2,798 matches
-
divizată în trei mari areale: Ciscaucazia, Caucazul Mare și Transcaucazia. Regiunea Caucazului conține cele mai diversificate forme de vegetație. În nordul regiunii sunt prezente păduri de foioase (dominate de stejar și mesteacăn) și mixte (în special mesteacăn și pin), precum și stepe. În sud-vestul și vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetație continua până la 2000 m altitudine. Există elemente tipice, endemisme și specii relicte, păduri de stejar comestibil, stejar, tisa, fag oriental, stejar caucazian, laur. Fauna este la fel de variată
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
în tunele făcute în zăpadă și hrănindu-se cu mușchi și licheni - plante specifice tundrei. În taiga, viața animală este cea mai bogată, întâlnindu-se peste 300 de specii de pasari. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blană prețioasă. În stepe sunt comune rozătoarele și ierbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici, etc. Cele mai frecvente mamifere întâlnite în Caucazul Mare sunt: ursul brun ("Ursus arctos"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), leopardul("Felis pardus"), zimbrul (endemic), ș.a. Climă este în general rece
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
contraofensiva din bazele din Gorlovka, Lugansk și Millerovo. Atacul bolșevicilor a fost sprijinit de rebeliunile muncitorilor și cazacilor săraci. Pe 25 februarie, trupele bolșevicilor au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase stanițe, ele conducând judecăți sumare încheiate în doar câteva minute cu condamnarea la moarte pentru activități contrarevoluționare
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
antichitate. Imperiul Mongol a stabilit legături comerciale și politice între zonele de est și vest ale lumii, prin armata cel mai mobilă văzută vreodată. Armatele, formate din călători care se deplasau în cel mai rapid care s-au mutat din stepele din Asia de Est (în cazul în care ciumă bubonica a fost și rămâne endemica printre rozătoare mici), a reușit să mențină șirul de contaminare, fără pauză până au infectat și popoarele și rozătoarele din Europa. Moartea Neagră a ucis
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
mobilitatea unităților călare, dar era dificil încă de a menține forțe mari și de incapacitatea cailor (atunci de obicei mici) de a a purta armură grea. Tacticile de cavalerie au fost o inovație a nomazilor ecveștri din Asia Centrală și din stepa iraniană și triburile de păstori precum popoarele persane parți și sarmați. Fotografia alăturată arată cavaleria asiriană în basoreliefuri din 865-860 î.Hr. Pe atunci, călăreții nu foloseau pinteni, șa sau scăriță. A lupta călare a era mult mai greu decât simpla
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
de Est acum aproximativ 100-200.000 de ani. Cu 60.000 de ani în urmă, ei au migrat din Africa în Peninsula Arabică, și au apărut în Eurasia. Un grup a populat rapid țărmurile Oceanului Indian, iar altul a migrat în stepele din Asia Centrală. Un altul a devenit ulterior, grupul de astăzi al popoarelor mongoloide și populața din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Migrația de la Marea Neagră spre Europa a început aproximativ 45.000 de ani în urmă, probabil prin intermediul coridorului Dunării. Cu 20.000
Omul de Cro-Magnon () [Corola-website/Science/325807_a_327136]
-
Climă comunei și a satelor apartinatoare este temperat continentală. Cantitatea de precipitații diferă de la un an la altul. Vegetația pe teritoriul satelor comunei Lunca este în funcție de sol. În satele Lunca, Susțiu, Sîrbesti și Hotarel întâlnim o vegetație de lunca și stepa. Dintre plantele ierboase cele mai întâlnite sunt gramineele, dintre arbuști, porumbarul și măceșul. Pe malul apelor întâlnim sălcia și arinul, în livezi întâlnim mărul, părul, prunul, cireșul și nucul. Plantele cele mai frecvent cultivate sunt cerealele (grâu, secara, orz, ovăz
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
luat decizia finală de a muta capitala. Cu toate acestea reprezentare internațională a orașului Akmola în calitate de noua capitală a Kazahstanului a avut loc pe 10 iunie 1998. Astana este localizată în centrul Kazahstanului pe râul Ișim, într-o regiune de stepă, semiaridă, pe un teren foarte plat, care acoperă cea mai mare parte a teritoriului țării. Altitudinea orașului Astana este de 347 m deasupra nivelului mării. Astana este într-un peisaj de stepă spațioasă, în zona de tranziție între partea de
Astana () [Corola-website/Science/307392_a_308721]
-
Kazahstanului pe râul Ișim, într-o regiune de stepă, semiaridă, pe un teren foarte plat, care acoperă cea mai mare parte a teritoriului țării. Altitudinea orașului Astana este de 347 m deasupra nivelului mării. Astana este într-un peisaj de stepă spațioasă, în zona de tranziție între partea de nord a Kazahstanului și Centrul Național extrem de slab stabilit, din cauza râului Ișim. Cartierele vechi se află la nord de râu, în timp ce cartierele noi sunt situate la sud de Ișim. Astana este a
Astana () [Corola-website/Science/307392_a_308721]
-
și de orientarea spre SE a pantelor au permis păstrarea unor elemente termofile submediteraneene. Pe solurile bogate în săruri, s-a dezvoltat o vegetație formată din plante halofile: sărăcica (Salsola soda), brânca(Salicornia herbaceea), etc. Colilia (Stipa) sau năgara caracteristică stepei, este reprezentată în România prin câteva specii (Stipa capillata, S.lessingiana, S.pulcheriima, S.joannis) din familia gramineelor. Dealurile Buzăului reprezintă ultimul punct de rezistență al stepelor de colilie din Muntenia. Pe teritoriul Geoparcului Ținutul Buzăului se cunosc 84 de
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
halofile: sărăcica (Salsola soda), brânca(Salicornia herbaceea), etc. Colilia (Stipa) sau năgara caracteristică stepei, este reprezentată în România prin câteva specii (Stipa capillata, S.lessingiana, S.pulcheriima, S.joannis) din familia gramineelor. Dealurile Buzăului reprezintă ultimul punct de rezistență al stepelor de colilie din Muntenia. Pe teritoriul Geoparcului Ținutul Buzăului se cunosc 84 de specii de Fluturi de zi, dintre care două sunt ocrotite prin Directivă Floră-Faună-Habitate a Uniunii Europene (92/43 EEC din 21 mai 1992). Este vorba despre fluturi
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
adaugă lupul, vulpea, iepurele, șoarecele de pădure, precum și numeroase păsări(ieruncile, cocosul de munte, mierlele, privighetori, ciocănitoarea și unele specii de vulturi). În arealul subetajului gorunului sunt frecvente specii de animale existente și în subetajele anterioare , după cum unele provin din stepa și silvostepa. Numeroase sunt speciile de păsări (mierla, sturzul, potârnichea, ciocârlia, pițigoiul), reptile (șarpele orb, șopârla), batracieni, insecte. Zona geoparcului este o zonă rurală, cu o tendință de îmbătrânire a populației și de migrare, mai ales în străinătate. Locuitori celor
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
din animale rezistente la aceste condiții climatice excesive: În taiga viața animală este bogată, în cea nord-estică întâlnindu-se peste 300 de specii de pasari. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blană prețioasă; reptilele și batracienii sunt extrem de rări. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici și cămilă cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, și ea parte componentă a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni și
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
dropia. În Asia de Est, și ea parte componentă a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni și ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul (cămilă cu o cocoașă), originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. Taigaua are o cantitate mică de evapotranspirație, ceea ce intensifica procesele de levigare a carbonaților și a altor elemente din sol. Ca rezultat se formează soluri podzolice, cu reacție acidă, sărace în substanțe organice și elemente nutritive minerale
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
listă incompletă de invazii care au avut loc de-a lungul istoriei. În secolul IV d.Hr. încep marile migrații în Europa ale popoarelor asiatice nomade (375-1241). În secolele dinainte de era noastră în nordul Chinei și în nesfârșitele deșerturi și stepe ale Mongoliei și Asiei centrale trăiau popoarele mongole nomade și semisălbatice. Acestea atacau mereu regatele chineze în condițiile în care Chină era divizată de războaie în mai multe state. An de an, nomazii prădalnici năvăleau în fertilele teritorii chineze udate
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
în Asia centrală. Dar nu au fost cruțați de capriciile naturii. În anul 373, o modificare climatică distruge recoltele, iar animalele mor în urma unei ierni năprasnice. Sub conducerea hanului Balamir (Balamber) poporul Xiongnu (Xiungnu), hotărăște să migreze spre vest. În stepele din nordul Caucazului, Xiongnu îi lovesc pe alani. În urma unor bătălii sângeroase alanii sunt supuși de Xiognu. Atunci au aflat Imperiul Român și semințiile europene de Xiognu și le-au dat numele de huni (în greacă hunnoi, în latină hunni
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
caracteristice și animalelor care trăiesc împreună cu el. Multe dintre aceste boli joacă un rol important, provocând o letalitate ridicată a animalelor în timpul epizootiilor. Cea mai de temut este tularemia observată la bizam în toate habitatele din zonele de silvostepă și stepă. Tularemia, bizamii o transmit ușor altor animale prin urina vărsată în apă. Printre alte boli se numără toxoplasmoza, bruceloza, febra hemoragică de Omsk, listerioza, leptospiroza, febra Q. Reproducerea are loc din primăvară până în toamnă în regiunile temperate și tot anul
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
în cele mai îndepărtate zone ale nord-estului siberian(cele mai cunoscute lanțuri de lagăre era "Sevvostlag" ("Lagărele de Nord-Est") de-a lungul râului Kolîma și "Norillag" lângă Norilsk) ca și în partea de sud-est a Uniunii Sovietice, în principal în stepele din Kazakhstan ("Luglag", "Steplag", "Peschanlag"). Acestea erau niște zone vaste și nelocuite, fără drumuri (de fapt, chiar construcția drumurilor era asigurată de condamnații din lagărele specializate în construcții de șosele), fără resurse de hrană, dar bogate în zăcăminte minerale și
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
Republica Georgia (la sud.) Limba osetă (osetină) face parte din grupul nord-estic al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de limbi dispărute). Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iranice care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre nord-vest, fiind cu timpul asimilați de slavi, și au contribuit la începutul marii migrații slave spre Europa centrală și regiunea balcanică. Sub influența Imperiului Roman de Răsărit, alanii s-au convertit la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
din vest, al actualei Republici Autonome Karaciai-Cerchezia, teritorii locuite pe atunci de etnii din grupul Caucazian, in principal de cerchezi. Unii alani au fost asimilați de cerchezi. Ulterior, în secolele IX-XII, nomazii karaciai, vorbitori ai unui dialect turcic, venind dinspre stepele de la estul Marii Caspice, au cucerit regiunile est-cercheze încă locuite de alani și au devenit pătura conducătoare a populației alane. Cu timpul, alanii din actuala Karaciai-Cerchezia au adoptat dialectul turcic vorbit de karaciai și religia musulmană a conducatorilor lor. Totuși
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
doar pe un plan secundar de izvoare istorice. Izvoarele arheologice referitoare la maghiari anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviștii și istoricii consideră, de comun acord, că ungurii provin din teritoriul aflat la granița dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat și o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naștere o populație de limbă uralică. Denumirea "maghiari" este rezultanta contopirii denumirii celor două entități etnic-tribale. Ungurii
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
bulgarii de Volga, și hazarii (vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmașii direcți ai acestor turcici, care trăiesc și astăzi în acea regiune, sunt ciuvașii și bașkirii). Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii au ajuns în sfera de influență a imperiului hazar, al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior al Volgăi. Influența hazarilor nu a fost minoră, având în vedere și faptul că în fruntea
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Oștile ungurești, conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél, (Lehel sau ), au îngrozit creștinătatea. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare, inventivitate și disciplină, războinicii unguri au reușit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. În calitate de aliați ai ducelui de Bavaria Arnulf, maghiarii pătrund în anul 899 în
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
livezi) aflată la interferența nord-estică a Câmpiei Române cu Dealul Istrița încadrată în bioregiunea continentală Subcarpaților de Curbură (subdiviziune geomorfologică ce aparține lanțului carpatic al Orientalilor). Aria protejată dispune de două clase de habitate naturale ("Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Stepe ponto-sarmatice") ce favorizează condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și nevertebrate; și adăpostește o mare diversitate de ierburi și flori rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]