1,116 matches
-
câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sunt legitimate de însăși patroana beatificată a Contesei, care, iată, i se arătase doar lui. Sub privirea blândă din spatele ochelarilor fumurii, cei doi simțeau un impuls aproape organic de a-și povesti viețile, de a cere iertare, de a se spovedi încontinuu în cele mai mici detalii ale faptelor și gândurilor lor. - Palatul Contesei se află undeva în... spunea Horațiu sub privirea hipnotică și blândă a Maicii. Dar știi dumneata mai bine! Maica dădu din cap aproape cu disperare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Sticla de Coca Cola fusese mai mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era mai liniște decât afară. Și nevastă-sa nu-l bătea la cap toată ziua. Și se putea spovedi și aghezmui în voie. Oare sacrificiul pe care-l făcuse nu fusese prea mare? Să vinzi sufletul copilului tău pentru libertate, și încă o libertate pe care nu ți-o dorești! Unde-i fusese capul? Dar acum era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
voia Întâmplării, iar el, Bandura, le avea În fața ochilor. Prin câte mâini trecuse Marieta Își dădea imediat seama orice bărbat care o iubise - iar revoluționarul acesta cu suflet delicat fusese unul dintre ei - și atunci ea Își dădea drumul, se spovedea. Își depăna amintirile cu o Încântătoare nostalgie, de parcă acele povestioare grosiere, pline de detalii dezgustătoare n‑aveau În sine vreo importanță, căci important era doar faptul că pe atunci fusese și ea tânără, presque une enfant, aproape un copil. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a trebuit să-i cert pentru neglijență. De data asta n-am mai plâns: învățasem lecția. Dar să continuăm de unde am rămas. În lupta mea continuă am ajuns, per telefon și scrisoare, la părintele Irimescu, la Rădășeni, căruia i-am spovedit toate necazurile mele. M-a sfătuit să citesc 9 săptămâni, zilnic, trei acatiste, în fiecare zi câte unul: acatistul lui Iisus Hristos, al Maicii Domnului și al Sfântului Vasile cel Mare. Zis și făcut. După cele 9 săptămâni, nimic. Sun
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
crede cu toată tăria în săvârșirea lui, comunicarea cu Cerul și încărcarea energetică a individului se va produce. Dar, ca la noi, la nimeni: preotul, indiferent din ce colț de țară, îți va spune că trebuie mai întâi să te spovedești, să ții post și abia apoi te va împărtăși. Ți se face lehamite și renunți, mai ales că, după spovedanie, s-ar putea să ți se spună că nu meriți decât agheazmă sau nici atât, pentru că fumezi, de exemplu. Bine, eu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
trebuie să-și poarte singur de grijă, înainte de a se hotărî la acest gest. Personal am asistat la o scenă penibilă înainte de Paști, când unei tinere i s-a refuzat pur și simplu împărtășania în fața altarului, numai pentru că nu se spovedise la acel preot. A plecat copila cu capul plecat din biserică, dar la bietul ei suflețel nu s-a gândit nimeni; la urmările acelui „gest preoțesc” în gândul și comportamentul tinerei nici atât. Nu știu dacă s-a mai împărtășit pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu lăsați pe nimeni să plece fără să primească ceva de la Domnul. În nici un caz, însă, nu vă dă dreptul să alungați oamenii din biserica voastră (eu aș zice mai degrabă că este a Domnului) pentru că nu vi s-au spovedit vouă sau numai pentru că au altă religie, chiar dacă, sau cu atât mai mult, vor să treacă prin ritualul nostru. Nu vă dați seama, oameni buni, că numai acceptând ritualul nostru câștigăm mai mult în fața Domnului acceptându-i?! Ce să mai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu zece mai mult, fie și numai În priviri. Era creștină practicantă și devotată fecioarei din Lourdes pînă În pînzele albe. Se ducea zi de zi la biserica Santa María del Mar să asculte slujba de la ora opt și se spovedea de cel puțin trei ori pe săptămînă. Don Gustavo, care se declara agnostic (ceea ce Bernarda bănuia că e o afecțiune respiratorie, ca astmul, Însă pentru domnișoriă, susținea că era matematic imposibil ca servitoarea să păcătuiască Îndeajuns pentru a menține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai întinde atâta viermii ăia! Ce prostii îți mai trec prin cap? - Zi bogdaproste și vino la baba... ia de-aici. Tu cruce nu știi să faci? Nu te-a învățat mă-ta? Nu mergi la biserică? Nu te-ai spovedit? Sparg oul, las cojile roșii pe jos, fărâmițate, ca o dâră dacă mă pierd, mănânc jumătate din gălbenuș, dar mi se face greață. Cozonacul nu e bun, parcă e pâine ceva mai crescută, scot numai nuca din mijloc și-arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani, ispita are trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau îi pui pe cei veniți după tine să ți-o facă): căldurică, haleală, televizor, parabolică, telefon, mai o sticlă de vin furată de la chelărie, mai o pulpă de berbec băițuită, mai o cuvioasă rămasă peste noapte (părintele este obosit, spovedește mâine, rămâi mata la noi în chilie), mai... un cur de frate (săracul, nu-l înțelege nimeni în afară de mama și de părintele Macarie), confort cât te țin brăcinarele. Petru pășea într-un spectacol fără regie, Dumnezeu a tras cortina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Toți au fost aruncați din mașină, toți, aici pe Tihuța, mereu aici se răstoarnă căruța cu nenorociți. Aflu eu în ce biserică ai fluierat, derbedeule! Auzi, bă? Aflu! Tataia îți este nânașu, ai înțeles? Părinte Visarioane, ia-l de aici, spovedește-l cum știi mai bine, sparge-i rozeta, spânzură-l de limbă, rupe-i coastele, vreau să știu și ce lapte a supt de la mă-sa, iar până mă dumeresc ce hram poartă, îi dau canon să rânească în porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat vasele, îi cununa în bisericuța cimitirului între două pomeniri, îi spovedea dimineața în magazia de lemne, feriți de ochii lumii și de alți ochi albaștri... Părintele Luca a refuzat să colaboreze cu securitatea, drept pentru care, nici după revoluție nu a primit dezlegare de la partid pentru a săvârși Sfintele Taine. Episcopia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ascultare la vaci. Canon: o lună am cărat apă cu coșarca de la Bistrița până aici, 2 kilometri. Ajungeam cu nuielele uscate și o luam de la capăt. Stai mata cuminte aici, în chilie. După slujbă vine părintele Ioan să te spovedească. Vezi, ai pe masă un îndreptar pentru mărturisire, citește-l și scrie prin câte ai trecut. Scrie-le pe înțelesul părintelui și ai grijă: nu copia cartea. Păcatele adevărate sunt cele plânse în inimă. Săracul, sigur a scăpat de la balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări doar acolo unde boala sfredelea osul. Stârlici peste castronul cu borș, în postul mare, niciodată; vin de "Buna Vestire" și de "Întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi-l spui chiar acum! Îi zbor creierii, îi iau gâtul! Am 80 de ani, mor în pușcărie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vă iubește pe voi la fel ca pe ceilalți părinți. Faceți niște pogorăminte: puțină nevoință, puțină râvnă, puțină smerenie. Cereți-vă iertare și intrați în rând cu obștea! Aici un singur duhovnic avem, unu, și acela-i Ioan. Ori vă spovediți la el, ori vă caterisesc. Eu nu am nevoie de haiduci în mănăstire, e clar? Această ultimă poruncă a fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă, să mă țineți minte. Vă bag lanterna În ochi... Ridicându-se În picioare, Sandu Șpriț Înalță paharul, Își Îngroașă vocea și strigă, făcându-i pe toți să râdă. Și iartă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că n-ai decât o viață. Sandu soarbe din paharul cu Tămâioasă și Îi face semn lui Gicu să dispară din decor. Îți plouă-n gură, Gicule. Ia să vii tu pe la mine când trece popa, Între două țuici te spovedești, spui și păcatele făcute și le spui și pe-alea nefăcute sau gândite. Sub patrafir va fi locul tău. Că-ți umblă mintea... Cu sorcova. Da’ când o fi să fie andropauza aia eu mi-am făcut planul. Citesc În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și a mea, evident, fiecare cu statuia ei. Gicu nu se mai poate abține Și izbucnește În râs. Sfânta Geta, așa este, confirm. Ce să facă Și ea, săraca, cu un așa păcătos la ușă? Hai pe la biserică, să te spovedești... Gore se ridică brusc de la masă, aruncă banii lângă scrumieră Și se uită rugător la Sandu: Sandule, m-ai convins, eu sunt capul răutăților, mă duc la Geta să mă Împac cu ea. Da` de unde iau garoafe la ora asta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
slujbele bisericești zilnice, lecturi din cărțile liturgice și teologice în vederea pregătirii predicilor pentru duminici și 115 sărbători, scrisul și cititul zilnic al pomelnicilor, învățarea cântărilor psaltice, prepararea hranei, munca la vie și în grădină, sfaturi duhovnicești pentru cei care se spovedesc, unii au pictat icoane iar alții au realizat metanii de purtat la mână etc. Dar, contribuția cea mai importantă a fost de ordin cultural. Este vorba de tipografia grecească care figurează ca fiind prima în estul Europei. Faptul că la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
voce foarte frumoasă. Din anul 1971 a venit la Cetățuia și nu a mai plecat niciodată. De atunci și până în ultima clipă a vieții s-a rugat, a slujit și a muncit cu dăruire pentru Dumnezeu și pentru semeni. A spovedit mulți credincioși și mulți dintre ei i-au devenit ucenici. Cel mai de seamă cu care s-a mândrit mereu este arhimandritul Iustin, starețul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. Când stătea de vorbă cu noi sau cu credincioșii care veneau la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]