2,760 matches
-
va fi profesor la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, apoi la Brăila, la liceul pe care il absolvise, iar din 1936 până în 1952, când este pensionat, la câteva licee bucureștene. După ce alcătuiește, în 1922, un mic Dicționar român-italian, B. colaborează sporadic la ziarul „Îndreptarea” și la „Analele Brăilei”. Mutat în capitală, publică în „Cuget clar” un fragment de român, urmat de altele, în „Revista Fundațiilor Regale”. Valoarea lor impune, încât cartea vede lumină tiparului îndată, sub titlul Zile de lazaret. Jurnal
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
în 1919, rămânând ofițer activ până în 1921, când demisionează, pentru a se dedica publicisticii. Debutează în „Curierul liceului”, revistă fondată de fratele său mai mare, Zaharia Bărbulescu. Mai colaborează asiduu, cu versuri iscălite Ioan Em. Rădulescu, la „România viitoare” și, sporadic, la „Cortina”, „Propășirea”, „Flacăra”. După război, publică note, scurte proze și poezii în „Dunărea”, „România nouă”, „România viitoare”, „Gazeta cărților”, „Cele trei Crișuri”. Prim-redactor al ziarului „Transilvania românească” (Alba Iulia), devenit „Săptămâna” (Ploiești), trimite corespondențe la „Adevărul literar și
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
de doctrina legionară. Horia Stamatu publică un fragment din poemul Pan, iar cu versuri ocazionale colaborează Ștefan Ion Gheorghe (Balada a III-a). Proza este reprezentată de Anton Balotă, care semnează o povestire istorică (Împărtășania), iar cronica literară e susținută, sporadic, de Horia Stamatu, care își exprimă în câteva articole propria concepție despre poezie (Eliberarea poeziei, Poezia individualistă, Un veac de poezie românească). Notabile sunt, însă, textele cu subiecte teatrale ale lui Haig Acterian, eseul Națiunea martiră al lui Dan Botta
AXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
estetice, introducere în literatură, teoria și practica presei. Debutează în presă cu un articol despre Leonid Leonov, în „Steaua” (1954). Debutul editorial are loc în 1963 cu o traducere din Prosper Mérimée, Cronica domniei lui Carol al IX-lea. Colaborează sporadic la revistele „Astra”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Tribuna”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, unde publică studii și articole importante despre Gib I. Mihăescu, eseuri despre G. Coșbuc, iar la rubrica „Figurine” („Tribuna”, 1971-1972) compune o galerie de portrete ale unor scriitori
BACONSKY-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285527_a_286856]
-
fusese și președinte de vârstă al Adunării Deputaților) și unul dintre cei mai prețuiți colaboratori ai cotidianului „Universul”, a cărui linie agresiv-naționalistă nu o susținea totuși, optând pentru o atitudine mai moderată. B. s-a manifestat în literatură - cu totul sporadic - de foarte tânăr; a debutat în „Femeia română”, revista Mariei Flechtenmacher, în octombrie 1878, cu poezii sentimental-declamatoare, lipsite de har, în stilul dulceag-lăcrimos al epocii. Ceva mai inspirat s-a dovedit a fi în publicistica umoristică, revista antibrătienistă „Ghiță Berbecu
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
un larg context european configurațiile spirituale românești din epoca luminilor, în studiul Aspecte comune și specifice ale iluminismului în țările romanice. Manifestă preferință pentru corifeii Școlii Ardelene, pentru reprezentantul „cel mai de seamă” din acea mișcare cultural-literară, Ion Budai-Deleanu. Mai sporadice sunt reflecțiile lui B. asupra creațiilor literare din vremurile mai noi: îngrijește, sub semnul „Luceafărului”, un volum de versuri de Mihai Eminescu, Der Abendstern. Gedichte (1964); însoțește cu postfețe volume de proză de Mihail Sadoveanu (Leipzig, 1957), Ioan Slavici (Leipzig
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
cazul nerespectării prevederilor legale. Politica restrictivă aplicată până în anul 1989 privind libera circulație a persoanelor a permis controlul strict al frontierelor, determinându-i pe traficanții de droguri să ocolească teritoriul României, fapt pentru care fenomenul în cauză s-a manifestat sporadic și fără consistență. Tranziția spre o societate democratică, deschiderea totală a frontierelor de stat, trecerea la economia de piață, precum și poziția geografică au constituit factori determinanți în includerea României în „ruta balcanică” de traficare a drogurilor, dinspre țările producătoare către
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
în vederea restructurării lanțurilor interacționale și a identificării blocajelor de comunicare. Școala de la Milan propune reformularea pozitivă a simptomelor interacțiunilor patologizante și introducerii unor noi modele de comunicare. Elementul autodeterminării este esențial, consilierea rămânând un serviciu oferit clienților voluntari. 5. Consilierea sporadică sau limitată la o singură sesiune reprezintă o formă de consiliere dezvoltată în contextul limitelor de timp și disponibilității limitate de deschidere a omului postmodern. Acest model de consiliere va fi centrat pe obiectul consilierii definit de client ca prioritate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
de consiliere dezvoltată în contextul limitelor de timp și disponibilității limitate de deschidere a omului postmodern. Acest model de consiliere va fi centrat pe obiectul consilierii definit de client ca prioritate pentru situația sa. Având un conținut informațional crescut, consilierea sporadică sau limitată la o singură sesiune trebuie să ia în considerare toate riscurile potențiale, asigurând accesul clientului la orice potențiale servicii alternative pentru situația sa. Consilierea gravidei adolescente folosește acest model în multe cazuri, datorită reticenței adolescentelor de a apela
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
1991), Eugen Simion și Dumitru Țepeneag (6-7/1991), Eugen Simion și Edgar Reichmann (5-6/1992), Alexandru Piru (10-12/1992). Cronica literară este ținută de Eugen Simion, Ov. S. Crohmălniceanu (până la numărul 10-12/1993), Valeriu Cristea (până la numărul 5-8/1998) și, sporadic, în 1990-1991, de G. Dimisianu și Liviu Petrescu; din 1999, Eugen Simion ține rubrica „Fragmente critice”, iar cronica literară e preluată de Răzvan Voncu, Nicolae Bârna, Daniel Cristea-Enache, Bogdan Popescu. Dumitru Micu ține, timp de câțiva ani, rubrica „Cronica edițiilor
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
Ioana Pârvulescu, Alexandru Șerban, Laura Bișoc, Dumitru Țepeneag, Matei Călinescu, Dan Grigorescu, Dolores Toma, Vasile Spiridon, Irina Mavrodin, Alexandru Calaïs, Valeriu Cristea, Livius Ciocârlie, Ileana Ioanid și mulți alții (nu există „titulari de rubrică”, unii colaboratori sunt mai asidui, alții sporadici ori întâmplători). Rubrica „Arte și spectacole” este susținută, în diverse momente, de Dinu Cernescu, Alex. Leo Șerban, Ludmila Patlanjoglu, Hanibal Stănciulescu, Barbu Brezianu, Maria Vodă Căpușan, Valentin Silvestru, Dan Dediu, Val Condurache, Florin Faifer ș.a. și, constant, de Sebastian-Vlad Popa
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
revistei este Liviu Rebreanu, care girează rubrica „Însemnări literare”. La aceeași rubrică este judecat cu asprime impresionismul criticii lui E. Lovinescu, care, se spune, „viciază analiza valorică a fenomenului literar prin imposibilitatea formulării afirmațiilor ultime, definitive” (Ludovic Dauș, Critica termometru). Sporadic, apar comentarii privind viața literară: articolul lui Mihail Dragomirescu prilejuit de primirea lui G. Coșbuc la Academie (G. Coșbuc. Însemnătatea lui în evoluția conștiinței noastre naționale), cuvântarea lui I. Al. Brătescu-Voinești ținută cu ocazia reluării piesei O scrisoare pierdută de
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
de igienă și de patologie generală la Facultatea de Medicină din Iași și la cea din București, colaborator al lui Victor Babeș. Primele stihuri, Gânduri triste, i-au apărut în „Convorbiri literare” (1886), dar în revista junimistă va avea prezențe sporadice, revenind abia în anii 1906-1908. Mai susținută este manifestarea lui C. în foile de orientare socialistă: „Contemporanul”,„Literatură și știință”, „Evenimentul literar” și în suplimentul ziarului „Lumea nouă” (sub pseudonimul Alastor). Anticipată prin versurile din revista presămănătoristă „Vieața”, colaborarea lui
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
autorilor de a scoate la Brașov „prima gazetă românească pentru întreaga Românie”, în care să apară știri imparțiale din cele mai importante centre ale țării. Publicație politică (susține împroprietărirea țăranilor din Transilvania, unificarea legislativă, alegeri democratice etc.), C. are și sporadice preocupări literare și culturale, mai ales în primii ani. Acum apar numere speciale, cu bogat material documentar, dedicate unor personalități sau evenimente (Gh. Lazăr, Avram Iancu, familia Mureșenilor, jubileul Liceului „Andrei Șaguna” ș.a.), articole despre tradiții istorice și culturale ale
CARPAŢII-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286123_a_287452]
-
N. Iorga, O. Goga, Andrei Mureșanu, Smara (Smaranda Andronescu), I. U. Soricu, Constantin Râuleț, I. Petrovici, Al. I. Hodoș, G. Gregorian ș.a. Se publică din proza lui I.L. Caragiale, I. Creangă, Al. Lascarov-Moldovanu, Aurel Mureșianu ș.a. În primul deceniu apare sporadic rubrica intitulată „Cărți-reviste-ziare”. Li se face loc și unor articole interesând istoria literaturii române, cum sunt cele ale profesorului Nicolae Sulică, precum și unor „documente din trecut”: scrisori ale lui Mihail Kogălniceanu și Vasile M. Kogălniceanu către Aurel Mureșianu, directorul „Gazetei
CARPAŢII-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286123_a_287452]
-
pe care îi socotea printre cei mai de seamă lirici ai lumii. „De-am ști să ne facem reclamă - spunea adesea, cu amărăciune - ne-ar cunoaște toată lumea.” C. vine în țară târziu, abia în 1935, stabilindu-se în Dobrogea. Publică sporadic în revistele de literatură dintre cele două războaie mondiale. Debutează editorial în 1972, la insistențele prietenilor, cu poemele din Lampadoforie. Autorul făcea apel la mitologie și istorie, într-o limbă românească păstoasă, amintind de Cuvinte potrivite, și cultiva metafora arborescentă
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
Burelly), C. își petrece o parte a copilăriei și adolescenței la Berlin, unde tatăl său se stabilise, împreună cu familia, în 1905. Își face studiile în particular, avându-l ca profesor, printre alții, pe Panait Cerna. Timid în fața cuvântului tipărit, colaborează sporadic la câteva periodice, trimițând versuri, recenzii, însemnări memorialistice și chiar un studiu din domeniul istoriei. În 1916, C. debutează cu versuri în „Flacăra”; mai semnează și Luca Ion sau Luca din Străoști. Publică în „Vremea”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Cuvântul liber
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
introdus abia pe vremea lui Alexandru cel Bun (după Conciliul din Florența, 1410), nu corespunde realității. În secolele al XVI-lea - al XVIII-lea au existat încercări de introducere a alfabetului latin pentru scrierea limbii române, dar acestea au fost sporadice: semnături ale unor persoane pe documente de cancelarie în limba slavonă, texte românești cu alfabet latin, dar în ortografie maghiară (Cartea de cântece, Cluj, 1571-1575), polonă (Tatăl nostru, în transcrierea latină polonizantă a lui Luca Stroici, 1594), italiană sau germană. De
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
distrofia musculară Duchenne, Becker. Distrofiile musculare progresive sunt afecțiuni degenerative ale mușchiului striat, condiționate genetic, cu evoluție lent progresivă și etiopatogeneză imperfect definită. În marea lor majoritate, distrofiile musculare progresive au caracter familial, cu modalități de transmitere variabile, incidența cazurilor sporadice fiind mult mai mică (Dulău, 1993). Clasificarea cea mai largă a fost făcută de Walton și Nattras, pe baza unor criterii clinice generale: a) forma Duchenne, cu o variantă recesivă „X” legată de sex (rareori autosomal recesivă); b) forma centurilor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
largă a fost făcută de Walton și Nattras, pe baza unor criterii clinice generale: a) forma Duchenne, cu o variantă recesivă „X” legată de sex (rareori autosomal recesivă); b) forma centurilor, cu o variantă autosomal recesivă (rareori dominantă) și una sporadică; c) forma facio-scapulo-humerală, autosomal dominantă (rar recesivă); d) forma distală; e) forma oculară; f) forma congenitală (distrofiile musculare congenitale). Eterogenitatea clinică și genetică a acestui grup nosologic este evidentă. Debutul se situează la vârste diferite, între prima copilărie și decada
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
făcuse parte din compania de navigație austro-ungară. Lăudându-se cu dotări moderne („lumina electrica, ventilatie et confortu cel mai mare“), călătorise o dată pe lună Între Trieste și New York. Acum lumina electrică funcționa numai la clasa Întâi și chiar și acolo sporadic. Balustradele de fier erau ruginite. Fumul din coș murdărise steagul grecesc. Vaporul mirosea a cârpe vechi de spălat pe jos și a o Întreagă istorie de vome. Lefty Încă nu se ținea bine pe picioare. Se tot sprijinea de balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-o fiului ei, Petras, care a transmis-o celor două fiice ale sale, care au transmis-o la trei dintre cei cinci copii ai lor și așa mai departe. Fiind recesivă, gena se materializa cu Întreruperi. Geneticienii Îi spun ereditate sporadică. O trăsătură care se ascunde În subteran zeci de ani, ca să apară după ce toată lumea a uitat-o. Așa stăteau lucrurile În Bithynios. Din când În când se năștea câte-un hermafrodit: aparent o fetiță, care, când se făcea mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
își imaginează probabil veniturile și cheltuielile imperiului ca un fel de flux și reflux anual între provincii și Roma. Cum să-i explice că e vorba mai degrabă de vârtejuri anarhice, revărsându-se unele peste altele, pe care el încearcă, sporadic, să le potolească, fie cu emi siuni suplimentare de la monetăriile imperiale, fie prin aranja mente financiare ad hoc. — Nu virează guvernatorii la tezaur tot ce mai rămâne după ce se acoperă cheltuielile administrative? îl ia la rost cezarul, iritat de mutismul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la altul al țării mișcarea de reânnoire morală, eroul care trebuia să asigure reușita fulgerătoare a insurecției armate. La Lisabona, complotul era organizat de comandantul de marină Cabeçadas - unul din republicanii entuziaști care se bătuse la 5 octombrie - cu colaborarea sporadică și nesigură a lui Sinel de Cordes și a altor șefi implicați în insurecțiile eșuate din anul trecut. Dar revoluția nu putea izbucni la Lisabona, pe de o parte pentru că serviciile de siguranță ale Guvernului funcționau excelent și orice complot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mine - prefer să-l las pe Seymour la urmă -, sunt sigur că nu trebuie să vă mai spun că și eu dansez puțin. La cerere, bineînțeles. În afară de asta, trebuie să menționez că am deseori senzația c-aș fi supravegheat, oarecum sporadic, de stră-străbunicul Zozo; simt că, în chip misterios, are grijă să nu mă împiedic în șalvarii mei lăbărțați, de clovn, când mă plimb prin pădure sau intru în sala de curs, și poate că urmărește ca, atunci când mă așez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]