4,031 matches
-
prima din trăsură. Ajutate de doi argați, femeile se îndreptară grăbite spre intrarea în han. Hangiul le ură bun venit și, curtenitor, se adresă celei mai tinere: - Numele dumneavoastră, jupâniță? - Ana Cristoroceanu, răspunse tânăra femeie. Hangiul ridică privirea schițând cu sprânceana un semn de întrebare. Tăcu și continuă: - Doresc să vă simțiți bine pe toată perioada cât veți sta la noi. Drumul lung va obosit foarte mult. Un somn bun o să vă refacă. - Vă mulțumesc, răspunse zâmbind Ana, urmându-l pe
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender încuviință să-i slobozească mâna. Doamna își prinse bogatul păr, îl împleti și, tăindu-l, chemă un boier din rând: - Am rugămintea, vornice Ureche, ca această cosiță să o așezați pe lespedea de mormânt a soțului meu, Eremia Vodă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
binele vostru. Tu, Bogdane, deocamdată vei face așa cum îți cer eu și fratele tău mai mare... Se așternu liniște. De car se apropie călare bulucbașa de ieniceri, descifrând crâmpeie din vorbele prizonierilor. Privind-o insistent, pe sub turbanul ce îi acoperea sprâncenele stufoase ale ochilor mici, de mongoloid, îi observa respirația precum și privirea dură, plină de răzbunare. Cine cuteza să o privească în ochi când era stăpâna țării? Iar acum, păgânul, cu șalvarii lui violet, fluturând în bătaia vântului, cu iataganul prins
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
altul așteptând momentul cuminecării așteptând ca primul născut al faraonului. Unghiuri ascuțite cărămidă cu cărămidă din carnea luminii se face pasăre cu urechile oarbe ne așteptăm după ziduri viitorul după unghiuri ascuțite și puncte ne refacem de la degetele picioarelor până la sprânceana îngerului începutul lumii e contemporan cu sâmbăta asta cu mașinile care au legate prosoape la oglinzi cu mirii încercând să evite locul cuibului de șarpe somnul pândește veghea să cadă cu bărbia din ceruri unde o trâmbiță de aur așteaptă
CUMINECARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367046_a_368375]
-
copchilă nu ieșeam din vorba ălor mari că primeam palme. Și-a fost odat-o zi cu mare gâlceavă și vânătăi pă mine, năzdrăvana Marioara. Cu ofuri sughițate am povestit lu taica de bătăușul care mă pocise. El cu încrunt de sprâncene pe loc mi-a tras o chelfăneală. - Aia n-a fost bătaie să îți dau eu ce meriți ... Și-I simt și-acuma palma grea. La marele incendiu din 1953, țața Marioara vorbise-n stradă și se căina: - Văleu, maică
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
with beard) și Împăratul Augustus (Emperor Augustus). Privesc cu atenție chipul împăratului. Lungimea nasului este egală cu înălțimea frunții, ceea ce dovedește calități precum eleganța, independența și puterea de fascinație. De remarcat și nasul romanului care pare a întregi frumusețea chipului. Sprâncenele au o linie aproape dreaptă, ceea ce arată hotărârea și forța mentală; ele sunt apropiate, lăsate pe ochi - semn al profunzimii de spirit. Lobii urechilor sunt desprinși de cap, semn de independență, energie, generozitate. Se spune că dacii aveau lobii lipiți
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: MOȘ NICULAI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
care îi poartă numele, iar pictorul făra știrea platnicului l-a pictat pe Lenin în centru lucrării, fapt care i-a făcut pe toți anticomuniștii americani ai acelor vremuri să-și pună cenușă-n cap. Despre doamna cu o singură sprânceană, Frida Kahlo, citisem o carte. Știam ca își trage „rădăcinile” după tată din România. Picturi „pe viu” ale celor doi (soți - că au fost însurați de vreo două ori) nu văzusem încă! Am intrat deci în muzeu! De la intrare ne-
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
pentru prima oara/ vei înregistra înțepătura gravitației/ că un spin în călcâiul tău,/ și omoplații te vor durea de imperativul / aripilor./ Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât/ căderea prafului pe mobile să te asurzească,/ să-ți simți sprâncenele că pe două răni/ în formare/ și amintirile tale să-ți pară că încep/ de la facerea lumii. - (Din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961 ) *** A.B. - Stimata Doamna Nina Cassian, am inceput dialogul
INTERVIU CU POETA NINA CASSSIAN de ANGELA BACIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364692_a_366021]
-
Exista ceva la acel JJ. Îi transmitea un amestec de curiozitate, mister. Atracția exercitată asupra ei era o certitudine. Atingerea bărbatului când îi luase mâinile în palmele lui, o tulburase. Vedea încordarea plină de așteptare pe fața lui. Maxilarul strâns, sprâncenele încruntate, privirea concentrată asupra ei. Ei și? Ce pierdea? Cine deținea adevărul absolut? Măcar se juca puțin.Tipul era sexy. - Ok. Bărbatul a răsuflat ușurat. Sărutul lui era mai relevant ca orice vorbă. Toate zăgazurile erau rupte. Pasiunea lui debordantă
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
superb este atat de sublim, mai ales că ști/poți fără să vrei probabil să zâmbești și cu ochii pe care iar îmi doream să-i mângâi în acel moment divin în care ai zâmbit mai larg ridicând ușor o sprânceană. Mă simt atât de liniștit cu tine, iar când te privesc parcă plutesc în veșnicie, motiv pentru care m-am apropiat de tine și te-am strâns la piept puternic.. chiar ai facut ‘ih”..probabil cam tare te-am îmbrățișat
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
la jumătate de metru de acel mal de pe care tu îți dădeai drumul cu spatele și din fericire o făceai cu un avânt lent. În acest efort îmi aminteam doar de privirea ta fixă și de acolada în unghi a sprâncenei iar ridicată sugestiv și mă gândeam că ce a naibi mai ești de trebuie cineva să-ți ghicească gândurile, ba că cel mai mult timp te și împui așa... Angel... TU cu exercițiul tău, cel al încrederii..! Ajunsesem la fix
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
dat seama că-i măreț și i-am cuprins tot înțelesul. După un moment deplin te întreb parcă retoric totuși: "cum așa încredere ai avut în mine?" tu te-ai răsucit și te-ai uitat ironic la mine ridicând cealaltă sprânceană ușor și n-ai spus nimic; însă, oare n-ai spus deja tot prin aceste gesturi? Mă și gândeam câtă expresivitate poți avea și cum ai devenit profesorul meu neoficial la așa ceva.. în ciuda frigului pe care noi nu-l simțeam
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
Bâz Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Aseară l-am vazut din nou pe Goya. Mai bine zis, l-am simțit trecând pe deasupra caselor, fără grabă. Soarele abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
Șerpi întârziați la mijloc de drum aproape zâmbind printre cute Lemne pluteau zăpăcite pe râuri de palavre Țesători dirijau întețit șoapte de iubire sau pradă La războiul de țesut din iatac chinul suprafeței doinea plângerea firului in ochii larg deschiși, sprâncene aplecate dinți încleștați în tăcere Se făcea noapte în iatac. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cupola de gheață, iarna fără sfârșit, straturi frigorifere cugetări în jurul jarului grăsime de balenă care picura... peste lume... din oceanul înghețat
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
că nu se leagă nici un fel de simpatie între noi. Am continuat să privesc în acvariu dar, tînjind după comunicare, am translatat obiectivul înspre o doamnă elegantă, matură, căreia tocmai i se smulgeau, unul cîte unul, firele de prisos din sprîncene. Am presupus greșit că voi avea parte de mai multă înțelegere. În momentul în care am fost remarcat, am beneficiat de o serie de priviri din aria semantică a celor descrise mai sus. Am renunțat să-mi mai fac probleme
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
Părul era vopsit proaspăt, în culoarea alunei, pieptănătura mea, ca de obicei, franțuzească, cu părul întors cu feonul. Mă aflam pe o scenă, la o masă, pe scaun, într-o sală plină numai cu bărbați, unul și unul, aleși pe sprânceană, cu vârste diferite; unii cu mustăcioare și cu chelii, alții, cu păr bogat, grizonat, alții, chiar vopsiți. Pe rândul din față erau trei bărbați mușchiuloși, ca niște stripperi, îmbrăcați în cămași albe, decoltate. Li se vadeau piepturile pline de mușchi
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
cinci, si mai cu seamă la doi. Iar mai tarziu, la ora când păsările își schimbă direcția de zbor pentru a se întoarce la cuiburi - spre seară adică, pe la șase și jumătate, am șters din dicționar, cu o-ncruntare rapidă a sprâncenelor, cuvantul "iubire" laolaltă cu toate înțelesurile lui. Am privit apoi împrejur și am văzut că e bine. Un singur verb mi-a mai rămas de uitat, dar nu mă grăbesc, aștept să se facă oră la care-n oglinzi nedeslușit
O INTALNIRE CU PILAT de RAUL BAZ în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349173_a_350502]
-
îndemânatic, într-un anume loc, unde se strânseseră grămăjoară. Ai fi zis că proceda astfel, pentru ca la plecare, să ia grămăjoara cu dânsul. - Da în Moldova n-aveți profesională? Băiatul ridicase din umerii lui slăbănogi. Avea ochi intens albaștri și sprâncene aproape albe. Pe pomeții obrajilor îi înflorea un început de acnee. Degetele cu care își văra semințele între dinți se prelungeau cu unghii lungi, încovoiate, negre la capăt. - Poate că avem, spusese. Da ăștia au venit după noi ... Apoi ne-
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Lenei. Așa au trecut anii, unul după altul... Romelia terminase clasa a noua la Școala de Comerț din Craiova. Acum era o fată nu prea înaltă, bine construită, cu trăsături fine, chiar frumoase, blondă cu ochii mari verzi, gene lungi, sprâncene arcuite, gura cu buze pline, cărnoase, nasul puțin cârn și pomeții obrajilor ridicați și cu un roșu ce-și făcea permanent apariția, la cea mai mică emoție, trădând cumințenia și sensibilitatea fetei, subliniind și accentuând o dată în plus frumusețea acesteia
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
obicei, plin de praf și uleiuri de la utilajul destul de depășit moral pe care lucra la drumuri, a intrat aproape imediat la baie să se spele. Când a ieșit, proaspăt bărbierit și cu poftă de mâncare și vorbă, a ridicat din sprâncene și, oarecum nemulțumit, și-a privit întrebător nevasta. Ea a dat din umeri, evitându-i privirea și s-a apropiat de fereastră. - Nu trebuia să fie acasă ? Îmi este foame și sunt destul de obosit, a rupt el tăcerea nefiresc de
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
o auzise femeia când i-a vorbit, a cerut să i se aducă mapa de la dispecerat. A citit atent, filă cu filă și a scris câte ceva pe o agendă de buzunar. Nici un mușchi nu se mișca pe fața sa. Doar sprâncenele s-au ridicat ușor a aprobare ori a nedumerire de câteva ori. După ultima filă citită a închis mapa și a privit liniștit femeia obosită, care-i urmărise toate mișcările în acest timp, aproape fără să clipească, cu speranță și
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
stradă, este gestul inconfundabil al brațelor deschise, ușoara aplecare ca semn distinct al respectului, cuprinderea mâinii mele, cu ambele sale mâini, ce se muiau dintr-odată, o privire caldă, drept în ochi, un zâmbet sincer al ochilor de sub rebelele-i sprâncene negre și, exclamativ: „Oh! Săruut mâââna, doamna noastră contesă de Seini! Bine ați venit!” Și-mi săruta mâna...într-o manieră superioară. Și fața i se inunda de lumină, precum picturile lui Cezanne... Ultima prefață, scrisă la volumul de versuri
INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA de ANCA GOJA în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348634_a_349963]
-
Roșa zâmbește strâmb, ca în fața unui copil: -Trebuie să am un motiv! -Găsește! -Nu pot! -De ce? -De... d’aia! -Zicând asta, ți-ai pus singură piedică. -Zi-mi un motiv să fiu fericită! -Ești vie! Roșa se blochează. Ridică o sprânceană și vrea să zică ceva, insă cuvintele nu ies. -Ești vie, fâțo. -Adica? Farcaș o ciupește de șold, ea sare. -Dar ce-ai!? -Te doare? -Daa! -Asta înseamnă că ești vie. -Tu n-ai niciun sens! -Luând-o filosofic, nici ciupitura
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
la gura sobei, puse piciorul pe pavajul din parcarea barului. Asistența masculină începu să șuiere admirativ, văzând o asemenea frumusețe de fată. Deea era subțirică, înaltă și grațioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, însoțiți de sprâncenele-i frumos desenate și de genele negre, lungi, arcuite și în continuă mișcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, ușor ondulat și lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]