5,507 matches
-
atunci când pacientul este confruntat cu unii stimuli interni sau externi. Odată reactivate, schemele depresogene înlocuiesc gradat modalitățile mai potrivite de a organiza și de a evalua informația (...). Răspunsul afectiv este determinat de maniera în care un individ își structurează experiența.” Stimulul extern cel mai potrivit de a evoca și de a activa o schemă depresogenă este situația ca atare, adică o „multitudine de stimuli”, care seamănă cu circumstanțele developmentale care au condus la elaborarea acestei scheme. In depresie, oricare ar fi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a evalua informația (...). Răspunsul afectiv este determinat de maniera în care un individ își structurează experiența.” Stimulul extern cel mai potrivit de a evoca și de a activa o schemă depresogenă este situația ca atare, adică o „multitudine de stimuli”, care seamănă cu circumstanțele developmentale care au condus la elaborarea acestei scheme. In depresie, oricare ar fi situația-stimul actuală, este vorba întotdeauna in fine despre percepția unei pierderi pe care o are subiectul, a unei reduceri semnificative a spațiului său
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
răspunsuri la unele teste psihologice; - observarea modalităților obișnuite de structurare a experiențelor utilizate de către un individ; - interogări directe ale pacientului în legătură cu așteptările sale, convingerile sale, prejudecățile și atitudinile sale. Schema permite persoanei să trieze, să codifice și să evalueze diferiții stimuli interni și externi, apoi să decidă răspunsul pe care trebuie să-l emită. Schema realizează un efort de abstractizare și de transformare a datelor brute în gânduri sau cogniții. Schemele specifice depresogene sunt elaborate pe parcursul istoriei developmentale a subiectului. Ele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unui individ: ele devin hiperactive și înlocuiesc conceptualizările mai realiste atunci când organizarea cognitivă este dizlocată, situație care poate fi observată, de exemplu, în depresie și stările paranoide. O schemă definită este activată în mod normal printr-un ansamblu specific de stimuli. Dimpotrivă, odată reactivată, o astfel de schemă poate rămâne activă în absența situației stimul specifică. Astfel, organizarea cognitivă, departe de a fi o simplă verigă în secvența stimul-răspuns, este un sistem cvasi autonom în sine. Deși acest sistem este, într-
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dizlocată, situație care poate fi observată, de exemplu, în depresie și stările paranoide. O schemă definită este activată în mod normal printr-un ansamblu specific de stimuli. Dimpotrivă, odată reactivată, o astfel de schemă poate rămâne activă în absența situației stimul specifică. Astfel, organizarea cognitivă, departe de a fi o simplă verigă în secvența stimul-răspuns, este un sistem cvasi autonom în sine. Deși acest sistem este, într-o mare măsură, în interacțiune frecventă cu mediul, el poate, în alte momente, să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
implicate în acțiunea de a gândi”, cum ar fi modalitățile de a percepe, reevocările materialului mnezic, atitudinile și strategiile de rezolvare a problemei. Acest conținut al gândirii este modelat în permanență prin activitatea schemei cognitive specifice evocate. Această interacțiune dintre stimuli, schemă și cogniție este precizată astfel: „In formarea unei cogniții, schema oferă cadrul conceptual în cadrul căreia detaliile particulare sunt furnizate de stimulii externi. „Cogniția depresivă, la rândul său, antrenează apariția unui afect depresiv și a unor simptome motivaționale. Relația dintre
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
problemei. Acest conținut al gândirii este modelat în permanență prin activitatea schemei cognitive specifice evocate. Această interacțiune dintre stimuli, schemă și cogniție este precizată astfel: „In formarea unei cogniții, schema oferă cadrul conceptual în cadrul căreia detaliile particulare sunt furnizate de stimulii externi. „Cogniția depresivă, la rândul său, antrenează apariția unui afect depresiv și a unor simptome motivaționale. Relația dintre cogniție și motivație Dacă există o contiguitate temporală între gândire și afect, răspunsul afectiv este, de fapt, produs și determinat prin maniera
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imagerie mentală și cogniție. El este primul model care propune în mod clar o strategie terapeutică multimodală. Grila SECCA Grila SECCA este elaborată pentru problematici anxioase și depresive: fobii, atacuri de panică, depresie și disfuncții sexuale. Ea are drept țintă stimulul (S), emoția (E), cogniția (C), comportamentul (C) și anticiparea (A). Didactică și practică în special, ea este subdivizată în două părți: o parte sincronică și una diacronică. Prima parte permite analizarea interacțiunilor în secvența stimul-emoție-cogniție-comportament cât și consecințele acestora asupra
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
recente a subiectului fie în raport direct cu comportamentul problemă, fie relevând caracteristici genetice, de personalitate, boli psihice sau alte probleme. La fel ca și la modelul lui Lazarus, această grilă subliniază rolul preponderent al variabilelor intermediare ale organismului între stimul și comportament manifest. Acesta este considerat doar în sensul restrâns de comportament motor. Partea diacronică include date anamnestice heterogene. Cercul vicios Cungi a propus o analiză funcțională simplificată a situației problemă, care poate fi utilizată de către terapeut sau de către subiect
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe sau interne. Ele se poziționează într-un continuum pornind de la elemente foarte concrete până la constelații mai globale și abstracte. Contiguitatea acestora cu comportamentul problemă permite postularea rolului stimulului discriminativ. Unele evenimente au un efect
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe sau interne. Ele se poziționează într-un continuum pornind de la elemente foarte concrete până la constelații mai globale și abstracte. Contiguitatea acestora cu comportamentul problemă permite postularea rolului stimulului discriminativ. Unele evenimente au un efect declanșator (sau excitator), în timp ce altele au un efect inhibitor (diminuarea frecvenței sau a intensității). Identificarea stimulilor discriminativi contribuie la elaborarea ipotezelor explicative privind modul în care se manifestă sau nu comportamentele problemă. Inventarierea lor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de la elemente foarte concrete până la constelații mai globale și abstracte. Contiguitatea acestora cu comportamentul problemă permite postularea rolului stimulului discriminativ. Unele evenimente au un efect declanșator (sau excitator), în timp ce altele au un efect inhibitor (diminuarea frecvenței sau a intensității). Identificarea stimulilor discriminativi contribuie la elaborarea ipotezelor explicative privind modul în care se manifestă sau nu comportamentele problemă. Inventarierea lor este ușor de realizat atunci când subiectul le verbalizează în mod explicit. In alte cazuri, acest inventar se construiește progresiv, cu ajutorul întrebărilor: unde
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
început acest rol, sau dacă acesta a fost dobândit în cadrul unui proces de generalizare. Astfel, un comportament agorafobic de evitare apare pentru prima dată într-un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de evitare apare pentru prima dată într-un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apare pentru prima dată într-un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol de stimuli
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol de stimuli facilitatori. Identificarea consecințelor Un comportament problemă are diverse consecințe asupra subiectului. Astfel, conduita de evitare/salvare dintr-o situație fobogenă antrenează dispariția
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol de stimuli facilitatori. Identificarea consecințelor Un comportament problemă are diverse consecințe asupra subiectului. Astfel, conduita de evitare/salvare dintr-o situație fobogenă antrenează dispariția manifestărilor anxioase și un sentiment de ușurare (consecințe pozitive) dar și imposibilitatea de a efectua activitatea proiectată și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din partea clinicianului. Studiul antecedentelor înnăscute și dobândite Variabilele contextuale și consecințele pot explica cum a apărut comportamentul problemă, modul în care s-a dezvoltat și se menține acesta. Dar ele nu explică de ce unele evenimente au dobândit un rol de stimul discriminativ, de ce unele consecințe sunt pozitive sau negative. Studiul istoriei subiectului poate furniza răspunsuri, posibile sau probabile, la aceste întrebări. Conceptul de antecedente înnăscute sau dobândite se referă la datele privind istoria biologică, developmentală, familială și socială capabile să explice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a se referi din nou la cognițiile care își au originea în istoria sa trecută. Figura 3. Modelul retroactiv ANTECEDENTE INNASCUTE SI DOBANDITE (O) Rol predispozant Caracteristici biologice, comportamentale, cognitive, emoționale specifice legate de evenimente trecute (genetice, developmentale, familiale, sociale) STIMULI EXTERNI SI INTERNI (Sd) Rol declanșator, inhibitor sau facilitator Variabile contextuale: mediu fizic și social, cognitive, emoționale, somatice COMPORTAMENT PROBLEMA MOTOR-COGNITIV-EMOTIONAL (Rmce) topografie, intensitate, frecvență, durată CONSECINTE (C) CONSECINTE (C) ASUPRA MEDIULUI ASUPRA SUBIECTULUI comportamentale, cognitive comportamentale, cognitive emoționale emoționale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care o trăiește, relația colaborativă s-a instalat). Intărirea O întărire este definită în raport cu ceea ce este de dorit să se dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în raport cu ceea ce este de dorit să se dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de îndepărtare de stimul. Intăririle pot fi de două tipuri: întăririle în legătură cu faptele, care se referă la ceea ce a săvârșit sau a suportat o persoană, și întăririle privind însăși persoana. In cazul întăririlor privind faptele, întărirea este aplicată în legătură cu o acțiune săvârșită de către pacient
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
direcție de urmat TCC este tratamentul care trebuie luat în considerație cu prioritate în terapia fobiilor specifice. Unele substanțe care acționează asupra funcțiilor cognitive, cum ar fi D-cycloserine, ar putea facilita procesele de învățare implicate în tratamentul prin expunere la stimulii anxiogeni. 2. Tulburările de dispoziție Eficiența TCC a fost studiată în tratamentul depresiilor non bipolare, non psihotice, de intensitate mică, medie sau severă, tratate cel mai adesea ambulator. Eficiența TCC a făcut, de asemenea, obiectul mai multor studii asupra prevenției
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
scot în evidență activitatea unor multiple circuite ale sistemului nervos central în exprimarea emoțiilor. Unele dintre acestea se referă la amigdală, care primește informații la nivelul thalamic, ceea ce permite răspunsuri rapide pe baza informațiilor limitate și a informațiilor detaliate privind stimulii de-a lungul circuitelor neuronale: ea are deci un rol esențial în aprecierea pericolului. Activată de unii stimuli de amenințare, amigdala ar putea exercita o influență asupra unui evantai de procese cognitive cum ar fi percepția, atenția selectivă și memoria
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
referă la amigdală, care primește informații la nivelul thalamic, ceea ce permite răspunsuri rapide pe baza informațiilor limitate și a informațiilor detaliate privind stimulii de-a lungul circuitelor neuronale: ea are deci un rol esențial în aprecierea pericolului. Activată de unii stimuli de amenințare, amigdala ar putea exercita o influență asupra unui evantai de procese cognitive cum ar fi percepția, atenția selectivă și memoria explicită. Situată între căile de acces senzoriale și memorie, pe de o parte, și generatorii reacțiilor de teamă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
parte, amigdala reprezintă, în prezent, o țintă favorită a cercetării. Modelul comportamental Goldstein și Chambless propun un model de condiționare interoceptiv pavlovian. Senzațiile corporale, pe care persoana le percepe în momentul în care aceasta declanșează un atac de panică, devin stimuli condiționali care facilitează activarea atacului de panică. Persoana care suferă de tulburare de panică dezvoltă un comportament hiperatent în legătură cu toate senzațiile corporale și devine expert în reperarea modificărilor fiziologice. Prin asociere repetată a acestor senzații cu declanșarea unui atac de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]