19,182 matches
-
unei istorii sângeroase l-a împins către o Europă doar aparent calmă pe cale de a se prăbuși în barbarie. M. Gustave (Ralph Fiennes), concierge-ul marelui hotel îl ia sub oblăduirea sa ca pe un scutier care învață de la nobilul său stăpân arta complicată de a trăi printre intrigile de la curte, în miezul unei nobilimi decrepite căreia, talentatul domn Gustave îi oferă, ne referim numai la partea feminină, un ultim frison erotic înainte de rigor mortis. Perspectiva este cumva similară cu cea servită
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
doar „rege al Franței”) se autodefinea ca „sultan al sultanilor, suveran al suveranilor, cel ce împarte coroane monarhilor globului, Umbra lui Allah pe pământ, Sultanul și Padișahul Mediteranei, Mării Negre, al Rumeliei, Anatoliei, Karamaniei, Rum-ului, Zulkadirului, Diarbekrului, Kurdistanului, Azerbaidjanului, Persiei, stăpânul orașelor Damasc, Alep, Cairo, Mecca, Medina și Ierusalim, al întregii Arabii, al Yemenului și al altor ținuturi ”. Legiuitorul a domnit 46 de ani și a condus 13 campanii, dar a fost totodată și un protector al artelor, el însuși poet
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
Europei și inspirație artistică. Ca prinț și viitor sultan, obligat să învețe o meserie, studiase arta de a fi bijutier: meserie implicând nu doar iubirea pentru frumos, ci și exersarea răbdării, importantă virtute islamică. În pasiunea sa pentru giuvaieruri, devenise stăpânul unui coif cu „patru coroane, 50 de diamante, 44 de rubine, 27 de smaralde, 49 de perle și o turcoază destul de mare”, vândut pe 1150000 de ducați prin intermediul mai multor venețieni influenți (între care și Pietro Zen, viceambasadorul Veneției la
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
take, ierusalim, sunt adevărate spectacole de ingeniozitate poetică, savuroase în tragicomedia lor burlescă: „în cadru la aceeași masă de lemn/ cu flori de câmp într-o cană/ sub umbrela fleșcăită a postmodernității divinul/ carl gustav scrie cum scrie./ în absența stăpânului dus cu prietenii/ își permite stranii licențe, mistificarea/ grosolană a realității,/ practică delațiunea/ cum că// până și-un cocoș de tablă ciuguli petală cu petală/ din păhăruțul meu roza mentală,// denigrează/ flecărind de garabet cu vorbe rele,/ cum că scrisul
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
e problema mea. Nu dau doi bani pe clădirea asta. Era o chestiune de principiu. Asta este și am fi stat aici să mă ducă ei cu cătușe, dar le-au lovit pe femei”, a declarat tribunul, adăugând către executoare: „Stăpânul tău Traian Băsescu va muri în pușcărie, ascultați bine ce vă spun eu, e o chestiune de câteva săptămâni sau luni. Ești o femeie comisar, te-au trimis la furat, îți bați joc de polițiștii ăștia, îi umilești, faci pe
Vadim a cedat: A părăsit sediul PRM, gândindu-se la colegii săi de partid și la „vieţile căţeluşilor luaţi la şuturi” () [Corola-journal/Journalistic/27358_a_28683]
-
peste el, s-ar risipi. Mă străduiesc să respir încetișor, nu cumva să-l destram cu răsuflarea mea. Se așază cu greu în fotoliul uzat, din colțul încăperii. În jur, mi se pare că și mobilele au îmbătrânit, accelerat, odată cu stăpânul lor. Îmi arată unul din scaunele de la masă și mă invită să iau loc. Mă supun, deși mi-e teamă că scaunul o să se prăbușească sub mine. Simt deodată în nări, violent, un miros înțepător de urină și pe urmă
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
două făpturi: un om teribil de neajutorat, abandonat, părăginit, un om din care s-a scurs aproape toată viața ca apa dintr-un burduf spart și un motan negru ghinionist, căci și el e mult prea bătrân și are un stăpân atât de neputincios. Îmi aduc aminte de transumanismul lui Nick Bostrom, despre care îmi vorbise de curând fiul meu, student la informatică: ar fi o prelungire a vieții umane dincolo de limitele ei firești. Într-un fel, și gazda mea se
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
revistă. "Duduia Pora, în urmă cu două săptămâni, lansa un apel pe site-ul Revistei 22, pentru a dona lumea bani dacă își mai dorește ca site-ul să își continue activitatea. Se pare că s-au mai supărat niște stăpâni financiari și i-au mai ocolit. Pe ideea: săptămânal sărac... pentru îmbogățirea lui s-a deschis contul X. Andreea Pora zice că nu mai are bani și vrea să îi dați voi în cont. Când o voi întreba eu alături de
Badea, despre Pora: Ea zice că nu are bani și vrea să îi dați voi by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/26107_a_27432]
-
câine”, inițiată de Sectorul 1 al Municipiului București, Serviciul Poliția Animalelor, a continuat weekend-ul trecut în Parcul Cireșarii. Treizeci de căței, adulți și pui, strânși de pe străzile Sectorului 1 și adăpostiți la Centrul „Odăi", și-au așteptat nerăbdători noii stăpâni. O inițiativă a unor edili înțelepți și cu inimă, care au respect față de concetățenii lor, care merită urmată de toate primăriile de sector și de Primăria Generală, în scopul îmbunătățirii condițiilor în toate adăposturile de stat. Un caz aparte în
De ziua lor, copiii au fost alături de câinii comunitari () [Corola-journal/Journalistic/26192_a_27517]
-
au fost montate microcipuri și au carnete care dovedesc că sunt clinic sănătoși. Actele de adopție sunt întocmite pe loc, câinii putând fi preluați chiar din parc. Sectorul 1 al Municipiului București a demarat campaniile de adopție a câinilor fără stăpân în luna aprilie 2009. În cele 20 de ediții ale campaniei de adopție desfășurate în cursul anilor trecuți, peste 700 de câini comunitari au început o viață nouă alături de familiile adoptive. Sterilizarea gratuită este o actiune inițiată de Primăria Sectorului
De ziua lor, copiii au fost alături de câinii comunitari () [Corola-journal/Journalistic/26192_a_27517]
-
marile puteri economice, politice și militare din aceste vremuri vitrege par a se fi pus de acord spre a ne târî, pentru interesele lor meschine și cu arme letale, într-o lume de inechități de neînvins. Împotriva lor, care sunt stăpânii a toate, nu mai rămân alte forțe decât cele ale rațiunii, și alte arme decât cele ale inteligenței și cuvântului - care din fericire sunt ale noastre -, pentru a-i determina la acel ultim moment de reflecție de care este nevoie
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
Ea veni pășind ca-n vis. Apoi, își plecă privirile, clătinându-se. Pe rigeu se cutremură înfiorat! Se ridică în picioare. Cu greu a reușit s-o întrebe. O, care ți-e numele tău nepământeană ființă ? Numele meu este Geea, stăpâne! Geea?! Dar Geea e nume grecesc. Grecesc mi-e și trupul, stăpâne, deși mulți mă socot din Tracia. Dar cu toții au uitat că Tracia-și trage obârșia din vechiul imperiul al marelui Macedon și că Lisimah a fost unul dintre
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Pe rigeu se cutremură înfiorat! Se ridică în picioare. Cu greu a reușit s-o întrebe. O, care ți-e numele tău nepământeană ființă ? Numele meu este Geea, stăpâne! Geea?! Dar Geea e nume grecesc. Grecesc mi-e și trupul, stăpâne, deși mulți mă socot din Tracia. Dar cu toții au uitat că Tracia-și trage obârșia din vechiul imperiul al marelui Macedon și că Lisimah a fost unul dintre primii săi conducători. Ce-ai fost tu înainte? o întrebă din ce în ce mai uimit
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
unul dintre primii săi conducători. Ce-ai fost tu înainte? o întrebă din ce în ce mai uimit Perigeu. Nici nu-i venea să creadă că o sclavă putea vorbi despre astfel de lucruri, pe care puțini romani puteau să le știe. Mare preoteasă, stăpâne. Sunt de viță regală și mă pregăteam să fiu o Pitia a templului Delfi, stăpâne. Perigeu se cutremură. O frumusețe ca tine să fie astfel jertfită? Pentru mine aceasta nu era o jertfă, stăpâne. Era culmea supremă a vieții mele
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Nici nu-i venea să creadă că o sclavă putea vorbi despre astfel de lucruri, pe care puțini romani puteau să le știe. Mare preoteasă, stăpâne. Sunt de viță regală și mă pregăteam să fiu o Pitia a templului Delfi, stăpâne. Perigeu se cutremură. O frumusețe ca tine să fie astfel jertfită? Pentru mine aceasta nu era o jertfă, stăpâne. Era culmea supremă a vieții mele. Am fost predestinată pentru aceasta, stă pâne! O, Geea. Nici nu-ți închipui câtă durere
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
puteau să le știe. Mare preoteasă, stăpâne. Sunt de viță regală și mă pregăteam să fiu o Pitia a templului Delfi, stăpâne. Perigeu se cutremură. O frumusețe ca tine să fie astfel jertfită? Pentru mine aceasta nu era o jertfă, stăpâne. Era culmea supremă a vieții mele. Am fost predestinată pentru aceasta, stă pâne! O, Geea. Nici nu-ți închipui câtă durere ‚îmi faci spunându-mi astfel de cuvinte. Apoi văzând mirarea de pe chipul ei, adăugă: Pentru că eu te iubesc, Geea
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
-ți închipui câtă durere ‚îmi faci spunându-mi astfel de cuvinte. Apoi văzând mirarea de pe chipul ei, adăugă: Pentru că eu te iubesc, Geea. Și ard de durere când te privesc. Sunt nebun. Sunt omul care ar vrea să-ți fie stăpânul și sclavul tău, Geea. Asta niciodată, stăpâne. Oricine mi-ar pângări fecioria ar primi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac cepta ca eu să am un alt destin. Și toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
-mi astfel de cuvinte. Apoi văzând mirarea de pe chipul ei, adăugă: Pentru că eu te iubesc, Geea. Și ard de durere când te privesc. Sunt nebun. Sunt omul care ar vrea să-ți fie stăpânul și sclavul tău, Geea. Asta niciodată, stăpâne. Oricine mi-ar pângări fecioria ar primi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac cepta ca eu să am un alt destin. Și toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau! Vei fi nefericit stăpâne!... Dar te iubesc
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
vrea să-ți fie stăpânul și sclavul tău, Geea. Asta niciodată, stăpâne. Oricine mi-ar pângări fecioria ar primi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac cepta ca eu să am un alt destin. Și toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau! Vei fi nefericit stăpâne!... Dar te iubesc! Vei suferi stăpâne! Nu vreau să știu de nimic. Pe tine te vreau și-atât, mai zise Perigeu apropiindu-se. O! Nu, stăpâne. Fie-ți milă de tine. Eu
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau! Vei fi nefericit stăpâne!... Dar te iubesc! Vei suferi stăpâne! Nu vreau să știu de nimic. Pe tine te vreau și-atât, mai zise Perigeu apropiindu-se. O! Nu, stăpâne. Fie-ți milă de tine. Eu sunt o sclavă. Mă voi supune. Dar pe Geea, templul o va răzbuna. Și răzbunându-mă pe mine vei fi pedepsit. Și-atunci Perigeu ca turbat se repezi către Geea. O cuprinse în brațe
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
pe mine vei fi pedepsit. Și-atunci Perigeu ca turbat se repezi către Geea. O cuprinse în brațe sărutând-o sălbatic. Geea nu se împotrivi și nici nu-i răspunse îmbrățișării. Repeta cuprinsă de spaimă. O, nu stăpâne. O, nu stăpâne... lăsându-se dusă în brațe în alcovul imens. Nu se putea împotrivi forței. În patul unduind de mătăsuri abia putu să scoată un geamăt. Se înăbușea. Ceva nou, nedefinit, începu să-i învăluie trupul. Simțea din ce în ce mai puțin brațele stăpânului său
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
nu stăpâne... lăsându-se dusă în brațe în alcovul imens. Nu se putea împotrivi forței. În patul unduind de mătăsuri abia putu să scoată un geamăt. Se înăbușea. Ceva nou, nedefinit, începu să-i învăluie trupul. Simțea din ce în ce mai puțin brațele stăpânului său. O moleșeală stranie-i cuprindea vârful degetelor, apoi tot trupul. Ușor, ușor, tot mai puțin perceptibil. Și leșină. Trupul i se răcea din ce în ce, devenind tot mai greu. Răsuflarea-i era ca de gheață. Brațele-i lunecară
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
reuși s-o ridice. Baldachinul se crăpă. Printre stâlpii ce susținuseră perdelele, sclavii reușiră cu greu s-o care. Perigeu ședea nemișcat. Sclavii nedumeriți, în tăcere, cărară statuia în curte. Apoi sprijinind-o cu niște pilaștri se depărtară, lăsându-și stăpânul doborât de durere. III Roma își alegea împăratul. Parfumul ghirlandelor grele de flori străbătea orașul. Lei fioroși, puși sub zăvoare în cuști erau cărați către Circus Maximus. Urși din Carpați, cu ghearele roase de stânci, se zbăteau sub gratiile grele
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a omorât pe Perigeu stă pâne, adăugă unul din ei. Prindeți-o
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
ca niciodată. Lăsînd uitarea să ne întunece mințile. Ca norii negri de furtună, cerul. Mihai Constantin a fost, pentru mine, Ariel. Am șoptit amîndoi, cu gîndul la George Constantin, „Magistre fără seamăn, Slavă!”... Și am zburat pe insula magică. Acolo, Stăpîn absolut, Prospero! Am locuit cîteva ore, iarăși, pe insula misterioasă unde puțini mai au șansa să ajungă, să supraviețuiască, să renască pentru ca vraja minții și a teatrului să nu piară în aburii ființei omenești. George Constantin este unic. Îl ascultam
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]