1,189 matches
-
întâmpina, aici, unde totul a început pentru tine. Pe puntea navei se poate ghici și silueta lui Slütter - la fel de însingurată în așteptarea valului ce o va aduce și pe Pandora. Și Tristan Bantam este aici, cu același sentiment de tinerețe stingheră ca în ziua în care sosea la pensiunea doamnei Java. Toți actorii par să se reunească pentru spectacolul final dat în cinstea mea și vorbele lui Corto răzbat peste laitmotivul de spume al oceanului. Oare aceasta să fie moartea, reîntâlnirea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că era de la brigada de narcotice sau altă autoritate. În schimb, abia se uitau la ea și la Uri: erau probabil prea drogați că să-i observe. Uri făcu semn din cap spre colțul încăperii, unde se găsea un computer stingher, neutilizat. Maggie se gândi că nu era deloc șmecher să-l folosească, mai ales noaptea, la ora asta. Pe când Uri stătea la coadă la bar, cerându-i o cafea fetei cu cercel în nas, Maggie porni calculatorul și deschise Second
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maria. Eu Îi vorbesc, ea mă ascultă. Avea vîrsta fetelor mele mai mari cînd i-a fost dăruit fiul ei unic“. Acum, cînd am cunoscut și eu la rîndul meu bucuriile și durerile „unui bărbat“, nu mă simt mai puțin stingher față de Fecioara Maria... Dar tata se simțea bine, În largul lui, cu ea. El o vede „la jumătatea drumului Între Dumnezeu și mine, așa cum mama, În familie, face legătura Între părinte și copii“. Nu știu ce-o fi gîndit mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ta până la ultimul detaliu. Știu ce gândești, știu ce Îți place, știu ce urmează să spui. Știu totul despre tine. Era prima oară când Desert Rose Înceta să fie umilă și ascultătoare. Auzind-o dintr-odată lăudându-se, Charlie zâmbi stingher și schimbă subiectul. — Cei din familia Rothschild sunt mari colecționari de artă chineză contemporană, le explică el. Le duc un papirus pe care li l-am vândut cu mult timp În urmă, o frumusețe! Josh și Valerie Rothschild, ambii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În acel moment sosi Sean McGee, unul din stagiari, având încă pe față masca antipoluare pe care o purta ca protecție împotriva gazelor de eșapament în timp ce mergea cu bicicleta prin Woodbury și care-i dădea un aer de extraterestru ușor stingher. — Bun, întrebă, care mi-a șterpelit locul pentru bicicletă? Fran simți că-i piere o clipă elanul. Munceau cu toții din greu și unul-doi erau chiar foarte talentați, dar, fără să vrea, înclina să creadă că în sala de ședințe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spune, facem niște cereale Rice Crispies foarte bune. Dar Fran n-avea chef de glume. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei calde și primitoare în care cărți, ziare și cizme de cauciuc se înghesuiau alături de patine cu rotile și o roată stingheră de bicicletă. Pe canapeaua încăpătoare un câine alb cu negru, o expresie absentă și o eșarfă roșie caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea să punem cadourile aici, pe masa asta de stejar din hol. Prin ușa deschisă pătrundeau razele soarelui de după-amiază târzie, luminând cartonașul pe care Camilla scrisese „Cadouri de nuntă“. Un buchet uriaș de crini umplea masa goală, cu excepția cadoului stingher, așezat strategic la unul din capete. Fran se întrebă pentru o clipă dacă mama ei nu era deranjată de modul în care Camilla preluase subtil toate pregătirile. Nu spusese nimic, dar poate că Phyllis era pur și simplu intimidată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca prin minune. Jack luă în brațe trupușorul firav și îl strânse atât de tare, încât nici unul din ei nu mai putu să respire. Doar așa reuși să nu izbucnească în plâns. Așa, și observând figura lui Ben. Ben stătea stingher în afara acestui tablou. Femeia asta era maică-sa, pentru numele lui Dumnezeu, și totuși abia părea să-l fi băgat în seamă. Era ca și cum Ben era exclus din această scenă de familie, știind că acest eveniment avea să le schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe vremea aia. Era sticla ștanțată și bronată. Acuma nu mai cred că-i așa ceva. Asortam cu Marlboro și Camel. Căutăm să nu fiu în distonanță cu persoana respectivă, ca să nu-l stingheresc și nici eu să nu mă simt stingher. Principii... Încercam să nu profit de oamenii slabi, pentru că și eu am fost slab când eram mic și nu cunoșteam viața. Și încercam să nu profit de cei care-au fost ca mine. Totuși, e un paradox. Simțeam o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și copiilor adunați laolaltă. Fericirea de a nu fi singur. Dar Gaston se resemnase cu singurătatea. Bătuse atâta drum până în Japonia și acum se afla într-un tren care-l clătina, în drum spre nord, în noaptea întunecată. Yamagata. Ce stingher se va simți acolo. Călătorea singur spre un oraș străin pe care îl vedea pentru prima oară. Oare ce-l aștepta și acolo? Habar nu avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-ar Întîmpla, te iubesc mai mult decît orice. Mă Întorc În camera de zi. Nu m-au observat și așa se și cuvine. Nu am căderea să le Întrerup momentul de intimidate. Mă simt străină În propria mea casa, stingheră, percepînd Înmiit fiecare zgomot, fiecare sunet. Relaxează-te, Ellie, relaxează-te. Respiră adînc și destinde-te. Încerc să trag adînc aer În piept, apoi iau o revistă de pe masă. Case și grădini. O răsfoiesc, oprindu-mă din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză umed Prea plecat de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop Patricia, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia Anotimpurile Stau afară și gândesc Câte anotimpuri trudesc Primăvara, toamna sunt binevenite Iarna și vara
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-abia s-a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru prima data la mare. O văzusem în poze, o văzusem la televizor, dar acum se întâmpla cu totul altceva. Îi simțeam mirosul, măreția, misterul. Deși mai aveam câțiva pași până să o pot vedea, eram șovăitor (ca orice călător stingher la țărmul mării) și mergeam parcă îndemnat de o forță neștiută. Cine știe? Poate chiar Îngerul trimis de sus să o păzească m-a ajutat să o văd pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea frumuseții ei. Doamne, ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împrăștiat. Deasupra întinderii domnea liniștea acelei clipe. Fulgi de cristal au început a perdelui văzduhul, frunze de aramă acopereau pământul, iar florile parfumate pecetluiau poteca ce ducea către un univers greu de mister, universul lui „A fost odată...”. Cum pășeam stingheră pe pământul umed m-au îmbrățișat întrebări neînțelese și ajungând la poarta „celui dintâi vis al anului” am zărit-o pe Metafora care stătea îngândurata la fereastra unui frumos palat. Apropiindu-mă de ea, teama a început să îmi recuprindă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că era interzis să i se pomenească de tata, așa că mi-am dus repede mâna la gură, de parcă atunci m-ar fi apucat căscatul, bunicul a început să vorbească din nou, spunându-mi că vede el bine cât sunt de stingher, se pare că acum, că am mai crescut, nu prea-mi convine să-i mai zic dumneavoastră, dar să nu mă necăjesc, în curând o să fim pertu și-o să bem bruderșaft. Na, asta m-a mirat și mai mult, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la crengile grele și verzi. Există o poezie superbă a lui Walt Whitman despre un stejar. Ridic o mână și mângâi cu căldură scoarța rece și aspră. „Demult, în Louisiana, am văzut cum creștea un stejar. Se înălța spre cer stingher, de crengile-i atârna mușchiul verde.” Arunc o privire spre Nathaniel, sperând pe jumătate ca vorbele mele să-l impresioneze. Ăsta e mesteacăn, zice, arătând din cap spre copac. A. Da. Nu cunosc nici o poezie cu mesteceni. Am ajuns. Deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i transmit lui Arnold cele mai bune urări. Crezi că poți să-mi faci legătura cu el ? — Serios ? Lara pare sincer surprinsă. E incredibil de generos din partea ta, Samantha. Având în vedere ce s-a întâmplat. — Ei, mă rog, zic stingheră, n-a fost vina lui, nu ? El a făcut tot ce-a putut. La celălalt capăt al firului se lasă o tăcere stranie. — Da, spune Lara după o pauză. Păi bine atunci. Îți fac legătura. Câteva clipe mai târziu, glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seama că Nathaniel îmi vorbește. De fapt, cred că e posibil să vorbească de mai mult timp - și eu nu am auzit absolut nimic. Mă întorc grăbită spre el, și-l văd cu fața spre mine. E îmbujorat și ușor stingher. Pare că nu i-a fost ușor să spună ce-a avut de spus. — ...și tu simți la fel, Samantha ? Tușește, apoi amuțește, așteptând să spun ceva. Îl fixez tâmp. Dacă simt la fel în legătură cu ce ? O, shit. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă îndrept spre bucătărie și mai pregătesc niște spumă de lapte. Când mă întorc în sufragerie, doamna Farley se află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își termină prăjitura, lasă farfuria jos și mă privește câteva clipe, cu capul într-o parte, ca o pasăre. — Draga mea, spune în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că de-aia e aici. Trebuia să-mi dau seama. Nu mă întorc. Scuză-mă. Iau mătura și fărașul și încep să mătur făina și bucățile de aluat de pe jos. Dă-te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca după o bătălie; personajele s-au grupat aparent întâmplător; OMUL CU SACAUA e mai aproape de groapă și de BĂRBATUL CU TOMBERONUL; MAJORDOMUL e mai aproape de BRUNO; PRIMUL BĂRBAT și AL DOILEA BĂRBAT formează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și cu un asistent al acestuia. Eram impresionată; Hazel era nemaipomenită, cum mă așteptam, iar Demetru, care fusese cam neconvingător, se dezlănțuise acum cu toată forța. Hazel îl făcea să se ridice la nivelul ei. Aplaudai, un zgomot înfundat și stingher în vastul spațiu gol, ceea ce nu-l împiedică pe Demetru să-mi arunce un zâmbet frumos. Hazel se întoarse ca să mă privească, cu fața îmbujorată, ochii plini de focul concentrării, pe jumătate încă într-o altă lume. — Am adus biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
măsuța de cafea și se așeză față în față cu mine. — Un biscuit? întrebă ea, deschizând cutia și întinzându-mi-o. În fața mea, biscuiți cu unt. Eram sclava pe viață a acestei femei. Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]