1,936 matches
-
de la cine a cumpărat casele în care a făcut spițerie? El le-a cumpărat de la Iordachi Costachi, care la 21 aprilie 1753 (7261) spune: „Fac înștiințare, cu acestu încredințat zapis al meu, pentru un loc de casă gata de pe Ulița Strâmbă din dosul pivnițăi mănăstirii Trei Sfetitelor și pe lângă dughenile bisericii ungurești...Pe această casă cu ogradă, cu grajdiu, cu cuhni și cu poartă șindilită, după cum le-am cumpărat eu de la căpitanul Simion Coroiu li-am vândut lui Locman gerah”... Stai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Bisericii Catolicești”. Uite ce spun înalții slujbași domnești în anafora către vodă din 25 aprilie 1777: „Locman gerahul, pre jaloba lui ce-au dat la mărie ta, au arătat cum că aice în Iași între Ulița Mari și între Ulița Strîmbă, elu ari niște casă cumpărate de la răposatul Iordachi Costachi visternic cu zapis de cumpărătură și cu alti scrisori vechi...Și pe locul casilor sali din fați dinspre Ulița Mari, de la o veme, s-au făcut tractirul și alti dugheni cari
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Știu la cine te-ai gândit, părinte, când ai spus asta. Hai să te aud,fiule. Te-ai gândit la „Lupul Crupenschi postelnic”, care s-a judecat cu Aslan șetrar pentru un loc de casă care se află pe Ulița Strâmbă lângă Sfântul Ioan Botezătorul. Eu știu însă tot din cărțile pe care mi le-ai dăruit că chiar dacă este al tău locul - după pravila țării - poți să-l pierzi. Așa a pățit chiar acest Aslan șetrar. Și judecata s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai pre urmă ca să tragă giudecată, ci rămîne desăvîrșit stăpînitoriu acelui lucru cel ce l-au stăpînit 40 de ani”. Grigorie Ioan Calimah voievod confirmă la 8 august 1767 lui Lupul Crupenschi stolnic stăpânirea asupra locului de casă de pe Ulița Strâmbă pentru care s-a judecat cu Nicolai Aslan șetrar. Mi-ar plăcea să cred că ai băgat de seamă cum sună pravila cea veche, fiule. Am luat aminte la prevederea acelei pravile și mi-a plăcut limpezimea ei. Ei, ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spune Năculeasa: „Neavând alta ce să facem sau a mai lungi, am socotit decât să se mai adaogă dobînda banilor și noi supărându ne de datornici necontenit, scos-am la vînzare casăle din Eș, ce sînt lîngă Dancul, la Ulița Strîmbă...la care văzînd noi că nu ni să plătescu casăle cu acești bani am socotit să se strige la mezat...și dînd răvaș la mării sa vodă au ieșit țidulă gospod ca să se strige la mezat; și la acest mezat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Herescul ot vistierie, adică 1505 lei”. Și Năculeasa cu feciorul, văzând că lucrurile stau așa, la 17 iulie 1768 scriu: „I-am dat noi acestu încredințat zapis la mîna dumisali numitului mai sus”. Apoi dacă nu vindeau casele de pe Ulița Strîmbă cu acest preț, pierdeau „moșiia Lunganii, sat întreg cu iazu, și casăle din Eș” puse zălog de Ion Nacul. Dar deajuns cu plânsul pe umerii celor care își pun în joc casă și masă. Mai degrabă spune-mi dacă nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ucenic de al meu pe care l-am învățat multe...Așa că te dau pe mâini bune. Nici nu mă îndoiesc și te urmez îndeaproape, părinte. Așa să faci, fiule și n-ai să mergi în pagubă... Lăsăm forfota de pe Ulița Strâmbă și pornim pe Podul Vechi către Trei Sfetite. Călăuză ne sunt turlele. Nu-mi pot lua ochii de la frumusețea bisericii...Lăsăm în stânga noastră palatul gospod și ne abatem pe Ulița Mare. După câțiva pași, intrăm pe poarta de sub turnul clopotniță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
orătănii, ce pot fi jumulite oricând la nevoie, mai ales dacă au petrol sau alte bogății, pe motiv că trebuie democratizate, ci marele vinovat este Lasange, că arată lumii sensibilitățile americane neconsolate și așa zisele vulnerabilități, a acestei lumi occidentale, strâmbe, hâde și corupte. Și să-l acuzi pe Lasange de terorism, e sinonim cu a lua pe față partea americanilor și a fi de acord, tu care te consideri jurnalist, cu îngrădirea libertății de exprimare. Mie mi se pare normal
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să nu zică lumea că ai luat premiul pentru că învățătorul mi-e prieten. Eu promiteam cu lacrimile ca niște perle neșlefuite, și nu ridicam privirea până nu pleca. Mă sileam. Mă sileam două, trei zile. Apoi, literele se așezau iar strâmbe în caiete parcă scoțând limba la mine și făcând semnul acela cu degetele la tâmplă, pe care ni-l făceam noi, copiii, când voiam să ne scoatem din sărite unii pe alții. Cu inima strânsă, gândeam: de nu mi-ar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Așijdere,... 3 pogoane de vie de la Odobești... 3 sate: Ungurașii și Dracsineștii și Negoeștii”. El mai zice că „am făcut acolo și un hăleșteu din pajiște,... și li-am împlut și de pește”. Apoi „Pentru un hăleșteu, ce să chiamă Strâmbul, pe vale Capiștii armenești, cu tot hotarul Strâmbului împregiur,... care l-am iezit... și l-am împlut de pește;... acela l-am dat danie svintii Mitropolii”. Frumoase „fărâme”, părinte. N-am ce spune! Dar...fiindcă este și un dar, sfinția sa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sate: Ungurașii și Dracsineștii și Negoeștii”. El mai zice că „am făcut acolo și un hăleșteu din pajiște,... și li-am împlut și de pește”. Apoi „Pentru un hăleșteu, ce să chiamă Strâmbul, pe vale Capiștii armenești, cu tot hotarul Strâmbului împregiur,... care l-am iezit... și l-am împlut de pește;... acela l-am dat danie svintii Mitropolii”. Frumoase „fărâme”, părinte. N-am ce spune! Dar...fiindcă este și un dar, sfinția sa mitropolitul sfârșește cu ton de sfadă. Uite ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu haznele dinnăuntrul mănăstirii, ca să fie atât pentru trebuința lui și a bolnavilor, cât și a celor de pe împregiurul lui și a obștii, din care haznele fiind apă de prisosit s-au rânduit și la altă ceșme.. la răspântiile Uliții Strâmbe”. Apoi aceste „haznele” și „ceșmele” trebuia îngrijite și tocmite la nevoie. Pentru asta, Grigorie Alexandru Ghica voievod, prin același hrisov din decembrie 1776, hotărăște: „aceste ape ale Svântului Spiridon vor fi supt purtare de grijă a rânduiților epitropilor mănăstirii ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
succes. Nu că Suze ar fi ținut morțiș să rămână PR‑istă, dar oricum. Nu știu, zic îndoită. Chiar crezi că Alicia ar fi în stare de una ca asta? — Normal c‑ar fi! zice Suze. Încearcă să‑ți bage strâmbe cum poate. Hai, Bex, în cine ai mai multă încredere? În Alicia sau în Luke? — În Luke, zic după o pauză. În Luke, normal. — Păi vezi! — Ai dreptate, zic, mult mai bine dispusă. Ai dreptate! Ar trebui pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rolul cu atâta covingere, că se pierde. Sacrifică mai mult decât știe. Îmi fac griji pentru Nah. O rog să mă ajute să controlez armata. A absolvit Universitatea Populară cu o diplomă aprofundată în istorie. Însă Nah e o sămânță strâmbă care nu vrea să încolțească. Ca să o ajut, îl rog pe mareșalul Lin să mă prezinte personal lui Wu Fa-xian, comandantul forțelor aeriene. Îl întreb pe Wu dacă îi poate oferi lui Nah postul de editor-șef la Armata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Poate, dacă se duceau În adăpost, mureau asfixiate, pentru că dărâmăturile au astupat intrarea. Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de mine și să Înceapă iar să schimbe Între ele rețete, tot calculându-și chenzine, concedii medicale, rate, amețite de vacarm, după o cursă cu obstacole Începută de dimineață, de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-mi scot ochii cu o poveste fără acțiune și fără dialog? * Dar ca dovadă că ce bun sunt e că nu știam decât fotografia de acum o sută de ani În care are Traian al nostru are aceiași dinți strâmbi și aceiași ochi creduli ca ai mei și totuși am fost primul care l-am recunoscut. — ...Fii atentă, i-am spus Milenei pe șest, uite, Îl vezi? Ăsta trebuie să fie! Pe bune că nu era cine știe ce greu să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În Vizita bătrânei doamne, mănuși, pălărie, s-a uitat crunt, În dreapta, În stânga, era pulbere că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lucru, așa cum nu a Încercat să citească vreuna din scrisorile ordonat așezate În cutia golită de bijuteriile de familie ale bunicilor. Bijuteriile au scăpat de toate bombardamentele, ca să fie vândute, pe rând, după război, i-a spus cu un zâmbet strâmb Christa. Și el a dedus că ea a tot vândut ce rămăsese de la bunici până când soarta a decis ca noul salvator al Christei să poarte uniformă de ofițer american. Un martor sau chiar un participant la stingerea focului după explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră totuși ceva. Depășiseră faza jucăușă a prieteniei lor. Renunțaseră la spontanele apelative de alint juvenil „dumneata unchiulache” și „nepotache”. Nanone... surghiunul... Marioritza... dragostea frântă... cea neîmpărtășită... grijile... pacea aceea strâmbă... Ce an!... Pentru Iancu fusese anul cu trei ierni și o vară. Nici el, Nicolae, nu se putea lăuda cu o vară mai lungă. Totuși nu ieșiseră prea rău la capăt. Terminaseră un ciclu de viață și intrau pe orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sălbaticul mă tot Înghioldea cu Naganul și mă tot davaià... Mi-am pierdut sărita și l-am băgat În mă-sa. Pe românește, se-nțelege. Dacă Hantătarov nu știa boabă românească, iar În rusește abia se ținea pe... picioarele lui strâmbe, de călăreț, Înjurăturile le știa, al naibii! Așa se-nvață limba rusă: Înjurând... Și cum cuvântul acela de rușine și de sărbătoare din Înjurătura noastră națională ne vine din slavă... - Nu-i sigur: se zice că exista În... ăsta, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
măi... Aț’ vinit păn-la urmă... Alături, baba lui Moș Andrei: cu o mână pe umărul bătrânului, cu cealaltă flutură Înspre cer ce are și ea la-ndemână: pestelca, trasă cu tot cu partea din față a fustei - i se văd țurloaiele slabe, strâmbe, negre. Cu un pas Îndărătul lor: Duda - nepoțica; face ce face bunică-sa, dar cum ea nu are, În față, pestelcă, cum i-s libere amândouă mâinile, flutură, ridică, saltă poala rochiei - de la noi, din calidor, văd până mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei. Mai ales că erau bordați de niște gene obscen de lungi și de întunecate, care nu aveau nevoie decât de foarte puțin rimel sau deloc. Iar cei doi dinți din față erau puțin încălecați, făcându-i zâmbetul un pic strâmb, însă efectul putea fi descris cu termenul de drăgălaș, nu rizibil și tocmai din acest motiv femeia nici nu se deranjase să-și îndrepte dentiția. În schimb, nasul și-l transformase dintr-un soi de gogoșar într-un năsuc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]