1,508 matches
-
cum aproape un fișic de o sută de bucăți, alcătuit numai din bancnote de cinci sute de euro, se arunca fâlfâind direct în stradă, în uralele unui public neașteptat de numeros, de entuziast și formidabil de vioi. Înnebunit de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub nasul lui, nu-și dădu câtuși de puțin seama că banii fuseseră aruncați cu ajutorul unei sfori acționate de ciorchini de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote, spre hazul sincer al
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Devenise un protocol. Toată lumea aștepta ca el să inaugureze discuțiile. La Începutul toamnei era Încă destul de activ, deși când Îl conduceam din apartament până la campus, trebuia să se oprească la fiecare colț ca să‑și tragă răsuflarea. Îmi aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu văzu decât pe moșul acela purtând hârlețul ca pe o baionetă mestecând greu și bolovănos cuvintele „Eu sunt Tofan, înțelegi, sunt Tofan și port cifra unu” apoi slobozi un râs gros și gâlgâitor care-și luă zborul ca un stol de ciori. Simiuc simți că este privit insistent de cineva, făcu o sforțare să se trezească, deschise ochii, văzu că la câțiva pași de pat, sprijinită în cârjele ușoare de aluminiu, cu păpușa într-o mână, fata ceea care îl
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
albă și înghețată. Cu priviri speriate căută în jur spre dealul plin de vișini al cărui rod fusese cules demult, dar acesta stătea neclintit într-o ardere verde domoală, se uită apoi spre șesul întins marcat de punctele albe ale stolurilor de gâște ieșite pa păscut pe vechiul loc al satului care fusese măturat de apa cea mare cu doi ani în urmă. Liniștea albastră a cerului, verdele acela al câmpului, nu reușiră să-i potolească spaima ce o cuprinsese ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu toate alifiile? Plâng și eu uneori Mă întrebați ce fac eu acum? Păi nu vedeți? Plâng domnilor, plâng. Dar să nu vă închipuiți că am dat ușor, ușor în doaga lui Băsănău, ciumetele ăla lăcrimos, care cum vede un stol de cai verzi pe pereți, hop și el cu lacrimile, ci eu sunt om serios, cu număr la poartă și agud în curte, așa cum mă cunoașteți și cum mă cunoaște și nea Vasile hingherul și Guță, țambalagiul oficial al
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acel loc am văzut venind servitoare bătrâne. S-au așezat pe mal, băgându-și picioarele-n apă, s-au uitat de jur împrejur ca să se-asigure că nu era nimeni, după care una dintre ele scoase un strigăt cumpătat. Un stol de adolescente, fiice de servitori și țărani, și-a făcut apariția. Și-au scos tunicile scurte și au intrat în apă goale, râzând și strigând, împresurate de libelule albastre. - Uită-te atent, mi-a zis malițios Rotari dintr-o suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a abuzurilor la care este supus de propria guvernare nesăbuită? Răspunsul era ușor: dai vina pe un dușman din afară. Dincolo de poarta orașului, cam la o sută de pași, fusese construită o schelărie de lemn pe care se lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înghețat pământul. Apele din jur au înghețat și ele, iar copiii au luat în stăpânire ghețușul. Zăpada a sosit abia în a treisprezecea zi a lui noiembrie, adusă de un vânt rece care bătea șficiuitor dinspre răsărit, anunțată fiind de stoluri negre de corbi. Viscolul a despuiat copacii din pădure, smulgând frunzele vajnicului stejar ce rezistaseră cât putuseră. Pierind de-acum culoarea ierburilor din pricina chiciurii, câmpiile și pădurea au încremenit, și, drept fundal, arcada munților a apărut în toată candoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ardoare n-are nici cea mai mică valoare artistică, smulg de pe suport pânza încă neuscată și-o sfâșii cu dinții, mă arunc apoi ca un dement între oameni, nu fac decât să-i sperii ca un câine rău zburătăcind un stol de păsărele și-mi spun, consolându-mă pentru o vreme, n-a venit încă timpul! Să fi văzut părintele Ioan dincolo de cuvintele mele toate acestea?! Pe cerul întunecat al verii cad în rafale stele, mi-am terminat țigările și-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face ea cu banii, pe tren oricum circulă gratis, toți conductorii o știu, de mâncare capătă de la creștini, își cumpără cruciulițe și le atârnă de gât, stoluri de copii în urma ei prin curtea mănăstirii, ea râzând fericită și când dă cu ochii de mine nu mă recunoaște, cu chipul ei în minte mă ridic brusc de la masă, n-am terminat de mâncat dar, îi las pe Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd chipul, concentrat să țin cât mai dreaptă lumânarea în căușul palmei, era o mână de femeie, a câta tură a fost asta? a doua?! să ne grăbim să fim mai în față să vedem; ce vor oare să vadă stolul ăsta de fete vesele?! apoi femeile împărtășesc cu dărnicie tainele specialităților pregătite pentru masa de prânz, ce prăjituri, ce salate, cum ai pregătit carnea de miel dar, și copiii cu buzunarele burdușite de ouă, câte ouă ai la tine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
una singură care nu mai e a mea, all my life, muzică, nisip, hamburger, pizza, nici nu am răbdare să stau pe plajă, îmi place să stau pe margine pe o bancă cu blocul de desen, desenez numai copii, fetele stol în jurul meu, le-am înnebunit cu aerul meu melancolic, discotecă pe plajă, dar eu nu dansez, ce caut aici? singurul lucru care mă încântă sunt scuterele, din păcate trei minute de viteză nebună mă costă masa pe cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dintr-o Înghițitură. — Iată! Un semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se Întâmplau aceste lucruri, Katsuyori și generalii săi crezură, pesemne, că era momentul potrivit, căci batalioanele centrale ale armatei de cincisprezece mii de oameni din Kai Își Începură Înaintarea, ca un nor gigantic. Formațiile lor ordonate rupseră rândurile ca un stol imens de păsări luându-și zborul și, când, În sfârșit, se apropiară de palisadă, toate unitățile Începură să urle simultan strigăte de război. Era clar că, În ochii clanului Takeda, palisada de lemn părea o nimica toată. Credeau că aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
picioare, privind În jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți cu toții după pofta inimii. Și, cu aceste cuvinte, ieși grăbit și se Închise În apartamentele lui private. * * * Sub streșinile adunăturii de magazii ciripea un stol de rândunici. Deși soarele asfințea, adulții continuau să le aducă de mâncare puilor din cuiburi. Ar putea fi subiectul unui tablou, nu credeți? În camera unei clădiri aflate la o oarecare distanță de marea grădină, Saito Toshimitsu, un vasal superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În fruntea stindardelor ce Înconjurau drapelul de comandant, Nakagaba Sebei luă conducerea și-și Îndemnă calul spre poala muntelui, cu toată viteza. * * * În dimineața aceleiași zile, șase sau șapte corăbii de război pluteau spre miazănoapte peste Lacul Biwa ca un stol de păsări de apă. Pe pânza care acoperea puntea uneia dintre nave, flutura În vânt un blazon mare cu iris. Niwa Nagahide stătea pe puntea corăbiei, când, deodată, văzu fum negru Înălțându-se de pe un munte din partea de miazănoapte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se prosternă la picioarele stăpânului său, Shonyu Îi dădu personal ordinele. Numele de Corpul Bâtlanilor Albaștri provenea de la culoarea uniformelor lor de bumbac. De fiecare dată când apărea o problemă, porneau În goană spre câte o destinație necunoscută, ca un stol de bâtlani albaștri luându-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se Întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se Înclină Înaintea lui Shonyu, În grădina interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fanarioți provin din acești greci slugarnici care se făcură servitorii otomanilor după cucerire. Împinși, ca dragomani, în ultimele ranguri ale servitorimii, știură să ridice puțin câte puțin această funcție la rangul celor publice, de unde se repeziră asupra Principatelor ca un stol de păsări de pradă. Aveau monopolul perceperii impozitelor în timpul Vechiului Regim, cf. PR (n. tr.). 112 Dl E. Régnault, Histoire des Principautés Danubiennes (Istoria Principatelor Danubiene, n. tr.), pp. 57 și următoarele. 113 Dl Ubicini, Provinces Roumaines (Provincii române, n.
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
textul următor: ,,Toamnă! Pădurea fumegă. Negurile se lasă perdeluind zările. Păsările se rotesc în înalt, se deșiră, iar se strâng și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă, văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă supt
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
textul următor: „Toamnă! Pădurea fumegă. Negurile se lasă perdeluind zările. Paserile se rotesc în înalt, se deșiră, iar se strâng, și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă sub
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
au delicateți neașteptate; o inimă de poet vibrează sub mantia de piele, iar dezamăgirile lor au o expresie frumoasă și emoționantă: "Frunzuliță trei smicele, Vai de păcatele mele, Aseară, pe la o vreme, Visai niște visuri grele. Pe deasupra casei mele Trecea stol de rândunele. Nu e stol de rândunele, Ci sunt ahturile mele Și dragostele tinerele, Care mă iubeam cu ele Din tinerețile mele." Întâlnim la Saadi și la cei mai delicați poeți persani forme de melancolie care-i sunt familiare lăutarului
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de poet vibrează sub mantia de piele, iar dezamăgirile lor au o expresie frumoasă și emoționantă: "Frunzuliță trei smicele, Vai de păcatele mele, Aseară, pe la o vreme, Visai niște visuri grele. Pe deasupra casei mele Trecea stol de rândunele. Nu e stol de rândunele, Ci sunt ahturile mele Și dragostele tinerele, Care mă iubeam cu ele Din tinerețile mele." Întâlnim la Saadi și la cei mai delicați poeți persani forme de melancolie care-i sunt familiare lăutarului. Ascultați-l pe acesta din
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lui Stroe Buzescu nu ne putem îndoi. Pe muchia din partea stângă a pietrei tombale (în al cărei câmp, în relief, boierul oltean și cumnatul hanului tătar, călări, se luptă) se află scris: „Scri(u) și cu jupâneas(a)Sima a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui, aicea”104. Grupul în negru „Anul jalii” „Doao viri” fixau vechile legiuiri românești pentru respectarea anului de doliu, perioadă în care „muerii căriia-i va muri bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de ani și adusă de șale cum era, venea Sima în rădvan de la Stăneștii din Oltenia tocmai la Târgoviște sau la București și jura. Iar când jura Sima, judecata era isprăvită”588): „Scri(u) și eu jupâneas(a) Sima a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui aicea”. Inscripția de pe candela de argint care spânzură deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sf. Gheorghe Nou din București (un sepulcru multă vreme tainic) exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]