1,895 matches
-
austerității, liber impuse, mafioții României au continuat jefuirea banului public și a bunurilor fostului „avut obștesc”. Marile tunuri, pe care le cam știam încă de la săvârșirea lor, au început să fie scoase oficial la lumină de noii câini apăruți la Stâna națională. Unii chiar se întreabă cum de au apărut, de unde, cine i-a instruit? Întrebări care își găsesc răspunsul tocmai în realitățile tot mai triste ale României. Milioane de săraci, în timp ce la polul opus se află o mână de îmbogățiți
TABLETA DE WEEKEND (135): LUPII LA STÂNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377776_a_379105]
-
apăra priviliegiile legiferate. Bombele cu efect întârziat plantate de alde Ponta&Co încep să fie amorsate. Permanent societatea civilă va trebui să reacționeze prompt. În stradă.Tocmai ce-a fost nevoie ca mii de ciobani autentici să ia cu asalt „Stâna de gradul 0” pentru a da un semnal clar lupilor-vânători din interiorul târlei, viitorii pensionari de lux ai unei Românii sărăcite tocmai de ei! Curat, Kafka! Lelea Safta îmi amintește regula de trei simple: „Dacă la 1.000 de oi
TABLETA DE WEEKEND (135): LUPII LA STÂNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377776_a_379105]
-
Ne-am eliberat de frică! ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 gsm as@yahoo.com Tel. 0731 936 615 București sâmbătă, 19 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (135): LUPII LA STÂNĂ / Sergiu Găbureac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1816, Anul V, 21 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TABLETA DE WEEKEND (135): LUPII LA STÂNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377776_a_379105]
-
versificate, cu înțeles ambiguu, dar, la o decriptare mai atentă, revelator, ca la bufonii lui Shakespeare). Ceea ce este însă în primul rând caracteristic pentru modul de a proceda al scriitorului este postura de observator. O serie de romane (Lupii la stână, 1978, Sita lui Mamona, 1980, Întoarcerea fiilor risipitori, 1982, Oaspeții bătrânului Catul, 1984, Moștenitorul, 1986, Dealul viilor, 1988) se articulează, dacă nu într-un ciclu propriu-zis, în orice caz într-o frescă urmărită de-a lungul mai multor decenii, cam
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
ori, mai bine zis, după cum observa Valentin F. Mihăescu, scrierile lui se situează „la confluența între polemismul muntenesc și moralismul grav ardelenesc”. SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București, 1973; Fratele nostru Emanuel, București, 1976; Lupii la stână, București, 1978; Prindeți vulpile, București, 1978; Școala pedepselor, Iași, 1979; Sita lui Mamona, București, 1980; Dincolo de iubire, Iași, 1982; Întoarcerea fiilor risipitori, București, 1982; Oaspeții bătrânului Catul, București, 1984; Moștenitorul, București, 1986; Dealul viilor, București, 1988; Zodia vărsătorului de plumbi
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
en évidence le trăit inédit qui définit le sujet de la phrase. Și mi-e teamă c-o să cadă visătorul. (Visătorul) (Blaga, 2010 : 41) Et j'ai bien peur qu'elle ne tombe la rêveuse. (La rêveuse) (Miclău, 1978 : 169) [...] fetele stânilor își freacă de luna umerii goi [...]. (În munți) (Blaga, 2010 : 141) [...] leș filles des bergers frottent leurs épaules nues contre la lune [...]. (Dans leș montagnes) (Miclău, 1978 : 327) Luna s-a coborât pe-o biblie și de pe file privește înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
este latin, dar părțile sale componente sunt slave: grindeiul, cobila, cormana, plazul. Alte cuvinte: ogor, brazdă, răzor, pârloagă, toloacă, miriște; munci agricole: a îmblăti, a pologi, snop, căpiță, stog. Păstorit (animale): bivol, bivoliță, ogar, cocoș, gâscă, cireadă, izlaz, dobitoc (animal), stână. Animale sălbatice-moștenirea slavă este bogată: dihor, gușter, cristei, cârtiță, lăstun, lebădă, molie, nevăstuică, paing, rac, sobol, stârc, vrabie, veveriță, zimbru. Pescuitul: caras, crap, lin, morun, mreană, știucă, plătică, cegă, clean, lostriță, păstrăv, undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
b. se definește ca o structură narativă de un tip deosebit, determinată de funcțiile lui, mai vechi și mai noi. Trebuie făcută, la început, distincția dintre actul povestitului, performarea, transmiterea b. în felurite ocazii (la șezătoare sau la clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii, enunțării, o funcție magică, de protecție a locului (casa, stâna) unde se
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii, enunțării, o funcție magică, de protecție a locului (casa, stâna) unde se spuneau povești sau de obținere, prin forța cuvântului rostit în anumite circumstanțe temporale (pe durata gestației oilor, de exemplu), a unor ființe miraculoase (un miel vorbitor). Cât privește b. ca narațiune, ca „poveste” (story, récit), acesta trebuie privit
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
testamentului” - este în mod explicit formulată : ciobanul vrea să rămână „viu”, în mijlocul naturii înconjurătoare. Dorințele ciobanului, lăsate cu limbă de moarte, de a-și vedea și auzi în continuare animalele („oi ca să-mi privesc/ dor să-mi potolesc”, „în dosul stânii/ să-mi auz câinii” ; cf. 45, p. 796), precum și de a fi privit și auzit de acestea („Cân din fluier oi sufla/ Toate uăile-or cânta” ; cf. 47, p. 117) nu trebuie înțelese cu mentalitatea omului modern, ca fiind simple imagini
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
similare, la crearea și întreținerea în jurul cânepii a unei atmosfere de religiozitate, atât de favorabilă înfloririi credin- țelor și practicilor legate de ea” (88, p. 62). în fine, o informație de teren personală. La sfârșitul anilor ’60, aflat la o stână în Munții Apuseni, stăteam într-o seară cu câțiva ciobani în jurul focului, la taclale. Din timp în timp, unul dintre ei arunca în foc o mână de cânepă uscată care degaja câteva minute un fum abundent. întrebându-l de ce face
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care a domnit în secolul al VII-lea î.e.n. Vrând să știe cine au fost „cei dintâi dintre toți oamenii”, Psammetihos (664-610 î.e.n.) a încredințat unui păstor doi prunci, care urmau să fie crescuți izolați, într-o colibă goală a stânei, fiind alăptați de capre. Suveranul voia astfel să afle „care va fi prima vorbă pe care o vor rosti copiii, după ce vor trece de vârsta gânguritului fără noimă”. Într-o zi, după vreo doi ani de completă izolare, cei doi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai nu se pot deosebi de cele în adevăr poporane. Astfel, bunăoară, citim: MARIA MERILOR (Meri sau Cojocaru e sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fîl! Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mos îi dădu lui Severus să mănânce și apoi, fără să rostească o vorbă și supraveghind atent câțiva bărbați care începuseră să se uite cu prea mult interes la ei, Mos părăsise localul, sprijinindu-l pe bătrân. O dată ajunși la stână, Severus căzu într-un somn adânc, acompaniat de un sforăit gros, sonor. Se trezi abia a doua zi dimineață și îi privi năuc pe cei trei. ― Aha! răcni el bucuros. V-ați dat seama cine sunt cu adevărat! Scoateți australul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că în Tălmăcel, transhumanța nu a constituit modalitatea principală de păstorit, numărul de oi pe care îl deținea o familie de-a lungul timpului nu a ajuns la efectivele impresionante din Poiana Sibiului, Jina sau Tilișca. În 1959, existau șase stâne, cu un număr de 4547 de oi, proprietarilor revenindu-le între 1-30 de oi. În 1974 erau opt stâne cu 4600 de oi (Irimie, Popa, 1985). În 1985, Tălmăcelul se plasa pe locul cinci, după Poiana, Jina, Tilișca și Rășinari
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
familie de-a lungul timpului nu a ajuns la efectivele impresionante din Poiana Sibiului, Jina sau Tilișca. În 1959, existau șase stâne, cu un număr de 4547 de oi, proprietarilor revenindu-le între 1-30 de oi. În 1974 erau opt stâne cu 4600 de oi (Irimie, Popa, 1985). În 1985, Tălmăcelul se plasa pe locul cinci, după Poiana, Jina, Tilișca și Rășinari, în privința numărului total de oi (89,8% din totalul de animale). Chiar și astăzi, tălmăcenii nu au mai mult
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din subiecții intervievați) și alte bunuri cum ar fi: atelier (7,5% în Tălmăcel și 3,0% în Ludoș), unitate comercială (1,9% în Tălmăcel și 1,2% în Ludoș). De asemenea sunt amintite: pensiune agroturistică (numai în Tălmăcel), animale, stână, șură, moară. 5.3.2 Tipuri de activitate și surse de venit în cele două sate Ocupațiile de bază în Tălmăcel sunt creșterea animalelor (oi, vite) și cultivarea pământului, iar ocupațiile complementare sunt prelucrarea lemnului sau diversele meserii (fabricarea uleiului
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în narație e simbolizat ironic de inscripția de pe o monedă romană lipită de fruntea însângerată a lui Badea Fierăscu: „Gloria Constantini”. Note accentuat sociale individualizează nuvelele de evocare istorică. Înspăimântată de năvălirea turcilor în sat, o țărancă se refugiază la stâna din munți a tatălui ei, urcând cu un copil în cârcă, unul în poală, altul de mână, pe cărarea cea mai scurtă, dar și cea mai primejdioasă. Când, frântă de osteneală, simte că începe să-și piardă controlul de sine
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
are o sensibilitate de seismograf la schimbările meteosociale, lăsându-se învăluită de o tristețe adâncă atunci când asistă la vânzarea de țară, la trădare „ca-n Miorița”, când detectează lichelismul bolșevic și obediența față de „ocupanți”, de demonii albi, lupii lăsați la „stână pentru pace”, când îi privește pe îmbolnăviții de sine și de neant. Timpul îi amintește clipa „căderilor ancestrale”, iar între Poet, identificat cu Geniul, Dăruitul suprem, Ascetul, și lumea schimbătoare se înalță o piatră de hotar marcând genunea. Din conștiința
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
vineți/ Cu chenar de aur și formă de vultur”. Deasupra lui, „până târziu [...] cântau stelele”, în timp ce „suia la cer, asemenea ciocârliilor, cântecul greierilor,/ Slomneau copitele de pământ și clinchetul frâielor,/ Murmurau focurile ce parcă înviau, parcă mureau,/ Departe, la o stână din câmp, alcătuită din taine” (Tata se ducea în câmpia Ardealului). Impunându-și rigori clasicizante, în linia lui Pillat, R. nu rămâne la stanță și sonet, ci compune și în forme fixe proprii poeziei orientale (gazel, haiku). Dar utilizează, pe
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind un grai românesc dialectal, ce-și dovedea astfel nebănuite resurse de expresivitate. Autorului i se mai publică, tot postum, în 1996, un alt mare poem, La stani [La stână], închinat tot vieții pastorale din Macedonia. SCRIERI: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Bulgaria și Serbia. Studiu etnografic și artistic, București, 1913; Nipoata avigl’itorului [Nepoata pândarului], în Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 333-340; La hane, București, f. a
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
jupâniței Caplea și fiicelor ei ocină în Cocorăști; peste o lună însă, la 27 iunie 1578, același Mihnea îi poruncește Caplei din Cocorăști „să-și ia cășăria de pe munți, de pe muntele ei din Buceci, din Curmătură în sus, de o stână câte 2 cașuri, cum este legea veche”) pe seama „fragilității” femeii singure. în anii 40 ai secolului al XVII-lea, Mărica (sau Maria), văduva fostului mare medelnicer Simion Gheuca, s-a pârât cu Dumitru Gheuca, fost vornic de poartă, și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului transilvan care „Își șerpuie coloanele de turme / ca pe un templu îngropat în fum, / pornit cu noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
conducător e unul dintre cei cu care tâlhărise și îi taie capul (Behaviorism). Personajul povestirii Schimnicul e un licantrop. Habotnic în practicarea ascezei, părintele Sofonie se transformă noaptea, fără să o știe, în lup și, înhăitat cu alte fiare, pradă stâna mănăstirii. Într-o noapte lupul în care se metamorfozase corpul său astral fiind împușcat, sihastrul e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cutreierat de o fugară melancolie. În expresia lirică împrumută procedee lingvistice și stilistice din folclor: „Mândro-n ochii tăi frumoși, / Firul dragostei mi-l coși, / Tinerețea-n alții nu-i, / Ochi căprui, ochi căprui”; „A plecat bădița sus, / Sus în stână și mi-a spus / Că-mi ia dragostea cu dor, / Până-n vârful munților.” P. este și autorul unui volum de evocări, Pe cărările tinereții (1979). Ca arhivist, a dat la iveală prețioase materiale cu privire la istoria Banatului, surse documentare necunoscute până
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]