2,376 matches
-
numise pe căpitanii Nieprzecki și Izbicki pentru cele două misiuni indicate mai sus și oferea spre alegere un ofițer de cavalerie dintre trei nume preferate, la care se adăugau cei doi ofițeri invitați deja („cu de la sine putere”) de Zablocki. Strădaniile în această direcție au avut oarecare ecou de vreme ce, după înăbușirea revoluției, cu prilejul anchetelor efectuate, Halepliu declarase că Nepomouc Gradowicz propusese guvernului provizoriu „să dea o sumă de bani ca să aducă armie poloneză a-i fi ajutor libertății”. Intrarea trupelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acea reticență nu s-a agravat este tocmai pentru că principala primejdie la adresa revoluției române venea atunci din partea țarismului. După intrarea trupelor țariste în Moldova, revoluția română era din nou direct și iminent amenințată. Și românii și polonezii au depus mari strădanii pentru a preveni această lovitură mortală pentru cauza revoluției. În iulie 1848, M. Czajkowski s-a adresat Porții, cerându-i să nu se lase atrasă de guvernul țarist, care urmărea să și-o facă complice în acțiunea de înăbușire a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din urmă, prin care îi cerea să intervină la Palmerston în vederea primirii lui Golescu și D. Brătianu. În același timp, Golescu și Brătianu au intrat și în redacția lui „Tribune des peuples” a lui Mickiewicz. Sunt de observat, de asemenea, strădaniile agenților lui Adam Czartoryski în scopul influențării emigraților români în stabilirea legăturilor lor, ca în cazul generalului Magheru, pe lângă care Budzynski a stăruit atât de mult să-l convingă să nu se ducă la Paris, să nu ia legătura cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
românii doreau o federalizare pe criteriul etnic, în timp ce ungurii nu renunțau la criteriul statal, de concepție feudală, ceea ce ar fi însemnat cuprinderea unor întinse teritorii străine. La sfârșitul anului 1848, H. Desprez făcea bilanțul (valabil și pentru anii următori) acestor strădanii: în lumea slavă, spunea el, sunt două rase izolate - maghiarii și românii. Maghiarii, continua el, nu și-au înțeles misiunea, refuzând altora ceea ce și-au rezervat lor, în timp ce românii „au înțeles mai bine situația” și s-au apropiat de slavii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ioan Maiorescu, A. T. Laurian și Al. G. Golescu-Arăpilă porniseră pe un drum închis al unei confederații sub egidă germană, prin care nădăjduiau să ajungă la unirea tuturor principatelor românești. Multitudinea acestor proiecte, varietatea lor sunt, evident, un semn al strădaniilor menite să ducă la o alianță a popoarelor împotriva reacțiunii europene, dar, pe de altă parte, ele vădesc și neputința de a aduce la un numitor comun tendințe ce izvorau din dezvoltarea individualității fiecărei naționalități. Hippolyte Desprez observase foarte bine
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mușcat niciodată din inimă, nepăsarea mai groaznică decât disperarea nu ne-a omorât niciodată iluziile. Și să mă credeți că nu era lesne”. Consensul de care vorbeam era național și îndreptat în contra legăturilor politice prin care Europa imobiliza românii în strădaniile lor de a se elibera total și pentru totdeauna. Ideea este cuprinsă și în scrisoarea (Paris, 20 ianuarie 1859) lui Ioan Alecsandri către Al. I. Cuza: „alegerea Voastră este un eveniment european [...] alegerea Voastră dobândește proporțiile unei declarații politice: aceasta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
legi rele este un lucru just sau nu s-au emis diferite opinii. Unii susțin că, chiar și atunci când legea este rea, aceasta trebuie să fie respectată de fiecare cetățean; iar alții că opoziția la lege poate lua doar forma strădaniei de a o modifica prin intermediul unei autorități competente. Susținătorii acestei poziții afirmă că interesului general impune ca respectul față de lege să se mențină intact. Cei ce susțin opinia contrară afirmă că orice lege considerată rea, poate fi încălcată, chiar dacă nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
-a, p. 87): "Umplut de gloatele-i, se va închide/ Pentru vecie Iadul și-ntre timp,/ Va arde Lumea, din cenușă ei/ Stînd să rasară alt Cer, alt Pămînt,/ În care céi drepți vor sălășlui,/ Că după grele și-ndelungi strădanii -/ Să vadă roada faptelor de aur/ În zilele de aur săvîrșite,/ Iubirea, Adevărul, Bucuria/ Apururi triumfînd. Divinul sceptru/ Atunci ai să ți-l lepezi tu, de sceptre/ Împărătești nemaifiind nevoie,/ Căci Dumnezeu va fi în toți." Blake spune că "[a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Totuși îl detesta, chemîndu-i numele și neștiindu-l, 235 Totuși de ură plină, si totusi iubitoare, trudind mereu în fum. [Și Los și Enitharmon se înveseliră; sorbiră cu-înzecită bucurie Din toată-a lui Luváh durere și-ale lui Urizen strădanii: Pentru-a intra năuntru.] Și Enitharmon se înveselea, Punînd la Cale să rupă norul tainic Ca să sădească dezbinări în sufletul lui Urizen și-al lui Ahania. 240 Dar în splendoarea-i infinită lucrarea minunată se nalta Cu suferință și cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întunecoase crăpături, Ori în prăpăstii-ntunecoase, sau cu durere și-uriașă cazna suí 290 Pîn' ce văzu lumea lui Los de pe-Ascuția stîncă-a lui Urthona Și auzit-a tot mai deslușit urletele lui Orc cel roșu. Și îndoindu-și nemuritoarele strădanii, prin văile înguste Cu greu jos coborînd, călăuzit de-a să Ureche Și de-al său glob de foc, pe Valea lui Urthona coborî 295 Printre imenșii muri de fier zidiți de-ntunecatul Spectru. Globu-i se-ntunecắ împurpurîndu-se cu cețuri, și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oceanul sau că-și află/ Limanul, cu ardoare rennoită,/ Cu forțe noi, țîșnește-n sus, precum/ O piramidă toată numai foc,/ Brăzdînd sălbatică nemărginire,/ Împresurat de aprigul război/ Și de ciocnirea dintre elemente [...] El [Satan] drumul și-l urma, prin mari strădanii,/ Prin truda grea -". Asemănarea dintre Satan al lui Milton și Urizen al lui Blake este evidentă. Formă de piramida conținînd formă de triunghi, însă, poate sugera și imaginea trinitara (triunghiul cu un ochi în interior ca simbol al ochiului atotvăzător
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
personalități - ale cărei opere au sădit în conștiința universală alese sentimente și valori care definesc astăzi umanitatea - este, cu siguranta, una dintre cele mai notabile înfăptuiri pe care cineva le poate lăsa celor ce vor veni. Fie că astfel de strădanii să-și găsească binemeritatul loc în conștiința noastră și să devină parte a moștenirii pe care o vom lăsa generațiilor următoare. Ing. Adrian CHRISTESCU La bicentenarul marelui Giuseppe Verdi Se împlinesc 200 de ani de când a venit pe lume acest
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
au prezentat proiectele identice, dar separate, de tratat, reprezentând o versiune în care au fost incluse prevederi suplimentare comparativ cu cea din 24 august 1967. În această etapă a negocierilor, în Comitetul de dezarmare, s-a înregistrat o intesificare a strădaniilor statelor neposesoare de arme nucleare urmărind ameliorarea noii versiuni a proiectului de tratat avansat de Statele Unite și Uniunii Sovietice. Cerințele lor erau axate pe coordonatele fundamentale expuse în cursul anului precedent. Este schițat în acest fel contextul în care, la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și se recomandă, din repertoriul universal, pentru a fi jucate la Teatrul Național, piese cu un conținut moral-educativ. La A.f. au mai colaborat I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, N. Nicoleanu, Gr. H. Grandea, Justin Popfiu, N. D. Popescu. Este remarcabilă strădania revistei de a reflecta viața literară a timpului. În acest scop se publicau articole, bine informate, despre Iancu Văcărescu, I. Câmpineanu, A. Mureșanu și N. Filimon, se comentau semnificațiile acordării unei pensii fabulistului Al. Donici, se înregistra debutul literar al
AMICUL FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285322_a_286651]
-
puteri, Anglia și Franța, continuă - fie sub forma Înfruntării, fie sub cea a fascinației - până și pe scena dandysmului. După unii istorici, până pe la 1830, francezii par totuși să fie mai degrabă rezervați când vine vorba despre dandysmul englez, În ciuda strădaniilor unui grup restrâns de tineri bărbați de a-l imita. Să ne reamintim primele impresii ale unui Chateaubriand sau Stendhal, care, de pildă, În 1822, Îi ridiculizează („niște nătărăi care nu știu altceva decât să-și lege bine cravata”), chiar dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și, pe urmele unei tradiții deja Împământenite la Paris spre finele veacului al XVIII-lea de către Lord Seymour sub Charles al X-lea, reia cursele de cai, dar și cursurile de echitație, amenajează trasee, tribune mobile, iar la capătul tuturor strădaniilor, fondează, În 1833, o societate pe model și cu nume englez, „Jockey Club”. Firește că nu toți membrii săi sunt dandy, dar nu-i mai puțin adevărat că a fi inclus În prestigiosul club sporește aura oricărui Leu. Între ilustrele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
degetele murdare cu diamante” 1. Bărbatul corpolent, cu fața buhăită și părul când unsuros, când răvășit, cu hainele Îmbibate de sosuri și vinuri, trăznind a transpirație și a stătut - un dandy? Cu piciorele lui scurte și butucănoase? Și totuși, câtă strădanie pentru a intra În rândul Eleganților, cu nenumăratele-i mănuși pastelate, cu inelele prea mari, strangulând cel puțin trei-patru degete, cu nasturii de aur ai vestei (e drept, plesnind peste pântecul rotofei). Puțin mai contează Însă dacă a fost un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de creație), dandysmul nu a putut decât să se asfixieze și să moară; a cumpăra ultimul pantof italian sau ultimul tweed englezesc e un act eminamente vulgar, În măsura În care el este conform cu Moda.”2 Citite atent, rândurile lui Barthes demontează toate strădaniile antecesorilor din veacul al XIX-lea, fie că ei se numesc Brummell, Balzac sau Carlyle. Pentru ei, fashionable are altă semnificație decât pentru contemporanul nostru. Fiind, orice s-ar spune, „de serie”, masificantă, o adevărată instituție, industrie și business, Moda
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nacru, oțel și argint erau Împrăștiate, risipite Împreună cu niște periuțe de lucernă pentru gingii; pense, foarfeci, perii de baie, estompe, crepoane și pufuri, baghete pentru scărpinat, alunițe artificiale și pile. El mânuia tot acest calabalâc...1 Decorul care absoarbe toate strădaniile dandy-lui de a ieși la rampă, sporind efectul unui costum, al unei freze sau măști, pare desprins dintr-o piesă de teatru. Salonul, sala de bal, grădina se transformă În veritabile scene, ca sub o baghetă magică. Atunci când Își pot
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să poată explica limpede forța personajului său. E drept, nu demult, un bărbat distins a publicat două volume În care a reunit cu o răbdare de Înger curios toate faptele cunoscute ale vieții lui Brummell. De ce oare trebuie ca atâtea strădanii să nu ducă decât la o cronică timorată, fără referire la subteranele istoriei? Căci explicația istorică Îi lipsește lui Brummell. El mai are Încă admiratori, precum epigramaticul Cecil, oameni ciudați, interesați de el, precum Jesse 1, dușmani (aici nu cităm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Altceva contează. Era imposibil ca Brummell, așa cum apărea, să nu atragă atenția și simpatia bărbatului despre care se spunea că ar fi fost mai mândru și mai fericit de distincția manierelor decât de Înălțimea propriului rang. Se cunosc, de altfel, strădaniile prințului de a-și eterniza tinerețea. Pe atunci, el avea 32 de ani. Frumos, de o frumusețe limfatică și rigidă (frumusețea Casei de Hanovra), dar Încercând să o Însuflețească prin podoabe, să-i dea viață prin raza Înfocată a unui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acest polip care atinge frumusețea și o ucide lent În Îmbrățișările sale moi Îl prinsese și pe el. Brummell, cu veșnica sa zeflemea și cu acel orgoliu de tigru pe care Îl dă succesul, luase de câteva ori peste picior strădaniile de cochetă neputincioasă În fața dezastrelor timpului, care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se scoală o dată cu soarele; pentru unii, cântatul cocoșului; pentru altul, goarna; pentru acesta, un pantalon de piele, doi coți de postav albastru și niște cizme; pentru ceilalți, primele zdrențe care le cad sub mână; pentru toți, cea mai ordinară mâncare: strădaniile lor se Îndreaptă cu egală măsură, În fiecare anotimp, spre aceleași lucruri, indiferent dacă bat piatra sau oamenii, culeg fasole sau lovituri de spadă. Munca pare să le fi rămas un mister a cărui dezlegare o vor căuta până În ultima
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marele veșmânt care Îl acoperă pe om și cele folositoare lui. După câte se pare, am folosit tot ce se putea, chiar și limbajul, spre a relua spusele dlui de Tayllerand, pentru a ascunde o viață, o idee care, În ciuda strădaniilor noastre, străpunge toate vălurile. Cu toate că nu intenționăm să dăm acestei reguli o importanță mai mare decât cea pe care o merită, vom consemna mai jos unele dintre aceste reguli: XXXII Eleganța cere cu strășnicie ca mijloacele să fie adecvate scopului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oamenii ce locuiau în teritoriile dăruite, pentru slujba lor, locuitori care erau folosiți "pentru slujba și folosul lor" de către cavaleri, asigurându-le cele necesare vieții (Ibidem, p. 182-184). Se mai dăruia Ordinului, în confirmarea daniei, și cetatea Kruceburg, ridicată prin strădania lor, noua danie fiind confirmată de papalitate, ocrotitoarea cavalerilor (Ibidem, p. 187-188). În ciuda privilegiilor acordate care îi favorizau în mod vădit, Ordinul teutonic, care acționa ca un stat în stat în sud-estul Transilvaniei, conflictele cu regele Ungariei au continuat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]