2,691 matches
-
avea niciun mâner. Etrius era confuz. Își scoase lanterna din buzunar. Se întoarse spre vale și o aprinse și o stinse repede, trimițându-i prietenului său, David, un semnal. Din vale se văzu o altă lumină de lanternă aprinsă și stinsă. Acesta era răspunsul. Etrius se întoarse iar spre castel, și începu să meargă spre el încet și cu pași mari, calculându-și fiecare mișcare. Păși până ajunse la poartă. Puse mâna pe ea și o șterse de praf. Încet o
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
pe margine de prăpastie, niște brațe care nu se mai puteau deschide să mă îmbrățișeze: - Sărut-mâna, mămică! Te doare? - Mă doare, puiul mamii, mă doare, dar mai tare mă doare că plec de lângă voi, răspunse cu glasul ei blând și stins, ca o șoaptă adunată de vânt. Am îngenunchiat, sărutându-i mâinile, gustând lacrimile amestecate a două suflete rătăcite într-un univers prea nesfârșit și prea nepăsător... - Nu vreau să mă mai doară, mamă, nu vreau! Amândouă, rostind aceleași cuvinte, fiecare
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
amic facebokist îmi scria să-l ajutăm pe MILE! M-am scormonit în sertarul cu amintiri să descopăr cine este acel OM care are nevoie de ajutorul nostru. Vag am început să-l profilez și, interesant, i-am recunoscut vocea stinsa din neguri - este acel Om cu suflet mare! Mi-e greu să spun "a fost", sună așa straniu și rece - că ploaia care cade pe pervaz și se prelinge, spre ce? Am un singur regret - poate aș fi putut să
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
Se dezbrăcă și intră gol în patul răcoros . Își aminti de lampă . O stinse încetișor. Se trezi când o rază îi intră în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și ieși în iarba întunecată din față. Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ținea cerdacul să nu se clatine. Dându-și seama că-i gol , dădu să iasă iar. O șoaptă
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
azvârl căite că au degete cu care să simtă crucea tâmplelor o smulg din încheietura gândului și o azvârl sugrumata de vuiet peste amintirile înțelenite în sterpul unei întinderii ne-fiinde iau ochii și îi răsucesc cum răsucesc lupii hăulitul lucrului stins și îi azvârl cu tot ce e dinaintea și dinapoia lor îi azvârl în stârvul oglinzii pe mine of pe mine întreg nu pot să mă iau învins secătuit și să mă azvârl în coastele nimicului pentru a nu mai
ÎN CHINGA UNEI LACRIMI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345470_a_346799]
-
întâlnea cu moș Ion Oracă pe uliță,cel care îi spunea că are o țigară cu motor între buze, de fapt el ținea și-n somn țigara lui Mărășești între buze, o trecea dintr-o parte în alta a gurii, stinsă, aprinsă sau cum era, o smotocea, o mesteca numai s-o simtă acolo mereu...era știrb, cu mustăți mari, galbene, țepoase și-l asculta mereu cu frică, uitându-se țintă la el cu ochi mari, pregătit în orice moment să
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
Acasă > Poezie > Familie > CRĂCIUNUL STINS Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Crăciunul stins Cristina Pârvu Crăciunul se-apropie grăbit, Sufletu-mi e deja-nghetat. Și părul parcă mi-a albit, De când, tu, mama, ai plecat. Nu
CRĂCIUNUL STINS de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376877_a_378206]
-
Acasă > Poezie > Familie > CRĂCIUNUL STINS Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Crăciunul stins Cristina Pârvu Crăciunul se-apropie grăbit, Sufletu-mi e deja-nghetat. Și părul parcă mi-a albit, De când, tu, mama, ai plecat. Nu-i zi să nu-ți vorbesc, măicuța, Să-ți spun ce simt sau ce gândesc. Încă mai sunt
CRĂCIUNUL STINS de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376877_a_378206]
-
sărbătorile-aprind totul. Doi ani sunt fără ține, mama, Nimeni n-o să-ți ia în veci locul. Cu toții-așteaptă iar Crăciunul, Pentru mine-i mai grea durerea. De-acum sărbătorești cu bunul, Ăsta Domnului i-a fost vrerea. Referință Bibliografica: Crăciunul stins / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CRĂCIUNUL STINS de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376877_a_378206]
-
ar mai conta? Stau nopțile și mă întreb Destinul meu e împlinit? Rostul meu este aici? Oare viața asta e doar un test? Când firul vieții brusc s-a rupt, Luminile ușor sau întunecat Și toate becurile sau stins, Oare stinse au rămas? Tot ce am fost, Tot ce în viată am făcut În afară de cei cunoscuți, Oare pentru altcineva ar mai conta? Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii ) Referință Bibliografică: Oare / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155
OARE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376912_a_378241]
-
împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu pe chipuri ușor stinse, iar ochii le povestesc momente în șir, fără să vrea, de parcă ele nu s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
de sudoare. Vătaful, epuizat și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite. Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
aprinsă, în amintirea lui Ion -Rămâi cu bine, Tușa Anica, măi zicea câte un vecin, si mulțumește-i lui Dumnezeu că ai putut face pomenirea de an , si stâlpul, si toate cele.... -Rămâneți cu bine, oameni buni..., se auzea vocea stinsa a femeii, ca un ecou din altă lume. -Rămâneți cu bine..... .... Privea în sus, după o urmă de soare. Dar cerul era gri, de toamnă târzie și rece. Deodată, o oboseală grea îi apasă pe umeri, pe brațe, pe piciore
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
viața. Prea scurtă viața, timpul trece, Si nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Să îmi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea. Să îmi tratez orice durere, Doar sarutandu-te, aș vrea. Referință Bibliografica: Timp să te iubesc / Maria Cristina
TIMP SĂ TE IUBESC de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378003_a_379332]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DRAGOSTEA MEA, IEDERĂ Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Asculți? Zăpezile cad peste mine ca iedera stinsă, învăluindu-mă mult, ca un decembrie din care nu se mai pleacă. Se vindecă timpul. Timpul mă va face atât de frumoasă că nu vei avea vreme să stai limpede, nici neînvins că speranța, nici prea departe de candele, dragul
DRAGOSTEA MEA, IEDERĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378105_a_379434]
-
șoptesc, nu te mai strig La uși m-așteaptă chei de frig să-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins in renunțare de aripi Vei da de scâncet, vrând să țipi și vei fi vreasc cu părul stins. Te voi închide într-un rid ca pe-o uitare într-un cui scriind poeme nimănui din prăbușirea unui zid Pe smirna ta, venind în prag Doar eu, un foșnet de porumb Doar eu, o umbră sub carâmb Uitând să
UITAND SĂ URC, UITÂND SĂ CAD de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378104_a_379433]
-
pirații au arme și nu par tocmai prietenoși! Cred că ar fi în stare să arunce vasul în aer sau să-i dea foc! - Doamne! - Nu-i de glumă cu ei! - Să ai grijă! mă sfătuiește ea cu o voce stinsă, plină de compasiune. - Am încuiat ușa și vorbesc în șoaptă, cum auzi! Îți dai seama ce-aș păți dacă m-ar surprinde cu telefonul în mână? M-ar împușca fără să clipească! Simt că vocea i se oprește în gât
DRUMUL APELOR, 30 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376327_a_377656]
-
desparte. PĂȘIRE Pășesc peste frunzele toamnei Ca peste un covor de mister. Mă simt îmbrățișată de viață, Simțind cum bate în mine ... Inima universului Și al pământului întreg. Din lacrimi îmi fac colierul de vise Și mai aprind torța speranțelor stinse. Mă las pe umărul așteptărilor Cu doruri curate și răbdarea soldatului Ce va cuceri primăvara, Doar cu zâmbetul veșniciei și al luminii Ce parcurge toate anotimpurile. CHEMARE Te chem iubite, ca pe-o primăvară Să mă desparți de toamna ce-
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
stinse dintr-o simfonie. Târziu pe zarea largă se întinde, O liniște ce nu o pot cuprinde. Doar fulgii se aud cum se așează Pe pături ce în alb se colorează. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Ecouri stinse ... (lui S. Esenin) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1496, Anul V, 04 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ECOURI STINSE ... (LUI S. ESENIN) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376058_a_377387]
-
-n poezie cel care-n viața lui cuprinse De la minciuni la nestemate din viitor pân' la sorginte În flăcări sau în spasme coapte un trib cu vocea lui fierbinte Azi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cu valuri stinse Cum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
coasta adamic celei mai iubite dintre pământence cerul se sprijină pe lacul lebedelor bea albul pătat al norilor cu grația unei furtuni de vară nu o (mai) ucide pe Ana Karenina fugi de statuia de ceară a iluziilor de fumul stins al țigării croind o rochie în stil origami din cele o mie de sentimente suturate nu o îmbrăca decât la parade pe rochia aceasta iubirea așază prade Referință Bibliografică: Origami / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1443, Anul
ORIGAMI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376611_a_377940]
-
cu flori de măr presate. Pe sânii de-amintire revin din rai pierdut Arome de pini umezi vrăjiți de firul ierbii, Se-aude melopeea pe-un țărm necunoscut În reverențe stele îmbrățișează cerbii. Sub arc de cer senin sfidez minute stinse, Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri, Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, Un gând se despletește din caier de ninsoare, Cu geana unui fulg
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
acolo, la mormânt, o cruce durabilă! Ai vazut-o pe cea veche, nu mai merge!” Încercă Toma să explice că el e departe, că are doi copii, greutăți... „Să facă George„ , încercă din nou în visul său Toma, cu vocea stinsă, abia șoptită în fața mamei sale. „ El este acolo, aproape, nu are copii...„ „Nu , Toma ! Tu să faci ! Tu poți !„ Era ultimul ordin. „Tu să faci !„ Și a făcut. Florica Patan , TU POȚI ! Pitești, septembrie, 2015 Referință Bibliografică: TU POȚI! Florica
TU POȚI! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376793_a_378122]
-
lumina prea blândă în vântul ce mângâie că o insectă ce merge pe apă, ușor, cătinel acum cu egoul șlefuit, ajustat, devenit maleabil în valul cel nou, unde relațiile curg cu alt sens m-am pierdut visând la soarele meu stins albastru spre care tânjesc în respirație și pe buze mereu dar tu, tu, desi ești de-a casei cea nouă, atât de departe de soarele ce-mi adastă în gând ai putut să-mi auzi între zgomote aspre vocea tăcută
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ALEXANDRA BALM în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375104_a_376433]
-
ești bolnavă. Mama ți- a trimis medicamente și te- a invitat pe la noi, când te simți mai bine. - Îți mulțumesc, Teodora. Ești singura colegă și prietenă, care îmi deschizi ușa. Mi- ai făcut o mare bucurie, a spus, cu vocea stinsă, Isabel. Teodora s- a așezat pe pat și au început să povestească. Mama a ieșit încet să nu le deranjeze. Copilul de sub masă se gândea ,,ce ciudat! Teodora o cheamă și pe mama, iar prietena ei cea mai bună se
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]