2,893 matches
-
cu o voce schimbată, care și-a regăsit tonul senin și exact. După câteva minute de mers, mi-am dat seama că uitasem, acolo unde ne oprisem, cartea pe care o luam cu noi în cursul zilelor lungi petrecute în stepă, pe malul unui râu. I-am spus lucrul ăsta Sașei, am făcut în goană cale-ntoarsă și, întorcând capul, am văzut-o în depărtare, singură-singurică în mijlocul întinderii nesfârșite învăluită în transparența serii. Mergeam încet, încercând să-mi recapăt suflul, și mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
niciodată în timpul îndelungatei sale vieți rusești. I-am recunoscut de departe zâmbetul, fluturarea mâinii. Și, cu tot avântul vârstei, am în sinea mea să-i redau într-o zi adevăratul nume și țara natală, așa cum o visase în infinitul acelei stepe. V „Nu, ascultați, să fim serioși, din punct de vedere politic, țara asta este un cadavru. Sau, mai curând, o fantomă. O fantomă care încă mai speră să înfricoșeze, dar care te face mai degrabă să râzi.“ Vorbeau despre Rusia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
senzația asta se trezește în noi, sfâșiere și iubire totodată, în pulsațiile cele mai intime ale venelor tăiate. „Ar fi trebuit să vorbesc despre...“ Dar ceea ce-mi venea în minte era ceva tăcut: femeia aceea singură din mijlocul imensității stepei, privirea care rătăcea în ultima geană de lumină a asfințitului. Mi-o închipuiam pe aceeași femeie, mai tânără, la începutul războiului, infirmieră într-un spital, într-un orășel de dincolo de Volga. Săli înțesate de răniți, de muribunzi, de morți. Chirurgi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întinsul întregii planete. Adesea, în disperarea mea, acea triere infinită a luminilor mi se părea realizabilă. Mi-am amintit foarte precis ziua în care ți-am vorbit despre Sașa, despre femeia care mi-a apărut dintr-odată singură în imensitatea stepei. În jargonul nostru, îi numeam „văzători“... În ziua aceea, în zăduful african din oraș nu se mai aflau decât rămășițe ale celor două armate dușmane, soldați istoviți, nemaiavând nici măcar puterea să se urască. Mai erau și câțiva locuitori, ascunși, asurziți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lupte, osteneala unui bărbat în seara unei bătălii pierdute... Melodia s-a oprit brusc, dar noi am continuat să mai auzim o vreme cadența ei tăcută. Noaptea, ți-am vorbit despre ultima mea întâlnire cu Sașa, despre singurătatea ei în mijlocul stepei nesfârșite, despre clipa în care povestirea ei se încheiase, lăsându-mă în fața unei mame și a unui tată aplecați deasupra copilului lor, într-o noapte din Caucaz. Cu puțin înainte de răsăritul soarelui, un obuz a străpuns zidul hotelului, un șir
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care o infirmieră apropia o oglinjoară, cu sau fără speranța de a o vedea aburindu-se ușor la suflul vieții. O mai vedeam și pe cea care-mi vorbea despre acești soldați, o femeie cu păr argintiu, oprită în mijlocul nemărginirii stepei, uitându-se la mine pe deasupra acelei câmpii, peste timp, aveam impresia. Tot astfel, un bărbat, un chip ca de cuarț, cu fruntea înfășurată într-un bandaj, care vorbea zâmbind, fără să se sinchisească de durere. Șah mergând prin mulțime, pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
of emergency.“ Răspunsesem la toate celelalte întrebări și mă pregăteam să trec un nume în dreptul acesteia... Numele cuiva apropiat, al unui prieten. M-am gândit la tine. La Șah. Într-o clipită, am revăzut o femeie cu părul alb, în mijlocul stepei... Îmi dădeam seama că voi erați singurele persoane ale căror nume le-aș fi putut scrie pe rândurile chestionarului. Singurele printre care mă simțeam încă viu. Noaptea, la spital, am scos din sacul de voiaj dosarul cu teancul de hârtii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
antică, Drumul spre Nietzsche, Experiența lui Kafka, Laudatio mortis (Thomas Mann), labirinturile prozelor lui Hermann Hesse, „armonia din adâncuri” la Boris Pasternak (Doctor Jivago) și seducția exercitată de cafeneaua literară la Budapesta. O altă culegere a criticului, Visul lupului de stepă (1999), repetă împărțirea în Teme românești și Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de atracție: gândirea gnostică detectată ca model analogic la Blaga, lectura Cărții Oltului
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu buna trimitere la studiile lui Anthony Stevens sau paginile despre mecanismele insularizării la Thomas Mann (Tristan, ca schițare a Muntelui vrăjit), despre traseele inițiatice în Lupul de stepă (Hermann Hesse), despre energiile plăsmuitoare din Elegiile duineze ale lui Rilke. Alături de Dualismul motivațional în psihoistorie, eseul despre Identitatea europeană (și acela despre Holocaustul în interpretare psihoistorică, „Apostrof”, 2000) reprezintă principala orientare de viitor a eseistului. Complexitatea ideii de Mitteleuropa
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Mitteleuropa, reveriile, fantasmele și psihozele generate de unitatea în diversitate a Europei versus globalismul american, ecumenismul și new-age-ismul ș.a. compun o țesătură ideatică de cea mai acută actualitate. SCRIERI: Grădina magistrului Thomas, București, 1995; Xenograme, Oradea, 1997; Visul lupului de stepă, Cluj-Napoca, 1999; De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul în literatură, Cluj-Napoca, 2001; Experiența externă, Iași, 2001; Opoziții constructive, Cluj-Napoca, 2002; Matei Călinescu, Brașov, 2003; Cercul de grație, Pitești, 2003; Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Cluj-Napoca, 2003. Ediții, antologii
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Dar se înalță tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voiu iubi și-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe". {EminescuOpI 176} - " Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi clima de stepă dă înălțimilor dobrogene o înfățișare de adevărată ruină. Din vârful Pricopanului, cine străbate șesul Buzăului are înaintea ochilor, întocmai ca și pe Bărăgan, o netezime aproape ca a mării. Doar unde și unde, dacă zărești câte un pâlc de pădure
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi. Cu toată uscăciunea de stepă, țărmul nu e lipsit de forme fantastice. Aici sunt mici grote, în care apei îi place să se oprească în vârtejuri murmurătoare. Piatra de var e o bogăție ,De aceea tot malul Dunării din sus de Hârșova este numai o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Ieșiră din mlaștină câteva ore mai târziu, pătrunzând într-o regiune unduitoare, cu sol argilos, la fel de dezolantă și la fel de îmbibată de ape, dar în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndreptară pe una dintre ulițele ce se întâlneau la răscruce și continuară așa pentru o bună bucată, traversând câmpia. Fură apoi conduși în sus, pe o coastă domoală; după buza ei se deschidea o vale largă, acoperită cu vegetație de stepă, poate albia unui râu din vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suprafață din câmpie, iar adăposturile extrem de variete arătau clar cât era de eterogenă acea armată: pe lângă numeroasele corturi ale demnitarilor huni, mari și de formă asemănătoare celor persane, Sebastianus văzu, cu surprindere, yurtae de fetru, tipice pentru popoarele îndepărtate ale stepei, apoi conglomerate de barăci, ridicate ca vai și amar, și o mulțime de pânzeturi multicolore, în fâșii, întinse pe niște pari strâmbi, cele mai multe în apropierea carelor. Și încă, ici și colo, îngrădituri construite sumar, în care erau ținuți caii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plutise mintea sa până atunci: un vis care revenea și în care o revedea pe mama sa șezând în yurta cu picioarele încrucișate și pregătindu-se să coasă cu un ac gros o piele de bivol, în vreme ce vântul violent al stepei izbea cu o îndârjire neputincioasă învelișul de fetru, susținut de împletitura robustă de lemn. în vis, ca și în realitate, sau cel puțin într-o realitate pe care și-o amintea el, ce vena din vremuri îndepărtate, ea îi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copila aceea, dacă el ar fi murit? Ce soartă ar fi avut în mijlocul acelor războinici cruzi? Și, chiar dacă ei ar fi adoptat-o, din respect pentru amintirea lui, ce s-ar fi ales de ea, aruncată într-un car prin stepe și câmpii, expusă mereu la pericolul foamei și al războiului? Drumul șerpuia acum printr-o pădure mare de mesteceni. Mulți războinici părăsiseră pavajul bătut de soare și preferau să meargă pe la umbra copacilor, mângâiați permanent de razele ce se filtrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la câini, ci să cunosc lumea. După care adăugă: Cunosc Rusia ca pe propriile buzunare. Și nu numai Rusia, ci lumea-n general... - Poate chiar ca pe propriile buzunare n-o cunoașteți. E atâta loc acolo, sunt atâtea păduri, atâtea stepe, atâtea râuri... - Fleacuri, zise Extraterestrul. Cunosc fiecare fir de praf, fiecare fir de iarbă, fiecare picătură de apă... De aceea pot să spun că am și plecat de acolo și am venit aici. Monotonia m-a dat gata. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vizitatorul. Oriunde mă duc, orice fac, Îmi revin În memorie mereu aceleași scene. Mereu aceleași imagini desprinse parcă dintr-un vis urât. Văd râuri și munți și câmpii nesfârșite, ce se-nvârt la orizont, și un tren care Înaintează prin stepă. Ei, bine, Mașenca, trenul acesta, cum să-ți spun, mi-a Înțepenit aici, În piept... Îl port cu mine peste tot. Și chiar atunci când voi fi la mii și milioane de ani lumină de pământ nu voi scăpa de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită lăsând În urmă duhoare de cadavre În putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajungeau la „O, nu-mi vorbi de lună, căci schimbătoarea lună Își schimbă fața În fiecare lună“, bătrâna nu se putea abține să nu scoată din gâtlejul ei un urlete sinistru, ce chipurile imitau o haită de lupi alergând prin stepă, Încât te lua, pur și simplu, cu fiori. Nu ocoleau nici Hamlet, nici Regele Lear, nici Fortuna. Uneori, bătrâna amesteca pasajele din Richard al III-lea cu cele din Visul unei nopți de vară, stârnind o harababură de nedescris. Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu ochi arzând de foame, agitând linguroaie mari de lemn deasupra unor bliduri goale. Dincolo de fâșia de pământ arată și Împrejmuită cu un gard de sârmă, se Întindeau ogoarele fără haturi, dincolo erau colhozurile, foametea, tătucul Stalin, Siberia, deșertul Gobi, stepa, tătarii, picenegii și cumanii, dincolo era și marele popor galben, care, după cum Îi citise babulea Tatiana din Cartea sfântă, urma să stăpânească lumea. Atunci avea să fie vai și-amar. Atunci toți cei vii se vor târî În genunchi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ți s-ar face părul măciucă... Eu am văzut și m-am făcut neom... Iar fericirea, goana aceasta după bogăție și fericire tulbură mințile și inimile oamenilor. E ca și cum ai goni să prinzi cu o pălărie vântul ce bate peste stepă... Și chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vizavi pe care afișul lipit cu o lună și ceva înainte fâlfâia în vânt, cu partea de jos zdrențuită. Seară de seară trupele rusești mărșăluiau pe strada lungă, aproape pustie, în drum spre cazarmă, venind de la instrucție, cântau cântece de stepă, purtau mantale lungi, la culoarea în parte a pământului, puștile, automatele după gât. Trupele Marii Alianțe. Președintele își aprinse țigara, acum, târziu, după ce-și băuse cafeaua; mi se uită în ochi și-mi spuse: - Cine știe ce va mai fi. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]