1,031 matches
-
până mâine dimineață și să-i fac tot ce vreau, sorbindu-i agale trupul și apoi sufletul. E a mea trup și suflet, dar indignarea atroce ce i-o citeam pe față părea să-i fi luat glasul. Slăbeam treptat strânsoarea și aproape că-mi luasem mâinile de pe ea când se eliberă cu un efort suprem. De-acum o priveam ridicat Într-un cot, lungit În iarbă la picioarele ei. E atât de Înaltă și de frumoasă, dragostea mea, mămica mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cât ar fi trebuit. Lovitura nu l-a prins nepregătit și uite-l Îndoindu-se de mijloc, deși după cât de tare am dat, acum trebuia să se zbată pe jos ca o găină tăiată. Antebrațul stâng mi se smulge din strânsoarea degetelor lui Andrei și-l lovesc iarăși, În tâmplă, În partea spre care s-a aplecat și iar se-ndoaie și tot nu cade. Sub ureche ochisem, dar dobitocul ăsta de Andrei mă tot ține de mâini. N-am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
intră ca un vânt rece, am înțeles că era ceva extrem de grav. În sala de mese, se lăsă o tăcere deasă, că ne auzeam bătăile inimii... ni se părea că tavanul nea atins creștetul... iar pereții se apropiau într-o strânsoare ucigașă... Așteptam, parcă să ne strivească... clipele ni se păreau vecii... „ Dragi elevi..!”, în sfârșit, Directorul risipi tăcerea, cu glasul înecat de lacrimi nestăpânite... poate, pentru că Sfinția Sa, înțelegea mai bine decât noi, gravitatea momentului. „... Dragi elevi!... repetă, după ce-și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încerca. În sfârșit, Cheferistul cu chipiu roșu apăru și, dădu semnalul. O ușurare ne umplu sufletele... Trenul cu refugiați din Iași, aproape de orele zece, avea drumul liber, prin Craiova, spre Timișoara. Și, abia ieșit din gară, ca scăpat dintr-o strânsoare... gonea pe șine cu un fel de disperare... un fel de spaimă, iar noi simțeam o frică nelămurită. N-a durat mult, și, așa... din senin, un vuiet din ce în ce tot mai groaznic, venea din cer... din pământ
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și, s-a dus.. „poate pentru necesități”, nu i-a dat importanță, și adormi. Ca un văl îi căzu de pe ochi, și totul i se limpezi. „ Plecați.. plecați, imediat, suntem împresurați !”, fură ultimele cuvinte ale lui Neagu,.. mâna îi slăbi strânsoarea, și capul îi căzu pe-o parte.. cu ochii în ochii lui Baltă. Căpitanul îl îmbrățișă strâns la piept și-l sărută pe frunte, obrajii îi erau scăldați în lacrimi.. fără să plângă. El era dintre aceia care plâng.. mâine
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pași spre el, cu arma în mâini... Atunci, căpitanul Baltă îi văzu bine răutatea din ochii lui, mici și mult apropiați de rădăcina nasului ca de uliu... Vorbele lui erau veninoase, pline de ură, insultătoare... Cruzimea ieșea la iveală din strânsoarea sufletului său negru... „ - Sunt soldat român, român, domnule... nu mercenar rusesc..! Puteți omorî un om... dar nu un popor !” rupse el tăcerea, cu un calm desăvârșit și un zâmbet trist. Răspunsul lui Baltă îl trezi pe maior, ca o palmă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
n-ai zice nimic, că nici cireșul n-a putut să se vaite? Dar tu te vaiți. Frumos îți șade! Toată lumea a văzut cireșul rupt. Dacă te-ai vedea rupt și jupuit în fața satului? După mustrare, părintele a slobozit din strânsoare, iar omul s-a ridicat; era chiar paznicul de țarine. Or mai avea oamenii încredere în tine să te pună paznic la holde? Părintele n-a spus nimănui. Dar a spus-o paznicul prietenilor lui și așa a aflat tot
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apropiat de tânărul student; știind că „cui pe cui se scoate”, i-am strigat la ureche în limba germană, pe care știam că o vorbește: Halt! Es kommt der Ober! (Oprește, vine șeful!) Îndată l-a eliberat pe milițian din strânsoare și, lipit de perete, aștepta sosirea șefului pentru a-l pedepsi. Milițianul, văzându-se liber, a fugit în biroul lui, s-a înfășurat într-un cearceaf și și-a pus hainele la uscat. Apoi l-am convins pe student să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
începerea supliciului. Deținutul a fost introdus în cămașa de forță iar doctorul și milițienii făceau glume proaste cu privire la viața lui. La un moment dat un milițian s-a aplecat asupra lui. A leșinat!, a zis. Imediat l-au eliberat din strânsoare și doctorul a aruncat pe el o găleată de apă. A venit și ofițerul politic, care era ungur. Ei, Luca, mai ești legionar? Da, mai sunt, a răspuns Luca. Și a fost băgat iarăși în cămașa de forță. În curs
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iei și hainele, cu capul descoperit și erai dus la izolare, fără termen, fără explicație, după lista „de la poartă”. În izolare nu aveai voie să stai jos sau sprijinit pe beton, decât dacă te prăbușeai înghețat, cu gleznele sângerânde de strânsoarea lanțului, de multe ori cu cătușe la mâini (americane; dacă încercai să ușurezi strânsoarea, cătușa se strângea, paralizându-ți în final membrele, care se umflau, iar dureri ca de cuțit îți străbăteau muș chii și oasele). Noaptea ți se scoteau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
explicație, după lista „de la poartă”. În izolare nu aveai voie să stai jos sau sprijinit pe beton, decât dacă te prăbușeai înghețat, cu gleznele sângerânde de strânsoarea lanțului, de multe ori cu cătușe la mâini (americane; dacă încercai să ușurezi strânsoarea, cătușa se strângea, paralizându-ți în final membrele, care se umflau, iar dureri ca de cuțit îți străbăteau muș chii și oasele). Noaptea ți se scoteau doar cătușele, patul pliant de pe perete era lăsat la ora 22 și te puteai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
articulând niște cuvinte incoerente. Am întins o mână posesivă, bâjbâindă, și am prins-o de umăr. A făcut un gest ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar eu o și înșfăcasem, stângaci dar puternic în brațe, o adunasem în acea strânsoare a ursului la care visasem de atâta amar de vreme. Am ridicat-o în brațe și am auzit-o gâfâind, de parcă întreaga lungime a trupului ei ar fi fost strivită de trupul meu. Apoi, după ce am lăsat-o încetișor jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șuvițe răsucite. Fața îi era uscată, uscată, cu excepția buzelor nefardate pe care și le umezea cu limba, și a ochilor albaștri, acele eleștee straniu atemporale, care se umpluseră dintr-o dată de lacrimi reținute. Își mișcă umărul, degajându-se ușor din strânsoarea mea, iar eu am lăsat-o să se îndepărteze. Pentru prima oară de la revederea noastră îi studiasem cu atenție chipul și încercam o profundă bucurie triumfătoare constatând cât de puțin se schimbase pentru mine fața ei dragă, și cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu fi atât de speriată, încetează, rămâi aici, te iubesc, voi avea grijă de tine... Începu să se zbată, împotrivindu-mi-se în tăcere, violent și cu o forță surprinzătoare, izbindu-mă în glezne, zvârcolindu-se să-mi scape din strânsoare, ciupindu-mă de braț cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi apăsa puternic beregata. I-am întrezărit o frântură de secundă gura deschisă și dinții albi, înspumați. Am încercat s-o ridic în brațe și să-i prind una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
propria lui substanță celelalte ființe, atunci când în Paradis Dumnezeu i-a poruncit să le dea „nume”. La începutul basmului, diavolul ține în robie niște valori spirituale simbolizate de aur. Suprapunând demonului o dimensiune calitativă, Dănilă îl silește să-și descleșteze strânsoarea. Dar suprapunerea echivalează cu unificare, deoarece opozițiile se rânduiesc la locul ierarhic și legitim. Vrând-nevrând, diavolul se poziționează când devine pulbere atomică, materie discontinuă, rădăcină tenebroasă, fără de care universul este neconceptibil. Mănăstirea ideală a lui Dănilă se înalță în realitate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
spuse ceva solemn, cu un deget în sus desigur: <<Vezi că am avut dreptate?>> Și o trase la el, prefăcându-se că se joacă, de fapt s-o hotărască, o strânse tare, o sărută pe gură, și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea.” Cei doi asistă la scenă, devin complici iar Irina înțelege că un asemenea episod e doar un prolog al despărțirii definitive. Personajele asistă în tăcere la scenă și interpretează totul printr-un joc al imaginației
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
metalice erau topite și refăcute într-o greutate mai mică de metal prețios sau într-un aliaj ce conținea o cantitate mai mică de metal prețios decât cea declarată. Deoarece moneda metalică a ținut în permanență economia ca într-o strânsoare, epoca monedei metalice s-a caracterizat printr-o permanentă sub monetizare a economiei, o "foame de bani" resimțită ca un fier roșu pe întreg parcursul funcționării sale. "În consecință, scolasticii au studiat foarte puțin binefacerile pe care creșterile masei monetare
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lumea occidentală avea în sânge sâmburele raționalității, al luxului și al expansiunii economice și civilizaționale pe care le-a moștenit de la vechii greci și romani. Poziția umană față de muncă era una dictată de către Biserică, păstrată în cadrele unei sclavii din strânsoarea căreia va mai trece mult timp până când ne vom elibera. Discutând despre economia occidentului medieval, Jacques le Goff o numește "o lume mai slab echipată. Ai fi ispitit să-i spui subechipată"547, chiar în comparație cu lumea musulmană, China și cu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
datorită faptului că sunt ființe morale, care vehiculează și au viața rânduită de valori înalte, specifice, ca dreptatea, adevărul, binele, frumosul) un fel de poziție comună, un fel de justiție și egalitate în raport cu lumea care-i înconjoară. Omul ieșit din strânsorile Evului Mediu și-a dorit afirmarea și posibilitatea de a cere mai mult și de a avea mai mult. De aici însă și până la egalitatea și dreptatea oferită de socialism este un pas uriaș. Hayek arată: "Completa lipsă de conținut
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Rusia și China la aceeași masă de discuții. Nu o tratați ca pe o chestiune care trebuie rezolvată strict între membrii tribului Pashtun și Statele Unite. În final, pregătiți-vă în tăcere pentru război. Dacă alte metode nu reușesc să slăbească strânsoarea pe care al-Qaida și mișcarea talibană o întrețin asupra populației locale, și dacă aveți dovada că se folosesc din ce în ce mai multe tabere de antrenament pentru a pregăti atacuri externe, puteți realiza că nu mai aveți nicio altă alternativă decât să purtați
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
de către Virgil Ierunca la rubrica "Antologia rușinii" apărută inițial în presa exilului 84. Poate fi privită cartea-confruntare publicată de I. Ianoși după 1989 (Eu - și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu) ca o revanșă, un soi de exorcizare, o eliberare din strânsoarea resentimentelor acumulate față de un secretar general al PCR care a compromis marxismul și care a silit un "marxist apolitic"85 la supunere ideologică? Probabil, controversele în centrul căreia a fost după 1989 Ion Ianoși - mai spectaculoase și vizibile decât cele
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
at last,/ Slouches towards Bethlehem to be born? - În spirala tot mai largă, rotindu-se, rotindu-se,/ Vulturul nu-și mai poate auzi Stăpânul,/ Lucrurile se destramă; centrul nu rezistă;/ Ploaia anarhiei se prăvale peste lume,/Apusul sângelui își rupe strânsoarea, și pretutindeni/ Ceremonia inocenței e pusă pe goană,/Cei Buni n-au convingeri, în timp ce Răii/ Sunt plini de vigoarea pasiunii/ Iată Revelația!/ Iată, A doua venire!/ A doua Venire! Ce greu pronunț cuvintele/ Când vasta imagine: Spiritus Mundi/ Tulbură privirea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nimic. Văd că nu te-ai schimbat. Tot escroc sentimental ai rămas. Peste o oră ieșim din restaurant. Mai facem împreună câțiva pași. Vede un taxi și-i face semn. Taxiul oprește. O îmbrățișez, o țin strâns câteva secunde. Slăbesc strânsoarea, mă uit la ea. Se uită la mine. Ai apărut în viața mea exact atunci când aveam cea mai mare nevoie de tine. M-ai învățat o mulțime de lucruri, m-ai modelat, am fost plastilină în mâinile tale. Eram încă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mă aflam întins pe ea cu ochii în plafon, iar el trântit peste mine, pe pieptul meu, îmbrățișați cu toată forța, ca atleții în momentul decisiv, imobili, în transă. Eu, cu grija că va trebui să ne desfacem totuși din strânsoare și să curmăm plăcerea nemaipomenită. La un moment dat, când ceilalți încetaseră deja încăierarea, căci sunase și flecăreau pașnici, K. mi-a șoptit în ureche (îi simțeam răsuflarea fierbinte, mă simțeam, prin fierbințeala asta ce intra în mine, ca împărații
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ultimul vers rima exact în maniera lui John Donne, pentru a spori intensitatea: Vârtejul nesfârșit al prăbușirii: Cărarea neagră în care cauți marginile firii. Other Rooms (Alte încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu-mi amintesc niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]