11,425 matches
-
ș...ț Concluziile - și aici mă refer și la considerațiile punctuale presărate de-a lungul volumului - sunt însă pertinente și dovedesc maturitatea și anvergura cercetării întreprinse de Alin Mureșan, care nu se hazardează la opinii personale în lipsa argumentelor." O nouă statuie De curând, în fața Bibliotecii "Carol I" din București și vizavi de Palatul Regal, bucureștenii pot vedea macheta unei statui ecvestre, foarte asemănătoare cu cea care s-a aflat timp de zece ani (1939-1948) exact în acest loc (vezi și articolul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
și dovedesc maturitatea și anvergura cercetării întreprinse de Alin Mureșan, care nu se hazardează la opinii personale în lipsa argumentelor." O nouă statuie De curând, în fața Bibliotecii "Carol I" din București și vizavi de Palatul Regal, bucureștenii pot vedea macheta unei statui ecvestre, foarte asemănătoare cu cea care s-a aflat timp de zece ani (1939-1948) exact în acest loc (vezi și articolul dlui Șt. Cazimir). Părerea personală a Cronicarului e că "vodă al nostru", cum îi spuneau contemporanii, merită din plin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
ecvestre, foarte asemănătoare cu cea care s-a aflat timp de zece ani (1939-1948) exact în acest loc (vezi și articolul dlui Șt. Cazimir). Părerea personală a Cronicarului e că "vodă al nostru", cum îi spuneau contemporanii, merită din plin statuia și că nu există loc mai potrivit decât acesta, între Palatul său și Biblioteca, "un Palat pentru studenții cititori", a cărui inițiativă a avut-o, la care a contribuit cu o donație și care, tocmai de aceea, îi poartă numele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
Biblioteca, "un Palat pentru studenții cititori", a cărui inițiativă a avut-o, la care a contribuit cu o donație și care, tocmai de aceea, îi poartă numele. Străbătând Calea Victoriei în ambele sensuri, Cronicarul a privit cu încântare cum se integrează statuia în decorul celor două Palate, ca să spunem așa, și singurul lucru care i-a deranjat privirea a fost monumentul cunoscut de bucureșteni sub numele de "țeapa lui Ghilduș". Cronicarul a mai văzut cum oamenii se opresc plăcut surprinși când văd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
în decorul celor două Palate, ca să spunem așa, și singurul lucru care i-a deranjat privirea a fost monumentul cunoscut de bucureșteni sub numele de "țeapa lui Ghilduș". Cronicarul a mai văzut cum oamenii se opresc plăcut surprinși când văd statuia și cum o fotografiază, a discutat cu trecătorii care erau foarte mulțumiți de această recuperare. E drept, ar fi fost preferabil originalul lui Me�trovic, dar dacă nu e posibil, din cauza discuțiilor între moștenitori, e bine să fie una care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
care să amintească de ea, crede Cronicarul. Revista 22 (nr. 19) acordă câteva pagini subiectului. Dna Magda Cârneci își începe articolul prin fraza fără acoperire: "Nu trebuie să fii mare specialist în arte vizuale ca să-ți dai seama că plasarea statuii Regelui Carol I în Piața Palatului, tocmai în fața Bibliotecii Centrale Universitare ar fi o catastrofă". Spuneam că fraza e fără acoperire pentru că, iată, Cronicarul, care nu e "mare specialist" (cum nu ne îndoim că e dna Cârneci), dar care e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
altui specialist, dl Erwin Kessler. Titlul articolului său este - să ne ierte dl Kessler - total aiurea, Carol călare pe Mihai (Nebunul), unul din argumente fiind că, dintr-un anumit punct din curtea Palatului, în care nu stă nimeni niciodată, o statuie cunoscută (specialiștilor!) sub numele de Mihai Nebunul ar fi pe aceeași axă cu statuia lui Carol. Argumentul e... ca titlul. Articolul dlui Kessler ne-a întristat teribil prin afirmații iliescene al căror loc n-am fi crezut că este în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
total aiurea, Carol călare pe Mihai (Nebunul), unul din argumente fiind că, dintr-un anumit punct din curtea Palatului, în care nu stă nimeni niciodată, o statuie cunoscută (specialiștilor!) sub numele de Mihai Nebunul ar fi pe aceeași axă cu statuia lui Carol. Argumentul e... ca titlul. Articolul dlui Kessler ne-a întristat teribil prin afirmații iliescene al căror loc n-am fi crezut că este în revista care și-a luat numele de la ziua de 22 decembrie 1989 (dacă vă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
îl internalizează. Duc la promovarea unei culturi pretențioase" etc., etc. De mult n-a mai citit Cronicarul în 22 un asemenea limbaj de lemn și asemenea grozăvii de afirmații. Mai întreabă dl Kessler: "Cui se adresează acum sosia Codre a statuii lui Carol I? Ce spune ea?" Și-și răspunde singur: Nici această sculptură nu spune nimic, nimănui". Ba da, dle Kessler, le spune ceva celor care, nefiind în bisericuțele plasticienilor, nefiind "paseiști" (acuză pur comunistă!), dar având o bună cunoaștere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
cum se cuvine. Suntem prinși în joc chiar de la început, o imagine din trecut filtrată luminos, cu ceva nesigur, tremurător. Un copil stă cu fața la un copac și numără, iar ceilalți se apropie pe nesimțite. Imediat ce întoarce privirea ei încremenesc, devin statui, și tot așa pînă cînd cel mai apropiat îl atinge. Sub semnul acestui joc stă tot filmul, numai că acei copii orfelini din luminoasă fotografie a amintirii revin că fantome ale trecutului. Lăură (Belen Rueda) a iesit din joc și
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
dacă autorul ar fi renunțat la inflexiunile facil-publicistice: "îi înțeleg i-am înțeles totdeauna pe aceia care/ cu inima curată și înăuntrul propriei limbi/ își detestă poeții// după cum îi înțeleg i-am înțeles/ pe poeții care văzând pe net mutilarea statuilor lui Siddharta/ și femeile molestate de preoții ortodocși/ au alergat, mai întâi, la frigider să-și astâmpere setea// au umplut paharul cu Cola, farfurioara cu alune sărate/ lăsând scrierea poemului pe altădată// (...) îi înțeleg pe poeții care verifică aciditatea paharului
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
Ruxandrei Cesereanu, Nașterea dorințelor lichide. Ghilimelele acestea relativizante ar putea încadra și o parte din critica noastră de întâmpinare, pentru care orice apariție editorială reprezintă un eveniment; și fiecare autor cu un nume cât de cât cunoscut apare ca o statuie uriașă precum cele de pe Insula Paștelui. Copleșiți probabil de frenetica activitate literară și critică a scriitoarei de la Cluj, care îmbină și combină eseurile și studiile aplicate (Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească, 1998, Panopticum. Tortura politică în secolul
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
din cimitir și pe noi ne-așteaptă." (La rând); "The tombstones in cemetery are waiting for us too." (In turn). Poate doar traduse în sanscrită de un specialist în cuneiforme și transcrise în hieroglife pe blocuri de piatră desprinse din statuile aztece aceste poeme ar începe să pară mai puțin banale.
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]
-
Preluând o epistolă a poetului, el îl readuce la viață prin cuvintele devenite cântec. Tot plecând de la Ovidiu, versurile Elegiei a III-a din Tristia îi apropie pe ascultători de poetul latin reconfigurat în continuare, așa cum grăiește epitaful său de pe statuia de la Constanța, subiect al celor “două momente evocative” imaginate în ultimii ani, în Ovidiu la Tomis. Pe același orizont, compozitorul relaționează antichitatea cu un subiect contemporan asociat cuvintelor lui Ovidiu, “Celor a căror viață s-a spulberat pe țărmuri străine
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
dar și cu străini - să zic doar de Dr Feelgood, Juliette Greco, The Platters, Bebo Valdez, Los Paraguayos, Les Angeliques... A dat-o și pe balcanisme, și pe braziliene - astea i s-au potrivit mănușă; cu bosanovele sale a însuflețit statuia poetesei suedeze Karin Boye, a primit și câteva premii culturale. Melodiile le-a cântat și în limba română, folosind sonetele lui Eminescu. Le-a înregistrat și la Radio România, acompaniat de Laurențiu Cazan, a fost și la TVR, la « Atenție
Muzicieni români din diaspora (III) by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/84234_a_85559]
-
Totul este să privești orice încurcătură cu zâmbetul pe buze și asta propunem și noi cu melodia și clipul piesei “, a spus Cornel Ilie, liderul VUNK. Un imn al optimiștilor, videoclip regizat de Florin Botea - filmarea a avut loc la statuia lui Carol I din Piață Revoluției, OMUL CU ȘOBOLANI. Una dintre cele mai longevive formații de rock alternativ din România a lansat cel de-al 8-lea album din cariera - „Marea Căutare” (A&A Records), un album-manifest. un album muncit
Forma?iile noastre. by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/84324_a_85649]
-
pozitive ale scrisului său, autorul-personaj câștigă partida prin autoironie, deriziune de sine, implozie controlată a propriei imagini. Lectorul, fie el naiv sau experimentat, se simte flatat. În loc ca scriitorul pe care-l citește să-și construiască un soclu pentru impunătoarea statuie (el însuși), ori chiar să-și comande una și s-o amplaseze în curtea casei, precum clasicul în viață Paul Everac, iată că acesta se minimizează și se ridiculizează singur. După ce râdem și râdem, simțindu-ne la distanță și în
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
hermafrodit, este imaginea dictaturii care prin forță brutală, destructivă, strivește omul, strivește aspirațiile acestuia. Astfel privite lucrurile, legendara Atenă, pământul făgăduinței unde ajunge Oedipe la capătul peregrinărilor sale, va fi, în mod evident, continentul Nord-American, mai precis Manhatan-ul new-yorkez și Statuia Libertății. Cu totul alta este viziunea regretatului Götz Friedrich - în montarea de la Berlin și Viena, montare reluată și la București în anul 2001. Friedrich consideră că personajele tragediei lirice enesciene aparțin întregii umanități, din antichitate și până în epoca actuală. Sfinx
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
dar, de îndată ce părăsim cele două mari artere cu alură occidentală, descoperim întreaga amploare a distrugerii vechiului oraș în timpul regimului comunist: e de ajuns să ne uităm la casele ce de-abia se mai țin în picioare, case fragile, împodobite cu statui care ne amintesc că suntem pe meleagurile Lânii de aur, case cu verande de lemn, specifice orașelor mediteraneene, dar astăzi aproape năruite... da, și aici ne întâlnim cu războiul, numai că e un alt fel de război, de o altă
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
Putin, Bulevardul Soljenițîn. Ca și ruinele, orașele își întipăresc istoria în straturi onomastice de o lizibilitate mai mult decât vădită. Katherine Verdery a scris o carte despre ceea ce ea a numit Viața politică a corpurilor moarte, adică despre toate acele statui dărâmate și dezmembrate ale liderilor oficiali care au tăiat și au spânzurat în vremea comuniștilor, toți la fel de avizi de embleme ca și sistemul monarhic pe care își propuseseră să-l răstoarne: regilor și miniștrilor le-au succedat, astfel, secretarii generali
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
succedat, astfel, secretarii generali ai Partidului, torționarii și personalitățile cocoțate pe socluri întotdeauna impunătoare. Poporul i-a dat jos de pe aceste piedestaluri și asta s-a întâmplat pretutindeni, fără excepție! La Tbilisi, oamenii au dansat o noapte întreagă pe rămășițele statuii lui Ordjonikidze, cel ce "vânduse" Georgia Sovietelor. Iată însă că - semnificativă răsturnare de situație! -, în locul unde odinioară, din vârful unei coloane, domina Lenin, a apărut astăzi, la fel de dominator, un Sfânt Gheorghe războinic și aurit din cap până-n picioare. Tot așa cum
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
arate puterea apelând la propriile lor embleme. Și, ca de obicei, toate aceste simboluri sunt folosite în scopuri politice. Le povestesc prietenilor georgieni că un fost activist de partid din România își făcuse chiar o cauză personală din ridicarea unei statui a lui Mircea cel Bătrîn. Dar are deja statui peste tot", i-am spus eu. Da, dar nu și călare". Tocmai împotriva acestor însemne ale prestigiului impuse de puterea de orice culoare protesta Brâncuși atunci când le propunea autorităților vremii să
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
de obicei, toate aceste simboluri sunt folosite în scopuri politice. Le povestesc prietenilor georgieni că un fost activist de partid din România își făcuse chiar o cauză personală din ridicarea unei statui a lui Mircea cel Bătrîn. Dar are deja statui peste tot", i-am spus eu. Da, dar nu și călare". Tocmai împotriva acestor însemne ale prestigiului impuse de puterea de orice culoare protesta Brâncuși atunci când le propunea autorităților vremii să construiască în centrul Bucureștiului o fântână, pentru a-l
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
Bineînțeles, mai marii zilei s-au opus proiectului, iar Spiru Haret s-a ales cu un al n-lea bust insipid, lipsit de orice notă personală. La Tbilisi, dimpotrivă, în piețe și pe străzi dai din când în când peste statui obișnuite, de înălțimea unui om, statui ale pictorilor, scriitorilor, actorilor sau muzicienilor georgieni, veritabilă seminție tăcută care nu te lasă să uiți că și ea participă din plin la definirea identității unei națiuni: artiștii sunt soclul ei. Este nespus de
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
opus proiectului, iar Spiru Haret s-a ales cu un al n-lea bust insipid, lipsit de orice notă personală. La Tbilisi, dimpotrivă, în piețe și pe străzi dai din când în când peste statui obișnuite, de înălțimea unui om, statui ale pictorilor, scriitorilor, actorilor sau muzicienilor georgieni, veritabilă seminție tăcută care nu te lasă să uiți că și ea participă din plin la definirea identității unei națiuni: artiștii sunt soclul ei. Este nespus de plăcut și de reconfortant să-i
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]