2,056 matches
-
aur din mina prostiei (ignoranței) omenești”(Stefan Zweig,1975, (35)). Oamenii sunt atrași, în continuare, în acțiuni dăunătoare vieții lor. Sunt blocați în tradiții dăunătoare, care le produc boală, suferință și moarte timpurie. Ei devin niște surse din care alții storc bani. Sacii cu bani circulă de la unii la alții. După 1989, oamenii și-au câștigat libertatea de a-și purta singuri de grijă: poți fi „pradă sau prădător”(Mircea Malița, 2010, (14)), în haosul aparent, dar bine organizat de profitori
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
în activități, sunt lăsați în seama doctorilor, care-i sperie cu bolile incurabile și-i transformă în pacienți și în seama preoților, care-i sperie cu chinurile veșnice, după moarte, și-i transformă în enoriași. Și unii și ceilalți îi storc de bani pe pensionari, fără să le ușureze viața. Unii pensionari își ocupă timpul cu animale de companie. Îi vezi în parcuri și în spațiile verzi, ținând câinele de lesă și așteptându-l să-și elimine dejecțiile. 4.1.2
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să ajungă să se autocunoască și să se autostăpânească, să fie proprii lor stăpâni, să gândească singuri, să nu se mai dea pe mâna altora. În momentul de față, unii oameni au gândirea blocată de elemente obscure, interesate să-i stoarcă de bani. Oamenii cred ceea ce nu văd și nu vor să creadă ceea ce văd. Înlocuiți ignoranța cu cunoașterea și deveniți proprii stăpâni. Utilizați și stăpâniți gândirea proprie, această putere enormă, a toate creatoare, cu care sunteți dotați. Pentru a vă
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
poruncise să Îi ofere lui favoruri sexuale, fără să se teamă, căci o făceau pentru Dumnezeu care, după cum urmau să vadă, avea să le redea puritatea imediat după ce ele se ofereau lui. Trecuse apoi la văduve neconsolate pe care le storcea de economiile din cont contra unei Întâlniri cu soții morți. Soții le transmiteau urări și-și luau rămas-bun prin intermediul paginilor zburătoare. Mai târziu se Înconjurase de tineri care-i Îndeplineau ordinele, de la jefuit bănci la Înjunghierea mortală a unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o călătorie despre care știa că va fi periculoasă. Va Încerca să creadă cu fiecare părticică din suflet că Rupert trăia, sperând Însă ca el, soțul de care divorțase din cauza lipsei lui de sensibilitate, să fie Înhățat de soartă și stors de ultima suflare. Vera Își aminti de poveștile despre oameni care refuzaseră să creadă că cei dragi chiar muriseră Într-un accident de avion, pe un vapor care s-a scufundat sau Într-o mină care s-a prăbușit. Afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strîngîndu-l de aproape. 8. După cum cel flămînd visează că mănîncă, și se trezește cu stomacul gol, și, după cum cel însetat visează că bea, și se trezește stors de puteri și cu setea neastîmpărată, tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului. 9. "Rămîneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi!" "Ei sunt beți, dar nu de vin; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui capricioasă, derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu mă aude. Sau poate chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că a naufragiat în noaptea asta. Se întâmplă des? îl întrebă Carol. Mai tot timpul. Spre bucuria localnicilor care, uite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor! Sculați-vă din paturile voastre confortabile ca niște morminte bine întreținute! Cineva vă cere ajutor... În sfârșit, cineva are nevoie de voi. Cine știe peste câte generații
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt. Unse capul, pieptul și picioarele păpușii cu seu de urs și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie deranjată mânăreala. Nu vreau să mă lansez niciodată în vreo polemică pe seama celor șase milioane de morți cu care organizațiile evreiești, de o jumătate de secol, confruntă și amenință neîncetat întreaga lume. Aceasta cifră le-a servit lor ca să stoarcă de la Germania peste 40 de bilioane de mărci ca despăgubire pentru cei morți (?!?) și să-i ceară Consiliului Bisericii Catolice ca să modifice LITURGHIA, motivând că din ea cică ar izvorî ura împotriva evreilor și, în consecință, moartea celor 6 milioane
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și frumusețea, și sănătatea. Pandele, în schimb, neistovit, apărea imediat pe calul vânjos ca un taur, în căutarea unor noi succese. Umili, țăranii îl salutau, iar el
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o bucată de drum m-am reîntors la cinematograf, când am socotit că trebuie să fi plecat, și m-am uitat și eu la fotografii, încercînd să reconstituiesc conversația lor. Fiecare gest al interpreților căpăta o importanță capitală, și-mi storceam creierul ca să fac și eu reflecțiile cele mai inteligente cu prilejul lor. Au admirat? Au ironizat? Au povestit o amintire cu ocazia imaginii? Ce nebun sunt! Dar ce nenorocit! M-am gândit mult la această scenă, ca și cum toată ființa Ioanei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă, îl ajută să ajungă la un loc sigur. Ud leoarcă, stors de vlagă, ieși din apă, făcu câțiva pași printre copaci și se prăbuși ca o zdreanță în iarbă. Trebui să treacă o vreme până să-și recapete suflul regulat și doar atunci înțelese cu adevărat că se afla pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i vorbească blând, sub privirile înspăimântate ale hunilor dimprejur. Nu dură mult. Foarte curând, respirația lui Inisius deveni mai puțin gâfâită, încetă să mai scurme pământul cu picioarele, iar ochii săi își recăpătară, în sfârșit, vederea. Puțin după aceea, stors de vlagă, călugărul adormi în brațele confratelui său. Ținându-i capul în poală, Gomerius părea acum să-l alinte ca pe un copil, iar vederea unor asemenea schimbări teribile în comportamentul și starea suferindului smulse războinicilor ce îi înconjurau exclamații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a-și da seama la ce reacționează. Dar, în mod similar și la o scară mai mare, națiunile care și-au jertfit imense cantități de sânge pentru o cauză, care într-un fel n-a reușit să triumfe, sunt stoarse de puteri. Cinismul înflorește prea ușor, moralitatea se prăbușește în mod uimitor. Buruienile ies cu ușurință acolo unde creșteau flori doar cu un an înainte. Știința omenească, minunat de adaptabilă în timpul războiului, nu și-a revenit niciodată de pe urma restricțiilor impuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui capricioasă, derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu mă aude. Sau poate chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că a naufragiat în noaptea asta. Se întâmplă des? îl întrebă Carol. Mai tot timpul. Spre bucuria localnicilor care, uite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor! Sculați-vă din paturile voastre confortabile ca niște morminte bine întreținute! Cineva vă cere ajutor... În sfârșit, cineva are nevoie de voi. Cine știe peste câte generații
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt. Unse capul, pieptul și picioarele păpușii cu seu de urs și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nu te lăsa ofensat din bunătate, căci devii rău. Dacă ai făcut-o până acuma, ofensează și tu pe nedrept, ca să redevii bun. Nici o durere nu e mai mare decât gelozia care nu poate găsi motive să învinuiască. Un roman stoarce lacrimi de admirație naturilor artistice prin pasagiile lui frumoase, și lacrimi de compătimire naturilor sentimentale prin pasagiile lui patetice. Nu uita un moment că în orice raport cu oamenii ești în stare de război. Cu dușmanii, cu prietenii, cu cunoscuții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]