2,409 matches
-
unui paricid epic Popularitatea imensă de care s-a bucurat victorianul Charles Dickens ca scriitor, atît în timpul vieții, cît și post mortem, a constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
problemele internaționale nu mai cad în competența gentlemenilor amatori. Cu cît vă veți da seama mai repede de acest lucru aici, în Europa, cu atît va fi mai bine" (p.119). Rațiunile americanului sînt incontestabile: clasa politică europeană, cuprinsă de stereotipuri și sentimentalisme, nu vede pericolul real constituit de Germania revizionistă, fiind, într-un fel, complice la ascensiunea ulterioară a fascismului și hitlerismului. Politica trebuie făcută de profesioniști, nu de diletanți, afirmă, cu convingere, Lewis. Venerabilii politicieni europeni rîd amuzați ori
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conservatoare (de individ aparținător suburbiilor ameri cane, din anii cincizeci-șaizeci), introducîndu-l ulterior amicului ei treficant de stupefiante, negrul Skeeter. Acesta e un filozof empiric, dispus să-și convertească tumultoasa experiență de viață în înțelepciune epicureică. Prin el, Rabbit scapă de stereotipurile rasiale, începe să fumeze marijuana și descoperă istoria afro-americanilor, din care citește (cu voce tare) seara, înaintea unui public exotic, format din Nelson, Jill și Skeeter însuși. Tînărul traficant de droguri are umor și conferă tragediei rasiale americane sensul superior
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ajunge să fie Midwest-ul anilor cincizeci și, cu precădere, o familie tradițională din spațiul respectiv (conservator prin definiție), familie supusă pe fondul emancipării Statelor Unite unor metamorfoze imprevizi bile. Enid și Alfred Lambert formează un cuplu tradițional, închegat în spiritul bătrînelor stereotipuri puritane, moștenite din America pionierilor. Descrierea momentului de constituire a căsniciei, dincolo de umorul negru, nu lasă nici o umbră de suspiciune vizavi de marotele lumii de început colonizator, marote transmise, obsesional, genera țiilor ulterioare: "La pensiune sosi, la cîțiva ani după
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
plecării sale intempestive din oraș) și diverse observații de ordin speculativ (e menționată, de exemplu, bătrîna doamnă, de origine greacă, Karafilis care, se bănuiește, ar fi spus fetelor, cîndva, "nu vă pierdeți vremea cu trăitul", făcînd aluzie la un vechi stereotip mentalist elen, conform căruia "sinuciderea are un rost", stereotip imposibil de asumat în America unde, după aceeași doamnă, "toată lumea se preface tot timpul că este fericită", pp.195-6). Impresia de ansamblu ar fi aceea că naratorii se adresează unor instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mort între timp) și Rossi cu ani în urmă. Prin urmare, Dracula nu a murit, ci s-a repliat, pentru a pregăti noi orori internaționale. Care e funcționalitatea estetică superioară a acestui gigantic roman, nelipsit, după cum se vede, de vechile stereotipuri apusene, legate de Vlad Țepeș, cînd naive, cînd ridicole de-a dreptul? Pentru a răspunde la întrebare trebuie să revenim în subsolul mănăstirii bulgare, unde Dracula și-a dus victima (pe Rossi), cu scopul de a-i dezvălui un imens
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și nu în contururile lui de amănunt. Imboldul sociologic primează în fața celui psihologic. De aceea, surprinde iritarea romancierei la auzul comentariului că este percepută drept "un reper al feminismului". În interviuri și eseuri autonome, ea constată suficient de agasată că stereotipul unei astfel de recep tări se naște din dorința oamenilor de a primi, în literatură, clasificări bogumilice, de "bine" sau de "rău", de "alb" ori de "negru". Cu alte cuvinte, ei vor ca, la lectura unui text de Doris Lessing
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de vedere psihologic și cultural, unei opere de artă și mai puțin unui eveniment istoric. "America" lui Ilf și Petrov continuă, în plină moderni tate, ideea tradițională de "percepție literaturizată a realității/istoriei". Deși cumva sarcastici ab initio, pornind de la stereotipul că ei vin dintr-o lume (comunistă) superi oară măcar în plan etic -, cei doi scriitori se lasă "anexați", pe măsură ce intră în interiorul marelui continent, de acest "Nou Canaan" care îi învăluie, fără voia lor, în mreaja mythos-ului fabulos și inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din 1985, un cărturar italian, luat prizonier în Imperiul Otoman, suferă sub impactul noii culturi mutații identitare majore, iar, în capodopera Benim Adim Kirmizi/Mă numesc Roșu, plasat în secolul al XVI-lea, filozofia lumii orientale vechi se ciocnește de stereotipurile culturale, caracteristice universului european. În sfîrșit, problema identității se pune pînă și în romanele cu tematică modernă, unde misterul și poezia se îmbină adesea pe un fundal postmodern foarte clar trasat. În Kara Kitap/Cartea neagră (1990), un avocat istanbulez
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
peisajele primordiale din Annabel Lee. Terra (numită cînd "Antiterra", cînd "Demonia") are o altă configurație geografică și o altă istorie, contextul narațiunii devenind astfel ficțional și mitologic. Problema esențială rămîne imposibilitatea individului de a trăi sub constrîngerea convenției și a stereotipului. Unei asemenea vieți prefera bilă îi este disoluția personalității (ca în Lolita) ori ieșirea din "istoria lumii" și autoproiecția într-un cadru mitologic reinventat (ca în Ada), idee recurentă și în scrierile lui Poe. Pînă și ultimul roman al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scopului lui Derrida: scrierea sa încearcă "să-nu-vrea-să-spună-nimic"50. După Derrida, deconstrucția ca principiu fundamental al analizei textului este "descoperirea contradicției interioare a textului, identificarea sensurilor reziduale, dorminde, sau rămase ca moștenire din practicile discursive vechi, întărite în limbă în forma stereotipurilor gîndirii și transformate (inconștient) de către autor în clișee"51. Refuzând posibilitatea unei singure interpretări corecte a textului, reprezentanții Școlii din Yale (de exemplu) susțin teza conform căreia orice interpretare va fi inevitabil corectă, atâta timp cât ea are în vedere contextul. În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cauză și s-au despărțit de mine. Alții m-au înțeles mai bine, nu foarte mulți, este adevărat, dar e bine și așa. Cum zice românul "Din coadă de câine nu poți face sită de mătase". E.M.: Este aproape un stereotip a spune că un adevărat magistru este acela care te învață și cum să te desparți de el. E.S.: Este o formulă, poate, pentru majoritatea, valabilă. Ca să te desparți de maestrul la umbra căruia te-ai format, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
gidiene etc. Dar astăzi, producția romanescă se înscrie tot mai mult în ceea ce se numește deja "tradiția francofonă" și putem vorbi despre o formulă hibridă, care conciliază universuri simbolice distincte, aspirînd la o sinteză ce garantează bogăția interacțiunii culturilor. Astfel, stereotipurile etnice ale celor doi versanți se împle tesc pentru a contribui la edificarea unei lumi singulare, autonome, reprezentativă pentru un no man's land și o no man's langue care dobîndesc existență și își afirmă statutul diferit, dar recognoscibil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele două ipostaze ale Forței și Slăbiciunii, în acest mit contemporan, întâlnirea nu putea fi decât sexuală, ei neavînd altfel nici o legătură unul cu altul, venind de pe planete diferite. Sexul este acel element capabil să provoace coliziuni neverosimile din perspectiva stereotipurilor generale. Și să nu uităm că drama nu ar fi completă fără apariția virginală și zâmbitoare a Sublimei Soții, de neclintit la brațul soțului preaiubit. Sincer, am avut mereu o reală admirație pentru această jurnalistă frumoasă, deșteaptă și puternică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
radicală omului european, prins într-o mentalitate și o metafizică ce par a-l ordona într-un mod extrem de diferit față de prototipul omului american. Lucrarea în sine este una care a suscitat vii dezbateri, fiind o incitantă descriere a majorității stereotipurilor prin intermediul căruia un european gândește despre acest spațiu diferit. Din perspectiva urmărită de demersul de față, acest text este important atât pentru valoarea sa de exemplu practic al teoriei simulacrului, cât și pentru multiplele evidențieri ale modului de a scrie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
populare se găsesc miturile, credințele și valorile unui popor sau ale unei comunități, care, potrivit cercetătorilor, formează "grila culturală" prin care națiunea sau comunitatea este validată. Casa este structurată pe două etaje: primul, "etajul artefactelor", include obiecte și per-soane: iconuri, stereotipuri, eroi, celebrități, reale sau imaginare. Etajul doi este reprezentat de manifestările reale ale "obiectelor și persoanelor" prin artă și ritualuri cotidiene. Acoperișul clădirii semnifică viața de zi cu zi a oamenilor, în care se experimentează concret forme mai mult sau
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
After the Cold War, London: Routledge. Marinescu, Adriana. 2010. "Prin mit, la realitate" In Sergiu Gherghina și Sergiu Mișcoiu Partide și personalități populiste în România postcomunistă, Iași: Ed. Institutului European: 119-158. Marinescu, Adriana. 2009. Tipul eroului în cultura română, de la stereotip la comportament politic. Iași: Lumen. Minkenberg, Michael și Pascal Perrineau. 2007. "The Radical Right in the European Elections 2004". In International Political Science Review, 28 (1): 29-55. Mudde, Cas. 2005. "Racist Extremism in Central and Eastern Europe". In East European
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
care știau că vor fi înțelese de electorat; campaniile politicienilor s-au concentrat mai mult la nivel local, au exploatat numai resurse locale; natura discursului din campania electorală arată că Europa nu a trecut granițele României; se impune renunțarea la stereotipurile despre UE și temele europene. Intrarea în UE nu a însemnat și o schimbare radicală a percepției publice a acestei realități politice, ci reactivarea unor alte categorii de complexe. După cum remarca Vasile Pușcaș, după aderare, românii (ca și ceilalți concetățeni
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
unități sub-naționale, nu trebuie trecut cu vederea caracterul etnic al FDGR. Ca vehicul politic, Forumul este interfața comunității germane din România cu sistemul politic românesc. Mai ales în cazul Sibiului, interacțiunile dintre comunitățile etnice nu au fost întotdeauna lipsite de stereotipuri, prejudecăți și discriminare. Încă de la începutul colonizării germane la granița de est a regatului Ungariei, Sibiul (ulterior alături de alte cetăți fondate de coloniști sași) a fost considerat un subiect politic autonom, condus de demnitari aleși din rândurile sale, pe baza
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
masterat în Relații Publice la Universitatea Babeș-Bolyai. În prezent este doctorandă în Științe Politice la Universitatea Paris Est, cu o teză despre reprezentările alterității în discursul extremei drepte din România. Publicațiile sale numără cartea Tipul eroului în cultura română: de la stereotip la comportament politic (Lumen, Iași, 2009) și articolele "Au carrefour des identités" (Studia Europaea, nr. 3/2008) și "Prin mit, la realitate" (apărut în volumul colectiv Partide și personalități populiste în România postcomunistă, Editura Institutului European, Iași, 2010). Principalele sale
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cu un lichid anume (pe care el l-a menționat și pe care Blake l-a ținut întotdeauna secret); apoi corodează părțile plane cu acvaforte și aceasta va face ca atât poezia, cât și figurile să apară în maniera unui stereotip"" (Bentley, Jr., 2004, p. 637). Prezentată sintetic de Aileen Ward această soluție sintetică la problemele de execuție artistică cu care se confruntă Blake este "o metodă ingenioasă de gravura în relief obținută pur și simplu prin pictarea textului și a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prevedea ("dictă") evenimente istorice", (1972, p. 144). 35 Leslie Tannenbaum este de părere că întregul concept blakean de "Geniu Poetic" derivă, în egală măsură, din Augustin și din Böhme. El insistă asupra detaliului că Blake avea deplină încredere în anumite stereotipuri religioase și estetice din gândirea secolului al XVII-lea. Pentru detalii suplimentare, cf. Tannenbaum 1982, pp. 74-85. 36 William Hayley (1745-1820), biograful poetului William Cowper, era un autor faimos în epoca: la moartea lui Thomas Wharton, în 1790, ar fi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Sub aspect structural și funcțional învățarea nu este un proces omogen; la procesul de învățare participă numeroase mecanisme, supuse unor legi diferite. În procesul de instruire a omului această complexitate este deosebită. Dobândirea reacțiilor condiționate, formarea de lanțuri asociative și stereotipuri dinamice sunt indispensabile în procesul de învățare umană, ca și la animale. Dar învățarea vorbirii și gândirea noțională bazată pe limbaj sunt determinante în învățarea umană. Înregistrarea și înmagazinarea experiențelor individuale în interacția cu mediul înconjurător - parte integrantă și în
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
valorile și comportamentele acceptate în societate. Astfel definită, ea se referă și la învățarea comunicării. Familia, școala și media sunt cei mai semnificativi agenți ai socializării. Status poziția pe care individul o deține în grup și prețuirea colectivă atașată acesteia. Stereotip o descriere simplificată în scris sau imagine a unei persoane sau a unui grup, de obicei reprezentată în media. Tipul astfel obținut are doar câteva caracteristici dominante, lucru care îl fac ușor de identificat. Structura comunicării modul real în care
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
obiectelor dintr-un decor. De aceea există scene-tip, decoruri-tip care, la limită, fac din descriere inventarul unei situații (1989, p. 165). Citatul denotă importanța ultimei coperte sau a extraselor din presă: elementele de paratext editorial pot recurge la stereotipuri, la clișee, esențialul fiind ca tema-titlu din descriere (cartea descrisă) să fie ușor identificabilă prin proprietățile considerate drept cele mai importante. Prezentarea primei povestiri, Altarul morților, pune în scenă funcția definitorie a descrierii: situată în timp și spațiu, ea este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]