1,751 matches
-
își împreunează mâinile a mirare, oamenii se dau la o parte din calea lor. Apoi, la o oarecare distanță, una dintre hijra îl atinge pe Pran pe umăr. — Iată palatul, zice ea. În fața lor, la capătul unui drum lung drept, străjuit la intervale de statui albe ciudate, se întrevede un peisaj vast, un miraj neliniștitor de vârfuri ascuțite și pete trandafirii. Pe măsură ce Hispano Suiza își toarce drumul spre ele, petele trandafirii sunt întrerupte de umbre contrastante, albe și albastre și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși. Femeile hijra îl conduc pe Pran printre gărzile în livrea, care moțăie sprijinite în vârful sulițelor de modă veche, urcă niște trepte și o iau pe un coridor lung, alambicat, străjuit din ambele părți de lespezi de marumură, reprezentând tot felul de scene complicate. Dincolo de păsările frumos sculptate și de flori, se întrevăd spații încă și mai generoase, săli oficiale, săli de recepție și săli de audiență, spații goale incrustate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
două ori Cupa Doamnelor de la Annandale, împușcând în stânga și-n dreapta, de la Gilgit până la Bharatpur, este obligată din când în când să suporte ofensa de a participa la tragerile dintr-un poligon purdah. Aflat la oarecare distanță de alte poligoane, străjuiește peste Sultan Jheel, cel mai mare lac din Fatehpur și este ascuns privirilor indiscrete (atât ale rațelor cât și ale oamenilor) de un set inteligent plasat, de paravane. Din afară, se vede ca o încurcătură de trestii înalte care punctează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
neumblată a dragostei dintâi, Surâsul când doream cu mine să rămâi... Când ai plecat ... când ai plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri târzii străjuite de noapte ziua am închis-o între aspre ziduri pe chip mi-am desenat alte riduri și-n păr prins-am fire de-argint să știu că s-a dus timpul când puteam să mă mint apoi m-am așezat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... REFLECȚII RISIPITE TEMA POVESTITORULUI Dacă împrejurările nu m-ar fi silit să devin scriitor profesionist, poate că tot ceea ce am scris ar fi stat în sertar, și ar fi suferit atâtea modificări și transformări de teme și subiecte de la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
într-o casă din Bârlad, și fiecare zi este pentru el un motiv de bucurie, pentru că savurează căldura fiecărei raze de soare și trăiește în liniște, în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ulițe...Iată-mă-s pe una care parcă nu seamănă cu celelalte. Îi mai altfel...e mai dreaptă, iar casele au altă față. Dughenile se aliniază cuminți una după alta. O biserică cu o înfățișare aparte și cu țintirim împrejur străjuiește o latură a uliții. La răscrucea din capătul de sus tocmai se clădește un zid înalt în jurul unei biserici nou-nouțe. Zidul se încheie cu un turn semeț...Dangătul de clopote ce anunță utrenia plutește unduitor peste fire. Pe lângă mine trec
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
l-am dat rămas pre Manolache comisul”. Îl privesc pe bătrân cum își pune mâna streșină la ochi și privește admirativ la casele Ghicăi vodă, frumos așezate într-o latură de grădină plină cu tot soiul de flori. În jur străjuiesc copaci a căror coroană a fost ajustată de un grădinar priceput. Mereu atent la călugăr și preocupat de cele ce îmi arăta, am cam fost absent la cele ce se petrec în jur. Abia acum bag de seamă că pe lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la mijloc, lipit de peretele din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai, putea fi și o masă pentru scris, după cum aveam să descopăr mai târziu. Cât timp discută cu mama, eu nu mă mai săturam să privesc oamenii caremi zâmbeau nepăsători din poze
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică cu lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări. Am mâncat cu poftă de lup și apoi m-am întins în crivat... Prin fereastra deschisă, picurii cântecului greierilor flutura mângâietor pe deasupra
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Connor a zis că sunt lebede. Exact. Suntem normali. Știam eu. Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sunt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre ele străjuită de către o panteră de piatră sărind, mă cuprinde o vagă nervozitate. Paul va dori un raport complet În legătură cu modul În care s-a desfășurat Întâlnirea cu Glen Oil. Ce-am să-i spun ? Păi, evident, am să fiu cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doresc cu adevărat să adorm. La Brașov, în orașul „meu“ pierdut despre care cred că am prea vorbit, aveam jocul preferat pentru primele două-trei seri după ce ajungeam cu trenul din București: noaptea căzând devreme în casa noastră, pe stradela îngustă străjuită de clădiri masive umede, mă lăsam într-o levitație pe patul tare și, cu fața înăbușită în puiul de pernă, pe când bunica mai privea încă la televizor, începeam să reproduc zgomotul înăbușit al trenului, care numai acasă în simulator mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nimeni nu-l putea prinde pe moș Iacob al meu făr-de răspuns; ori cu unul ne-frumos. Se scărpina ce se scărpina pe sub pălărie - dar tot găsea ceva: - Altfel Îi zicea pe timpuri - Îi zice: străjer, că stă de strajă, străjuiește țara Moldovei, să nu deie Tătarii pe neprinsă veste. Și-l și vezi de depaaar’... Așa că: străjer-strejar-stejar, iacătă-l - cu toate că noi Îi mai spunem și gârneț, da-acum vorbim ca din carte, de stejar! Ai Înțăles? - Am Înțăles, Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să nu dau nimic în schimb. Dar de dimineață, când o găsesc dormind lângă mine, îi mângâi obrajii sărați, urmele transparente ale lacrimilor din timpul nopții sunt încă desenate pe ei, asemenea pașilor mucilaginoși ai unor melci, ea deschide ochii, străjuiți de gene lungi, sunt fiica lui, spune ea, trebuie să mă iubească, dar eu o întrerup, trebuie să te ridici, Noghi, este deja târziu, nu te mai gândi la asta tot timpul, gândește-te la altceva, iar în timp ce se îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că Stoica era sub protecție divină, că visase planul jocului, care-i fusese descoperit noaptea de arhanghelul Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i alin pe amândoi, dar nu aveam decât două mâini. Bunicul ținea ochii strânși, milostiv parcă față de gelozia ei ipohondrică. Pomana era în toi. Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale’n brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare capăt al mesei. Lumea se cam afumase și nu mai știa bine de ce venise. Nu erau de condamnat, totuși. Probabil că și Bunicul, dacă s-ar fi înființat la ospăț, precum Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zi de vară frumoasă, cu cer senin, cu soare. Parcul în care trebuiau să se întânească parcă se pregătise să-i aștepte. Florile, stropite de femeile ce-l îngrijeau, erau vesele și răspândeau în jur o mireasmă plăcută. Plopii zvelți străjuiau aleele. În ronduri, trandafiri de toate culorile își etalau frumusețea. Vrăbiile se zbenguiau printre ramurile pomilor ornamentali. Banca pe care obișnuiau să stea Teofana și Cezar cu ani în urmă era tot la locul ei. Acolo s-a așezat Cezar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
magnifice câmpuri florale complicat întrețesute (peste 250.000 de noduri persane pe metrul pătrat) și armonizate în tușe vii, de roșu și albastru, totul pe fond beige. Mobilierul Biedermeier, era și el ales și răspândit cu gust: Pe latura stângă, străjuia un dulap clasic, placat cu furnir nobil, din acaju lucios, fără intarsii sau alte decorațiuni vizibile, lăsând deoparte niște mici capiteluri, reprezentând sfincși și fenicși, precum și niște stâlpișori delicați, din abanos. Lingușitorule... Sub fereastra hemiciclică, de termopan, imitând lemnul, mângâiată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pereți, niște desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
strigă deodată Grigore, sărind din brișcă, urmat de Titu. Voi luați-o înainte! Pe dreapta, începea gardul de uluci pe sub zidire de cărămidă, cu stâlpi pătrați din loc în loc. Era conacul Iuga. În dosul împrejmuirii un șir de plopi bătrâni străjuiau ca un front de ostași de gardă. Printr-o poartă deschisă, se vedea ograda cu clădirile pentru logofeți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare... Mai încolo, după vreo sută de pași, venea intrarea principală la casele boierești. Poarta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de rouă. Nu-i mai spun nimic. La despărțire mă invită la el în sat, la casa lui, prilej de a revedea locul unde am dăscălit ani buni. Ieșim din bar și afară în piața centrală a orașului, acolo unde străjuiește domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ne strângem mâna și ne îmbrățișăm ca doi prieteni. PUSTNICUL PANDELE Era prin primăvara anului ’53, când în satul Cordenari și-a făcut apariția un străin. Era înalt și uscățiv, cu o barbă de călugăr încărunțită
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]