12,817 matches
-
importanța lor în educație, al cărei scop va fi, pentru Platon, de a pregăti întreaga cetate spre a deveni imaginea celei mai bune și mai frumoase vieți." (p. 41) Potrivit acestei logici, nu poți fi un om împlinit decît dacă, stăpînind arta cuvîntului - oratoria, poezia sau orice altă activitate în care cuvîntul e materialul de bază -, stăpînești deopotrivă arta muzicii sau a dansului. Nu-ți poți cuceri semenii decît dacă cuvintele sînt puse pe o melodie și numai dacă melodia este
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
Paganini Desaint Stradivarius, aparține Fundației Nipone de Muzică; cele mai multe - între care și "Regele Maximilian Joseph" Stradivarius, sau "La Cathédrale", ca să dau doar niște nume mai cunoscute - aparțin Societății Stradivari. Importante bănci ale lumii, între care Banca Națională a Austriei (care stăpânește chiar mai multe exemplare) se luptă să rămână deținătoarele acestor minunate instrumente. Dar câți mai știu oare că există pe lume și 13 viole Stradivarius, aparținând Academiei Regale de Muzică și Fundației Nipone pentru Muzică, precum și vreo șaizeci de violoncele
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
imposibil de intuit din afară, face din noi unul dintre cele mai necunoscute, sau mai prost cunoscute, popoare ale Europei. Românii sunt poporul cel mai supus, cel mai de nerăsculat, nu pentru că se lasă dominați de ideile celor ce-i stăpânesc, ci, dimpotrivă, pentru că nici o ideologie nu-i seduce, nici chiar revolta, care e întotdeauna o ideologie. Față de tot ce i se spune, față de orice propagandă care se încăpățânează să-l convingă (și cu cât se încăpățânează mai mult), el păstrează
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
imperiul luminii, iată-l pe Sorescu ,,Pe jos, pe drum de țară, spre mormîntul lui Cimabue. Inscripția de care vorbește Vasari e tot acolo, pe piatra rece, tălmăcind uimitor de concret inefabilul atîtor genii ale Italiei. Crezut-a Cimabue că stăpînește a picturii fortăreață; o stăpînea pe cînd trăia; acum stăpînește doar stelele cerului. Stelele cerului erau, în seara aceea, mai numeroase decît oricînd. M-am uitat. Inscripția nu mințea: Cimabue stăpînea peste ele." Și nici Sorescu nu mințea: ochiul lui
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
Sorescu ,,Pe jos, pe drum de țară, spre mormîntul lui Cimabue. Inscripția de care vorbește Vasari e tot acolo, pe piatra rece, tălmăcind uimitor de concret inefabilul atîtor genii ale Italiei. Crezut-a Cimabue că stăpînește a picturii fortăreață; o stăpînea pe cînd trăia; acum stăpînește doar stelele cerului. Stelele cerului erau, în seara aceea, mai numeroase decît oricînd. M-am uitat. Inscripția nu mințea: Cimabue stăpînea peste ele." Și nici Sorescu nu mințea: ochiul lui cultivat și ingenuu este o
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
de țară, spre mormîntul lui Cimabue. Inscripția de care vorbește Vasari e tot acolo, pe piatra rece, tălmăcind uimitor de concret inefabilul atîtor genii ale Italiei. Crezut-a Cimabue că stăpînește a picturii fortăreață; o stăpînea pe cînd trăia; acum stăpînește doar stelele cerului. Stelele cerului erau, în seara aceea, mai numeroase decît oricînd. M-am uitat. Inscripția nu mințea: Cimabue stăpînea peste ele." Și nici Sorescu nu mințea: ochiul lui cultivat și ingenuu este o mărturie de neclintit.
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
inefabilul atîtor genii ale Italiei. Crezut-a Cimabue că stăpînește a picturii fortăreață; o stăpînea pe cînd trăia; acum stăpînește doar stelele cerului. Stelele cerului erau, în seara aceea, mai numeroase decît oricînd. M-am uitat. Inscripția nu mințea: Cimabue stăpînea peste ele." Și nici Sorescu nu mințea: ochiul lui cultivat și ingenuu este o mărturie de neclintit.
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
înseamnă lupta dintre Diavol și Înger. În jurul acestor personaje se țese cu migală parabola, alegoria, realismul magic și situarea scriitorului față de cititorul său. O complexitate de situații, care mai de care mai stranii, ce ne dezvăluie o ficțiune greu de stăpânit. Însă, cum orice ficțiune se leagă de realitate, Marius Tupan depune mărturie în trilogia sa asupra a ceea ce am trăit, asupra a ceea ce trăim și ce se va întâmpla într-un viitor nu prea îndepărtat. Primul volum, Craterul, este gândit
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
fac casă bună, se pot sprijini una pe cealaltă. Numai într-un climat de normalitate! Ce se mai poate audia, ce se mai poate vedea în această perioadă la Washington? Nu poți să nu observi, spre exemplu, că artiștii ruși stăpânesc, literalmente, la Kennedy Center. Dirijorul Valery Gergiev, celebrul teatru Mariinski, formațiile trupei "Kirov" din St. Petersburg, trupa baletului "Bolșoi", de la Moscova, dispun de bannere imense ce acoperă părți importante ale clădirii, o arhitectură modernă a anilor '60. Și totuși, un
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
patologie socială indusă de privitul la televizor e limpede, cum tot atît de limpede este că proporțiile fenomenului nu pot fi mediatizate de instituțiile care trăiesc tocmai de pe seama acestei patologii sociale: posturile TV. Una peste alta, dacă televiziunea ne stăpînește mințile e pentru că, mai întîi, ea ne satisface niște nevoi intime și, în al doilea rînd, fiindcă o face mai repede și mai eficient decît alte mijloace. Nevoile acestea, prinse într-o enumerare succintă, ar fi următoarele: nevoia de semeni
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
însuși, pictura lui Șerban Foarță este o componentă a spațiului central-european, a acelui spațiu cultural în care contradicția este o condiție a supraviețuirii și identitatea difuză un echivalent al existenței. Sensibile și glaciale în același timp, lucrate în amănunt și stăpînite în ansamblu, violente și tandre în egală măsură, exacte pe spații mici și misterioase prin întreaga lor atmosferă, Cromografiile ar putea anunța un poet de un extrem rafinament și cu o enormă conștiință a creației, dar cum nu și-a
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
a căror moarte este privită drept un act fondator al istoriei ei. A treia trăsătură este aceea că mormintele, statuile sau mausoleele închinate morților celebri sunt însemnele cu care fiecare comunitate, marcîndu-și teritoriul propriu, arătă în acest fel că îl stăpînește. Locul unde se află mormintele sau statuile reprezintă un reper teritorial pe care urmașii nu-l pot părăsi decît cu prețul defăimării și al înjosirii. O țară fără statui e ca un teritoriu fără pietre de hotar. Așa se explică
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
al retragerii, ci unul al doritelor continuități, al unor energii pornite cu decenii în urmă. A făcut-o cu un elan rostuit al dăruirilor adresate publicului, adresate muzicii. Eleganța ținutei o regăsești în muzica sa, în improvizația pe care o stăpânește cu suverană distincție. A fost un concert al unei aniversări pe care ne-am dori-o cu toții. În urmă cu patru decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer acum la bibliografia critică (de altfel suficient de întinsă, nu doar în limba română), să notez că în acest volum citatul stăpânește uneori în totul cantitatea și calitatea textului. La Porumbelul zboară!... ni se oferă o lectură pur, să spun așa, "citațională". Articolul despre jurnalul Un român la Paris se încheie cu un extras din Ion Pop, iar cel despre Reîntoarcerea fiului
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și mă simt neajutorat... Lumea mă supune și râde prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
căptușit de un vulgar calomniator, constat astăzi că acest domn e totodată și cel de pe urmă laș. Vă mulțumesc, scumpi prieteni, că am fost silit să vă pun în contact cu un asemenea impostor. Vă mulțumesc că v-ați putut stăpîni dezgustul ce trebuie să vă inspire acest păcătos..." În replică, directorul "Evenimentului", în articolul O tristă afacere 24, declară mai întîi că nu are nimic de zis despre C. Stere, reiterînd însă injuriile 25. În continuare, sînt relatate întîlnirea martorilor
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
e o situație ambiguă, interpretabilă fie pozitiv (ca sobrietate, austeritate), fie negativ (ca sărăcie, insuficiență). Minimalist devine un sinonim (poate eufemistic) pentru simplist: "ca să ai timp să îți elaborezi materialele, pentru că astea mici, pe un subiect clar precizat, nu le stăpânești. Sunt minimaliste, nu ai suficiente surse și puncte de vedere, sunt chiar forțate pe alocuri" (wordpress.com); "asta e o prezentare minimalistă, e ca și cum ai zice că poezia Luceafărul e despre o stea" (weblog.ro); "superstiția pseudo-religioasă încurajată acum de
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
de concretitudine, neacoperite, problematic sau analitic, prin evenimente și personaje, amenințate de stereotipie și categorial. Amprenta contextuală, diferențiată, înainte și după dictatură, impietează asupra perspectivei și substanței romanești. În pofida elaborării intense, marcă a responsabilității profesionale, A. Blandiana este un scriitor stăpânit de spontaneitate, ușor înșelat de "trucuri" și "nesincerități" estetice. Concepția iese din limitele, destul de larg conturate, ale vocației ori talentului. Citim acum romanul a două stări care se caută cu dificultate. Codul romanesc rămâne unul greu de prins, fiind motivat
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
șansa de a merge profesionist pe acest drum. Puțini actori români, cred că degetele de la o mînă ne sînt suficiente, au făcut școală de pantomimă afară. Serios, aplicat. Puțini s-au educat, s-au studiat, s-au pregătit pentru a stăpîni acest vocabular al corpului, această expresivitate unică pe care trupul actorului o capătă, o susține dincolo de cuvînt. Cînd un mușchi al feței vorbește mai mult, uneori, prin expresia pe care o imprimă, decît fraze întregi. Îl priveam prin 1987 pe
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
e pusă într-o noapte a vijeliei dezlănțuite, o noapte asemănătoare celei cu care se deschide Hamlet, una dintre acele nopți în care îți pot ieși în cale fantomele și tot soiul de alte făpturi înfricoșătoare. Una dintre acele nopți stăpânite de duhuri venite de pe alte tărâmuri, a căror vedere poate ucide omul ori îl poate face să cadă pradă nebuniei. În Macbeth, "marea grozăvie a nopții" este cea a unei nopți impure, noapte a spectrelor, a vrăjitoarelor și a farmecelor
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
o formă totuși robustă, plină de energia care face să vibreze podeaua scenei atunci când crape-fantoma dansează bătând din picior. În nÜ regăsim, încă o dată, tensiunea dintre imaterial și material: pentru a întrupa imaterialul, vidul de substanță, crape (actorul) trebuie să stăpânească arta cântului și a dansului, a suflului și a mișcării. Al treilea și ultimul exemplu despre care aș vrea să vă vorbesc este cel al lui Kantor. Kantor ocupă un loc aparte în teatrul contemporan, căci el este deopotrivă regizor
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
banane costa mai scump decât cel de mere indigene sau cel de struguri, de prune. Când se putea mânca o pară apucând-o cu mâna din pom - tempi passati, cum zice neamțul! - o altă vorbă a tatei. Să se fi stăpânit în așa măsură tradiția încât nimic, dar absolut nimic din cele ale trecutului secol, de mine cunoscute, în ultimele sale trei sferturi, să nu fi rămas? Au murit actanții, s-au stins obiceiurile, istoria dormitează în muzee... însă nu cu toții
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
și nu turistic. Intrând în Europa, în realitate ne-am îndepărtat de ea. Oricum, niciodată mai mult decât acum mediocritatea, nulitatea morală și intelectuală nu au ocupat mai ferm spațiul public. Lumea îi vede, le simte pustiul intelectual, dar fiindcă stăpânesc finanțele și o bună parte din publicații, tace înfricată sau indiferentă. La noi eroii postrevoluționari, salvatorii patriei, icebergurile ei au apărut după ce a trecut orice pericol. Acum se sacrifică luptând cu Securitatea, deși această instituție nu mai există; sunt anticomuniști
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
și anume precizarea locului și orei în care se petrece contemplarea peisajului precum și notificarea stării afective corespunzătoare. Intervine "inversarea unei paradigme", fenomenul fiind examinat de Jauss, în Schiță pentru o teorie și o istorie a experienței estetice. După aisthesisul medieval, stăpînit de o așa-numită "paradigmă a invizibilului", ruptă de lumea fizică, de factură alegorizantă, urmează o deschidere către peisaj, ca simptom al renunțării individului de-a se refugia în sine: "De la Petrarca la Rousseau se înfăptuiește o treptată eliberare a
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
subintitulează volumul Încercări de pseudocritică. În scurtul Cuvânt înainte arată, cu modestie ironică de ce nu se consideră un critic "Un critic e un om informat, un om care știe foarte multe, iar în principiu știe tot; dispune de autoritate și stăpânește o metodă (am auzit chiar de "metodologie"). El poate săvârși un act magistral care se numește "actul critic" (dacă am folosit cumva și eu această expresie în vreuna din paginile ce urmează, rog să fiu iertat" (p. 5). Textul continuă
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]