10,656 matches
-
acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul unei zile de vînătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul unei zile de vînătoare de oameni. Ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși și aproape ieșiți din orbite. Îl privise cîteva clipe, contrariat, și optă pentru a-l lăsa unde se afla, acoperind din nou cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai pentru faptul că nu mai avea cu cine să se consulte cînd avea Îndoieli legate de semnificația cîte unui cuvînt sau a unui pasaj din vreo carte. Această moarte a fost cea care, probabil, salvase deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lanțuri cu care să-i lege. Trei era un număr perfect, pe care se simțea În stare să-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel, lumea Înțelegea. Lungit pe stînca lui, Își plimba luneta asupra insulei și Își zărea supușii, cu spinarea Încovoiată, muncind cu sîrg douăsprezece ore pe zi fără să scoată o vorbă sau să lase să le scape vreo tînguire. Disciplinați și supuși, nu Îndrăzneau nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din comportamentul stăpînului său și, cu toate că nu avea nici acum Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întețit eforturile. Se hotărî să ia o pauză și chiar atunci băgă de seamă că dîrdîia și că apa Îl pătrunsese pînă la oase. Se lăsă să alunece, pînă se așeză pe pămîntul Îmbibat de apă, cu spatele sprijinit de stîncă, Își puse capul pe ea și, pentru cîteva clipe, lăsă lacrimile mari să-i inunde ochi, plîngîndu-și de milă. Încălcase legea. Atentase Împotriva integrității lanțului său, Încercînd să-l taie, și era conștient că pedeapsa avea să fie brutală, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu se poate opri. Își smulse pantalonii și Își Înveli mîinile cu zdrențe rupte din ei, reluîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că acea stîncă aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre linia orizontului, Îi urmări cu atenție pe supușii săi, care aveau obligația de a lucra din zorii zilei, și observă pe loc dispariția pilotului portughez. Se uită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la orice alt tip de capcane, inspectă cu maximă atenție partea de insulă de unde lipsea Gamboa și descoperi stînca pe care o folosise pe post de nicovală, pietrele făcute fărîme și veriga spartă. Nu-i trebui mult să-și dea seama ce se Întîmplase. Dușmanul lui se bucura acum de o oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
totul impracticabilă. Își aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba despre același ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi făcut arșice, izbindu-l de peretele de stîncă din fundul refugiului său la primul val puternic. În felul acesta, jumătate din timp uscat, iar cealaltă jumătate ud fleașcă, lăsă orele Însorite să se scurgă lent. Douăsprezece. Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele din urmă, din pricina căldurii Înăbușitoare și a apei sărate. MÎinile, complet jupuite, Îl ardeau cu o durere surdă, pulsatilă și insuportabilă și scotea un geamăt de fiecare dată cînd avea nevoie să apuce ceva sau să se prindă de stînci. Văzu soarele coborînd la orizont, chiar În fața lui, și așteptă răbdător să se ascundă cu totul, pictînd cu roșu un cer pătat cu nori Înalți și incredibil de lungi. Era cu adevărat un spectacol frumos, dar Joăo Bautista de Gamboa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care nu aveau Înăuntru un embrion de pui. Ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, ceea ce Îi Îngăduia să distingă contururile la cinci-șase metri distanță, și asta făcu pentru vreo jumătate de oră, pînă cînd găsi ce căuta: un grup de stînci care aveau În mijloc o mică adîncitură cu apă curată și proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță, mergînd cu apa pînă la piept și scrutînd, cu acei ochi de un albastru aproape translucid, fiecare grotă și fiecare fisură din stînci. Înțelese că sosise clipa și că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În mînă arma, amenințător: - Aici sînt, fiu de cățea blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și atîrnînd de ceea ce fusese arborele mic de pe Río Branco, pilotul lui, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, rămase luni Întregi expus În soare și În vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe Ilusión, care plecase din portul Guayaquil pe o vreme cu vînt prielnic, mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
foarte Încet, spre cufere, să-l deschidă pe cel mai mare dintre ele și să contemple rochia pe care o purta În seara În care trăsese la mal și pe care-și amintea că o Împăturise cu grijă, pe o stîncă, Înainte de a intra În apă. În tot acel timp rămăsese În pielea goală, iar partea de jos a rochiei, corsetul, juponul și lenjeria intimă o trimiseră la realitatea unei lumi din care Își dorise să fie cu totul absentă. Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o femeie de mai bine de doi ani, iar ceilalți cam de un an, pricină pentru care se extaziară În fața perfecțiunii chipului ei, cam palid din cauză că stătuse Închisă, și a grației aproape Înaripate a gesturilor ei cînd sărea de pe o stîncă pe alta. Ea Îi cercetă cu un amestec de durere și curiozitate la Început, nu luă În seamă avertismentele lui Oberlus și curînd se angrenă În discuții prelungite cu chilianul, cu care, În chip firesc, se Înțelegea cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o privi de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul, spuse. Pe stînca asta blestemată nu ai unde să te duci, nici lucruri cu care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am pierdut socoteala, veni răspunsul. Două sau trei luni, presupun... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că se fac copiii? — Nu vreau un copil. Nu vreau să Îndure ce am Îndurat eu. — Nu trebuie neapărat să semene cu tine. Dar cum să aflăm asta? — Nu putem afla decît atunci cînd se va naște. Erau așezați pe stînca de pe culmea falezei, uitîndu-se cum norii negri se apropiau dinspre nord, amenințînd cu furtuna. Iguana Oberlus rămase cîteva clipe tăcut, ca și cum ar fi studiat norii, străin de orice temă de discuție, dar În cele din urmă, fără să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau Încă să se dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu era decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că secundul Stanley Garret nu era nici el prea dornic să se trezească devreme, pricină pentru care Îl lăsă să doarmă Încă o jumătate de oră, timp În care prora rapidă a frumoasei nave tăie cu eleganță apa, Îndreptîndu-se spre stînca sălbatică ce Începea să se contureze clar, pe măsură ce ziua punea stăpînire pe lume. Se simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul unui vapor curat și curajos, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]