1,465 matches
-
a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo nici o caravană nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și evenimente, unele dintre ele putând fi cunoscute În avans (compoziția solului), altele scăpând oricărui control (vremea). Interacțiunile Între aceste variabile și altele sunt cel puțin la fel de importante ca și starea fiecăreia. Așadar, efectele unui muson timpuriu asupra unui sol stâncos care tocmai a fost plivit sunt diferite de cele provocate de același fenomen asupra unui teren mlăștinos de pe care nu s-au strâns buruienile. Mediile și normalizările pe care le presupune activitatea experimentală ascund faptul că starea meteorologică medie sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
a prăvălit asupra polonilor. În Cronica lituaniană se scrie că polonii au ajuns lângă Codrii Cosminului după al patrulea popas. În pădurea de fag, „foarte deasă, de două mile foarte mari, având două drumuri rele, cu foarte mari făgașuri, muntoase, stâncoase și foarte înguste”, moldovenii au tăiat cu ferăstraiele copacii și i-au prăvălit peste poloni, blocând drumul. Se menționează faptul că „însuși Ștefan, Voievodul Moldovei, a sosit cu mare oaste de călăreți”. Aflând regele că oastea rămasă în urmă se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
platformele de la marginea lor, iar alții agățați de peretele vagoanelor neacoperite, ba chiar vreo opt sau zece indivizi erau cocoțați și se balansau pe scările trenului. Am alergat și eu, părăsind șoseaua aceea fără noroc, până când am ajuns pe solul stâncos pe care-l simțeam prin tălpile subțiri ale pantofilor și am apucat mânerul unei scări. Nu eram agil, așa că am alergat o vreme pe lângă vagonul roșu, incapabil să mă ridic până nu mi s-a făcut vânt din spate. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Sarcina de a depune mărturie și-au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La Luxor și la Karnak înțelegem mai bine civilizația veche egipteană decât din cele mai docte tratate. Și ce-ar mai reprezenta, fără Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe legende? E destul să ne spunem în gând câteva versuri din Iliada pentru ca dintr-o dată câmpia goală să se umple de umbre. N-aș sfătui pe nimeni să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care-l puteam afla venind la Uxmal. Obișnuit, în zilele precedente, să asociez tropicele cu luxul vegetal, mă izbește priveliștea aproape ascetică din jurul meu. La Palenque, vântul împrăștie singur semințele, ploile hrănesc vegetația și o revarsă împotriva piramidelor. Aici, pământul stâncos, lipsit total de apă de suprafață, cere celui care vrea să planteze un copac adevărat să sape la o adâncime de mai mulți metri, până ajunge la nervurile apelor din profunzime, să aducă pământ bun, să-l pună la rădăcină
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o umpluse de o dureroasă nostalgie, chiar înainte de a-și fi putut da seama despre ce e vorba. Combinația de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scara la care privim lucrurile sau poate pentru că țara n-a mai fost pusă la muncă grea de atâta vreme. Oamenii se recunosc în rezultatele muncii lor. Dar se aplică și la natură. Alpii sunt mult mai reali decât Munții Stâncoși. Munții Stâncoși mi-au apărut întotdeauna ca un soi de halucinație. Mă întreb dacă lucrul ăsta nu are vreo legătură cu tablourile pe care le-am văzut. John Robert nu se uita niciodată la tablouri, dar era pregătit să dezbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care privim lucrurile sau poate pentru că țara n-a mai fost pusă la muncă grea de atâta vreme. Oamenii se recunosc în rezultatele muncii lor. Dar se aplică și la natură. Alpii sunt mult mai reali decât Munții Stâncoși. Munții Stâncoși mi-au apărut întotdeauna ca un soi de halucinație. Mă întreb dacă lucrul ăsta nu are vreo legătură cu tablourile pe care le-am văzut. John Robert nu se uita niciodată la tablouri, dar era pregătit să dezbată punctul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te simți englez nu-i același lucru. Așadar, până la urmă, noi suntem cei ireali. Nu, nu, nu, răspunse Hattie. Nu trebuie să răsuciți lucrurile în felul ăsta. America este ceva imaginar. California e imaginară. — Ah, California... Desigur, îmi plac Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voi întoarce acasă... Acasă? — În Colorado, unde locuiesc. Numele american pică în conversație ca mișcarea satârului care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l așeză, un clinchet, pe placa de cristal a măsuței de bambus. După aceea se ridică în picioare. Tom începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai că pe dos. Lăsând o dâră de accesorii aruncate, pantofi și mănuși și gulere scrobite și pălării, pentru a ușura povara așa încât să poată trece Munții Stâncoși, ăștia am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-a spus că o psihopată mutilată amenința cu pușca pe toată lumea de la etajul patru. Asta-i după ce surorile Rhea au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Uite, acolo se vede casa mea. Lumina aia albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de blocuri de piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care urcă, laturile dealului Rocky Butte sunt costișe stâncoase înălțându-se de la harta punctată de lumina felinarelor. Te-ai putea sufoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care urcă, laturile dealului Rocky Butte sunt costișe stâncoase înălțându-se de la harta punctată de lumina felinarelor. Te-ai putea sufoca de atâta tăcere. Ce ne trebuie nouă e-un loc unde să stăm. Până să-mi dau seama ce-o să se întâmple după. Până reușim să strângem niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie norii și cerul se deschide de jur Împrejur. Pentru prima dată de cînd sînt aici se vede tot peisajul. Undeva spre apus e un pisc stîncos, iar Înspre răsărit se văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște mărginită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mîzgă cafenie Încă și mai alunecoasă. Apoi, după ce trecură de coama acelei coline, umbra deasă a pădurii Începu să se subțieze și În curînd ajunseră pe un platou lipsit de vegetație, a cărui margine opusă era străjuită de un perete stîncos tăiat vertical, asemănător unui balcon. Jos, lîngă perete, se deschidea albia unui pîrÎu, pînă la care aveau de coborît cîteva sute de metri. Pentru a-și menține moralul cît mai ridicat, Pablo decise că omul cu fața verde era totuși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
face cu o comunicare patologică. Referitor la un alt contraargument adus împotriva percepției teoriei informației după care comunicarea presupune intenționalitate, într-un interviu publicat în 1977, Paul Watzlawick observa: „Acum câțiva ani, asistam la un simpozion despre comunicare, în Munții Stâncoși. Eram cazat într-un hotel format din bungalow-uri, fiecare dintre ele având două camere. Peretele despărțitor era subțire, iar în camera vecină locuia unul dintre prietenii și colegii mei. Într-o zi, după masă, făcându-mi siesta, nu apucasem încă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
era o piață publică, unde oamenii se întâlneau pentru rezolvarea diverselor probleme economice, administrative sau de judecată. Deoarece populația Romei crescuse, era necesar un nou for. Nu exista un teren plat, așa că s-a tăiat și nivelat vârful unui deal stâncos dintre colinele Quirinal și Capitoliu, făcându-se o deschizătură largă către Câmpul lui Marte, din partea de vest a orașului. Lucrarea a fost făcută de sclavi, mulți dintre ei daci, care au săpat cam 850.000 de metri cubi de piatră
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ele sunt de două feluri comete periodice - revin la anumite intervale de timp și comete neperiodice - având orbite eliptice foarte alungite, ce le conduc foarte aproape de Soare (până la nivelul lui Mercur) cât și foarte departe (dincolo de Pluto). Asteroizii sunt aștri stâncoși, grupați într-un inel denumit centura de asteroizi, aflat între Marte și Jupiter, Ceres fiind și cel mai mare de 800 Km, iar cei mai mici fiind de câțiva zeci de metri. Dimensiunile comparate ale planetelor Sistemului Solar, cu Soarele
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
în 1973, a realizat un plan detaliat a planetei, reliefând bogăția în fier a acesteia. Cu acest prilej s-a descoperit că nu are nici apă și nici atmosferă, deci viață nu există. Suprafața sa a fost caracterizată ca fiind stâncoasă și stearpă, acoperită de cratere cu margini abrupte. 4.12.2 Venus - planetă soră a Terrei, devenită infern * Scurt istoric Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei și a frumuseții. Simbolul său astrologic este * Date importante la
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
două sonde spațiale Venera, de către SUA, care cu ajutorul radarului pentru penetrarea stratului de nori au realizat un plan al suprafeței venusiene. Un robot trimis pe planetă a constatat că aceasta era alcătuită din roci maro-oranj, ascuțite ce alcătuiau un deșert stâncos. Prezenta cratere mai mici decât cele de pe Mercur, datorită atmosferei dense se încetinesc toate corpurile ce trec prin ea, astfel încât ating suprafața planetei cu forțe mici, creând cratere de mică adâncime. O mare surpriză: compoziția și structura atmosferei, mult diferită
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Cuvântul „Pământ” provine din latinescul „pavimentum”, care înseamnă „pavaj”, „drum pietruit”. Simbolul său astrologic este o cruce încadrată de un cerc, reprezentând un meridian și Ecuatorul, sau o altă variantă •. * Date importante: 150 de milioane de km față de Soare; planetă stâncoasă a Sistemului Solar; diametru 12.576 Km, cea mai voluminoasă dintre cele patru planete telurice; rotire cu o viteză de aproximativ 110.000 Km/h; la distanța de 149.700.000 Km față de Soare; mișcarea de revoluție în aproape 365
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
consistente, dând naștere la embrionii planetelor cu diametre mici. Embrionii au intrat în coliziune unele cu altele, aglomerându-se și atingând dimensiunile planetelor de astăzi, iar pe perioade de milioane de ani aceste planete au fost bombardate cu alte corpuri stâncoase. În urmă cu 4,5 miliarde de ani, planeta noastră era acoperită cu un ocean de lavă incandescentă, lavă ce treptat s-a răcit, a format o scoarță bombardată de meteoriți și comete. Prezența continentelor, oceanelor și atmosferei sărace în
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]