1,312 matches
-
deplin obiective. Fernando Pessoa a descris În poezia sa un mod de a simți. Se simte dezolat, și atunci: Ce neliniște profundă, ce dorință nouă, Ce tărâmuri și momente de viață respinse, Ce aspirație către alte stări de spirit umezește străfundurile acestei clipe atât de lente și Îndepărtate! Există personalități care par puțin Înzestrate pentru fericire, deoarece În fiecare groapă văd o prăpastie și În fiecare decepție, o tragedie. Nu au iluzii, ba chiar le disprețuiesc, precum Pessoa În Cartea neliniștirii
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
află gelozia, trăsătură afectivă care oscilează Între normalitate și patologie, așa cum a observat doctorul Castilla del Pino. Resentimentul e alt stil afectiv care domină Întreaga viață. E Încăpățânarea de a nu uita o suferință. „Agresiunea rămâne prizonieră, uitată uneori În străfundul conștiinței; acolo, Înăuntru, fermentează și se acrește, iar În final ajunge să dirijeze comportamentul și cele mai neînsemnate reacții ale noastre. Acest sentiment, care nu s-a șters, ci, dimpotrivă, s-a infiltrat În sufletul nostru, e resentimentul”, spunea Marañón
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
decât să-și piardă liniștea. Gândurile nedorite, insistența cuvintelor sau a ideilor, reflecțiile sau șirurile de cugetări sunt percepute de victimă ca fiind nepotrivite sau lipsite de sens. Ideile obsesive sunt văzute ca fiind separate de personalitate, Însă provenind din străfundurile eului. Inteligența computațională, așa cum am spus de atâtea ori, acționează independent de eul conștient. Încercările de respingere a gândurilor nedorite pot genera o luptă internă Îngrozitoare, angoasantă pentru subiect. Părintele simte adesea impulsul de a-și omorî fiul, o persoană
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
majoritatea dintre ei, declară că nu doresc unirea. Atitudinea aceasta poate fi înțeleasă: și într-un caz și în altul este probată cum nu se poate mai bine lucrătura timpului. Multă vreme interzisă, tema unirii se zbate neputincioasă doar în străfundurile câtorva conștiințe. Restul e tăcere... O tăcere care închide aproape ermetic cercul tematicii unioniste. Rămân pe din afară, ca niște excrescențe, „falșii gorniști”, cei pentru care exclamația gratuită ține loc de faptă. Agitația lor respingătoare are darul să întunece și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
printr-o expresie tipic franțuzească că nu putea fi vorba de începutul unei opere adică nu avea acele calități care să promită o operă majoră în viitor. Alți critici erau uluiți că o tânără femeie pătrunsese atât de virulent în străfundurile inimii și minții lui Alexis. Paul Morand, un critic parizian, s-a arătat surprins "că aceasta este opera unei femei care a reușit să se identifice cu un subiect atât de complet încât cu adevărat Alexis este confesiunea unui bărbat
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
niște resorturi interioare ar fi cedat se lăsă în genunchi pe mozaicul rece și își lipi obrazul de mâna galbenă care ieșise iar de sub învelitoare și spânzura în jos. Nu plângea, începu să vorbească greu, fiecare cuvânt parcă venea din străfunduri și-l lepăda așa de la sine, într-o doară, de parcă nu ar fi avut ce face cu el, fiind prea mult frământat pe toate fețele și cu timpul ajunsese să fie golit de sens, înțelesul fiind poate pierdut undeva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
natură religioasă. Ca să nu mai vorbim că de la Eminescu până la Blaga, în întreaga poezie română, găsești acest subtext foarte puternic. S. A.: Sunt de acord. Acest subtext există, uneori e chiar ușor de observat, alteori trebuie să-l constați, întradevăr, în străfundurile operei. Însă, de câte ori M-am apropiat de asemenea opere literare, am avut senzația că identific o inspirație occidentală, chiar o poză, un mimetism: de la Lamennais și Chateaubriand în epoca romantismului nostru, așa cum a fost el, până la creștinismul sau misticismul modernist
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Constat cu cea mai mare satisfacție că numărul a sporit și că suntem acuma trei... Ceilalți critici, în afară de unul singur, de abia de au răsfoit-o; analiza dumitale o depășește de departe pe a lor, e singura care coboară până în străfundul acestei Căderi, pentru a-i semnala contradicțiile, instrumentele, nu îndrăznesc să spun abisurile... Ce înseamnă luciditate ereditară! Mă bucur că s-a exersat în mod atât de strălucit asupra divagațiilor mele"300. Această scrisoare îi confirmă validitatea metodelor de lucru
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
secol zbuciumat; poetul poate exista numai în raport cu celelalte lucruri din jurul său, numai având tainice legături cu tot ce-l înconjoară (...). Poezia e o realitate mai reală decât realitatea însăși. Cu ajutorul ei deprindem a visa, a spera, a scruta timpul până-n străfunduri; nu zadarnic autorul anonim își identifică viața cu cântecul și cântecul cu viața, exclamând în acel memorabil poem-într-un vers și cu o cascadă de rime interioare: Cu cât cânt, cu-atât mai sînt..." Mărturii de consecvență în spiritul acestui program
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
existența în dreptul curburii a unei regiuni joase care se întinde de-a lungul Siretului Inferior 4. În trecut, în încleștarea giganților, sub forța apăsării lor, rocile se topeau, iar magma incandescentă erupea la suprafață. Mărturie a teribilei frământări din aceste străfunduri stă formarea celui mai întins lanț vulcanic din Europa. Resturile de conuri și de cratere, împrăștiate ca niște cicatrici pe trupul Carpaților Orientali, ne amintesc de splendoarea acestei dezlănțuiri de demult a forțelor naturii din subteran. c. Pe domeniul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
năvălirilor. De fapt nu a fost vorba de ceva particular, ci Balcanii s-au comportat ca un obstacol natural similar celorlalte peninsule din sudul Europei (italică și iberică). Puhoiul migrator care s-a revărsat în valuri, odată cu Evul Mediu, din străfundurile Eurasiei, fusese dirijat de zidul uman al Balcanilor spre nordul istmului ponto baltic. A curs în direcția unor regiuni mai slab locuite în timpul Antichității, aflate la miazănoapte de lumea greco romană. Devierea curentului migrator în nord a fost, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma și mesteca inocența. Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde și acum până în zările îndepărtate ale Karagandei. Oricât vom căuta în istoria recentă, nu vom găsi o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
descriși de istoricii Antichității ca fiind cei mai viteji dintre traci. Curajul nu își avea neapărat sursa în adâncurile fluviului sacru, când, pentru a izbândi în bătăliile cu dușmanii, dacii se sfințeau, bând din apa Dunării. Izvora, mai ales, din străfundurile sufletului acestui neam neînfricat. Nepăsarea în fața morții era cheia care deschidea războinicilor porțile ferecate ale împărăției lui Zalmoxis. Pentru fiecare dac, orice sacrificiu, chiar și cel suprem, nu era decât o sfântă datorie. Într-un ritual al morții, era o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
umană. Stilul cărții este alert și simplu, pe înțelesul tuturor, iar tonalitatea textului acoperă un vast spectru: de la informație doctă la ironie, de la analiză minuțioasă la viziune poetică. De fapt, cîteva pagini ale cărții ne lasă să întrevedem, ascuns în străfundurile ființei profesorului Tiberiu Brăilean, un suflet de poet. Cu aceste cuvinte poetice doresc să închei aceste scurte considerații: Nu uitați că suntem fiii arși ai Luminii, lumînări de ceară topită, orbiți de Lumină [...], așteptînd o remodelare, o formă nouă, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
puțin ostentativ. Pe când societatea și piața tind să-i recunoască pe seniori, ei înșiși vor tot mai mult să se simtă tineri, să încerce tot felul de noi emoții, să atenueze stigmatele vârstei. Jeunismul nu moare: el se refugiază în străfundurile ființei. Faza III nu scoate spațiu-timpul consumului din rutină decât sub auspiciile unui jeunism subiectivizat, lărgit, declinat la infinit, întinzându-se până la limita extremă unde capacitatea de autonomie individuală dispare. Între măsură și haostc "Între măsură și haos" Dacă modelul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe a nopții”, acea melancolie de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reprezentarea misterelor populare ale Evului Mediu francez? N-ar mai rămâne de spus decât că teatrul s-ar putea defini ca acel loc unde se regăsesc laolaltă actori, magicieni, manechine care prind viață, îngeri și fantome sau duhuri venite din străfundul pământului. Ca acel spațiu-răspântie unde, aidoma unor drumuri ce se întretaie, se întâlnesc umanul cu non-umanul, vizibilul cu invizibilul, văzduhul cu adâncurile subpământene, materialitatea cu sufletul, corpul viu cu manechinul inert, tăcerea cu larma... Un spațiu hărăzit să asigure accesul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ar putea fi și o definiție a teatrului; ne-o confirmă nu puține dintre formulările lui Artaud, mai ales cele referitoare la geografia sau la geologia internă a individului, la lumea sa interioară, văzută ca teritoriu al „lucrurilor îngropate în străfundurile ființei”, care ar putea oricând ieși la lumină și pentru care teatrul ar fi un spațiu al materializării. Să faci teatru, ne amintește Artaud într-un text din perioada experimentală a Teatrului Alfred Jarry 1, „nu înseamnă să montezi piese
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
crâmpeie răzlețe ale unei realități în care spiritul actual caută cu disperare urma a altceva”, sierra triburilor tarahumara rămâne totuși un teritoriu în care pietrele moarte continuă să păstreze înăuntrul lor o scânteie din focul de altădată. Tot astfel, în străfundurile ființei noastre se întinde un tărâm presărat și el cu pietre moarte care nu așteaptă decât să prindă grai, cum spunea Artaud în Le Pèse-Nerfs, atunci când își imagina acest spațiu lăuntric ca pe „aglomerarea unui soi de pietriș mental în jurul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
suprafața moarată a apei, se apleacă puțin mai mult și sfârșește prin a cădea. Aplecat asupra obiectelor sale interne pentru a le putea observa strălucirea, persoana deprimată este întotdeauna aproape de această cădere, preocupată doar de această privire internă, aspirată în străfundul său de propriile sale obiecte. Sylvie petrece ore în șir în camera sa invadată doar de o „gaură neagră, desenând mereu siluete de femei ce sunt tot atâtea schițe ale unei identificări care nu-i este permisă. Diferența dintre adultul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de judecăți de valoare. Compasiunea înseamnă a acorda oamenilor spațiu: deschiderea ușilor, mai degrabă decât închiderea lor; adresarea de întrebări mai degrabă decât furnizarea de răspunsuri. Compasiunea este procesul contactului profund cu sursa primordială a dragostei. Este comuniarea directă din străfundurile propriei existențe (pp. 48-9Ă. Fromm (1956Ă arăta că compasiunea conține grija, responsabilitatea și cunoașterea (p.20Ă. Erickson (1965Ă ne amintește de asemenea că este important să recunoaștem faptul că pacientul are nevoi ca personalitate umană. El scria: A pune un
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
viziunea sa, această calitate de a înălța, de a purifica, viața sufletească a omului. Mitea Karamazov, de exemplu, se lasă condamnat fără a fi săvârșit paricidul de care era acuzat, dar de care conștiința lui nu era străină, deoarece în străfundul sufletului său își detestă tatăl, iar într-o anumită împrejurare spusese chiar: „De ce să trăiască un astfel de om?”. Gândind astfel, el a făcut paricidul în adâncul sufletului său. Simțindu-se apoi culpabil în forul său interior, el va lua
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
poate fi surprinsă adevărata față și demascată esența lui reală. Oamenii nu sunt ceea ce par a fi, nu încetează să repete supraveghetorii, căci numai așa își pot motiva acțiunile și legitima existența. A supraveghea - iată calea cea mai sigură spre străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Uitare, Răutate, Invidie, Gelozie și Moarte. Această creație este structurată conform modelului arhetipal al Pleromei superioare, căci Ialdabaot conține În sine acest model, În virtutea faptului că e fiul Sophiei. Acum visul lui treaz capătă consistență materială, ieșind la iveală din străfundurile inconștientului său, care păstrează ascunsă În sine comoara memoriei sale genetice. După cum se afirmă În TT - un produs tîrziu al valentinismului -, libera fantezie a Demiurgului se Împiedică tot timpul de modelele transcendente imprimate În gîndirea lui, ceea ce Înseamnă că lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al Domnului. Lucifer a păcătuit În timpul cît s-a aflat În cer, Însă catharii vorbesc despre un Spirit Rău, cu patru fețe, care amintește, la prima vedere, de simbolurile evangheliștilor (om, pasăre, pește și fiară). Acest spirit sălășluiește chiar În străfundurile universului. El a fost cel care 1-a sedus pe Satan cînd acest intendent 1-a vizitat (după Interrogatio, Satan a făcut Într-adevăr o vizită În Iad), iar Lucifer i-a sedus, la rîndul său, pe Îngerii cerești. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]