidea aleatoriu, nu speriat, nu temător, ci înzestrat cu răbdarea celui ce cunoaște. Își făcu apariția lângă el un stagiar cu o fișă. - Va rog să-mi furnizați câteva informații. - Sigur că da, îi răspunse politicos. - Ce a fost asta ? se uită la brat
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
înnăscut Somnul își cerea drepturile. Adormi cu dosarul pe piept. În ușă bibliotecii, un bărbat o privea " Se pare că până la urmă nu m-am înșelat, e isteața. Interesantă țipă, ihmmm. Curentul o trezi brusc, zărind umbră pe perete. Țipă speriată .Apăru bătrânul majordom. - Doriți ceva? - A fost cineva aici ... un bărbat. - Mă măguliți domnișoara, la vârsta mea e o cinste să mă numiți așa! Se înclină respectuos. - Ești nostim! se amuză Ava. Cum te cheamă? - John! - Bine, John. Mulțumesc. Bătrânul
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
chipurile și ochii în care încă se mai păstra emoția provocată de prezența ei nebănuită. Mă minunez și eu de cumințenia voastră. Te felicit, Andrei! Foarte frumos ai vorbit și apreciez mult cunoștințele tale și seriozitatea manifestată. Am venit puțin speriată, să știți. Am primit vreo două-trei telefoane de la unii părinți neliniștiți... Corect era să le spuneți că mai aveți... activități școlare peste program. Gata pentru azi! Mergeți cuminți la casele voastre. Eu vă mulțumesc pentru felul organizat în care ați
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
medicale parcă pluteau pe linoleumul albastru care sclipea de curățenie. Am fost întâmpinată de un tânăr înalt,îmbrăcat într-o salopetă verde,care cu un zâmbet cald m-a condus la cabinetul domnului conferențiar doctor Mateș Ioan Nicolae.Eram extrem de speriată , dar după ce domnul conferențiar mi-a vorbit cu o voce caldă și mi-a pus diferite întrebări legate de caz,încet, încet mi-a dispărut teama. M-a încurajat dându-mi speranța că totul va decurge bine,fără riscuri. Am
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
noi în spațiul, în care Eu sunt doar eu, Tu ești doar tu, prin urmare, este Posibil să ne aflăm În epicentrul exploziei? (8) O seară-cenzor Din nou a împrăștiat șpalturile Frazelor, unite de muzica coroanelor Foșnitoare ale arborilor. Păsări speriate Se strânseseră, derutate, în stoluri, Grăbindu-se să plece Din umbrele reci de toamnă. Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii îngâmfați Poetul este o dărâmătură, Un fir de nisip, e moloz
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
nu-i permite să muncească,/ căci, vezi Doamne,/ dacă nu ești tânăr/ nu mai ai azi nici o șansă./ Din când în când un trecător/ la fel de trist/ îi pune un bănuț în mână ./ Sărac șomer, umil începi să plângi,/ și fugi speriat s-aprinzi o lumânare;/ căci Doamne, bine-i printre sfinți/ când doar lor poți să le spui ce te doare!” (Șomerul singuratic). Situația precară în care se află, nu se datorează neapărat lipsurilor, ci mai curând, decăderii spirituale, pierderii demnității
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
știe ce înseamnă aceste căutări sterile. Domnul cu noi toți! *** Singurul loc unde mă mai simt acum însiguranță, protejată cu iubire deplină, este pieptul și între brațele mamei. Ceva răsună brutal în toată ființa. Mă trezesc și privesc în jur speriată. De câte ori simt că mai este o trecere de pe o treaptă roasă a vieții pe alta, refăcută sau abia născută în șirul socotelilor Domnului în ceea ce privește verbul "a fi", cu toate nepătrunsele lui zboruri prin ființa mea, mă ascult tot mai atent
EU SUNT ABSO-LUTUL? ÎNTRE DA ŞI NU, NECUPRINSUL FIINŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368542_a_369871]
-
puternică de degradare. Dacă priveai mansarda, nu-ți trebuia multă imaginație să o vezi spulberată de orice mișcare, produsă în apropierea sa. Pur și simplu te speria! Aveai senzația că în clipa următoare îți va cădea în cap! Bătrâna fugi speriată de la fereastră. - Hai să mai vedem și alte case. Poate o ghicim pe a noastră! spuse Isabela. Doar n-o fi tocmai aceasta! După ce străbătură străduța, tot casa cea veche se apropia cel mai mult ca descriere, de prezentarea făcută
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
strâns pătimaș, tremurând din tot trupul. În parcare, lângă mașina lui Eugen, care reușise să obțină aprobarea de a-l însoți pe Iustin la București, era o salvare. Eugen și Iuliana o priveau nedumeriți și și-au strâns mâinile ușor speriați. Mare le-a fost surpriza să vadă coborând, cu mare bucurie întipărită pe chipuri, pe doctorul Emilian Grigore și pe asistenta-șefă Ofelia Bălan. - Ce credeați, dragii mei, că o să vă lăsăm de izbeliște în momente de cumpănă? îi întâmpină
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
ea când Monica și-a dus la rândul ei primul copil, Gabriela, la aceeași grădiniță unde fusese și ea cu douăzeci de ani în urmă. S-au dus toți trei, Monica, soțul ei și bineînțeles, plină de emoții și ușor speriată, nepoțica. Seara ne-au povestit, surescitați: - Știți, educatoarea mea e acum directoare. Nu m-a recunoscut dar când i-am spus numele și-a adus aminte. Și de tine și-a adus aminte, se întoarse spre mine zâmbind. După care
ŞCOALA DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367831_a_369160]
-
furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne! Doamna Romașcanu, ați pățit ceva, doamnă? V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată, puțin. Nu eram atentă... furtu... Nu a apucat să termine, însă, ce avea de spus, că vorbele i-au fost întrerupte de o lumină puternică, ce spintecase cerul, unindu-se printr-un arc electric cu pământul, foarte aproape, iar zgomotul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
dintre ei fiind uciși de razele fierbinți. O luară la fugă îngroziți, aruncând după ei cojoacele care se topeau sub dogoarea razelor. Alergau bulucindu-se, împiedicându-se unul de altul și căzând de-a berbeleacul. Vânturile Lățoase zburau deasupra lor, speriate. În urma lor, covorul verde smălțuit cu flori, se întindea din nou peste câmpie, iar râurile dezmorțite își aruncau armurile de gheață, spărgându-le de maluri, ducându-le la vale, purtate pe valuri. În văzduh zbura o ceată de nori vineți
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cine? De prăpăditul ăsta? Nu se poate! A greșit el o dată cu Speranța; fiica lui nu are voie să greșească! Iar îl apucă furia, trăsnind și fulgerând, limbile de foc aruncându-se printre nori ca niște bice, spre Mărțișor și Norocel. Speriați, aceștia o luară la fugă, dar soldații din gardă îi prinseră și-i aruncară în genunchi în fața împăratului. - Ei, tu, cel care te numești Mărțișor, ce vrei să-mi spui? - Iertare, Majestate, îngăimă Mărțișor, n-am vrut și nici nu
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
amănuntele dispariției, care i-ar fi putut fi de folos lui Relu în investigația lui. Înțelegând că era un furt cumplit, petrecut chiar sub boticul iepurașilor, detectivul se lăsă dus la locul faptei. Erau strânși acolo toți iepurașii. Cei mari, speriați, își duseseră lăbuțele la boticuri, iar cei mici, lăcrimau în mustăcioare. Cu toții îl priviră cu speranță pe unicul detectiv iepuraș, Relu-Iepurelu. - Dragi iepurași, își începu Relu discursul, sunteți martorii unui mare furt, unic în istoria iepurașilor. Vă rog să nu
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
Siriacă. Faptul că vin din Răsărit ne face să ne gândim că locul de origine al lor era Mesopotamia, patria astrologiei în lumea greacă. Cei trei magi ajung la Ierusalim și întreabă despre locul unde S-a născut regele iudeilor. Speriat că cineva ar putea să-i ia tronul, Irod îi cheamă la el pe magi, spunându-le să meargă să-L găsească pe noul rege și să-i dea de veste și lui pentru a I se închina. Urmărind steaua
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
din cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]