KorAP: Find »[drukola/base=străveziu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...60 >

1,487 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

crepusculară a vieții, cum ar simți cea mai ușoară ameliorare, pe când eu, în centrul universului meu imobil, aș fi fost Bolnavul perpetuu, peste care diminețile, serile și nopțile, verile și iernile s-ar fi depus încet, ca tot atâtea emailuri străvezii pe o casetă chinezească. Treizeci... patruzeci de ani în același pat din același salon, ținând pe loc aceeași zi blândă și albă, în care nu te așteaptă nici o surpriză: așa îmi imaginam pe atunci fericirea. Aș fi avut, firește, dureri

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
tunelului se-ncălziseră, se muiaseră și pulsau, așa încît mi se părea acum că-naintăm printr-o venă enormă. Călcam pe un țesut tot mai elastic, iar în peretele gros, hialin, se zăreau nenumărate celule minuscule, cu nucleele violet. Insectele străvezii rămăseseră, dar nu ne mai năpădeau: zăceau lipite de pereți, cu pântecul zvâcnind de plăcere. Trompele lor lungi și tari erau înfipte în epiteliul grotei, și sugeau de-acolo un sânge negru, al cărui traiect până-n stomac se zărea ușor

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu toții: reali și virtuali și iluzorii. Persoane reale, personaje din cărți (bine sosiși, Dionis! și tu, Oliveira...) sau filme, sau jocuri pe calculator (Mario și Luigi, fiecare cu o koopa grăsuță în brațe), opaci ca Zoharul, semitransparenți ca agatul sau străvezii ca viermii abisurilor - toți sînteți aici pentru ce? Firește, pentru El. Pentru constructor. Pentru cel ce a plămădit. Pentru țesător. Pentru cizmarul Arepus ce ne ține pe toți pe genunchii lui tari ca stâncile. Pentru creierul ce ne visează și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
patru secunde..., cum se taie-n felii uimitor de subțiri, la microtomul mecanic, preparatele microscopice fixate în lactofenolul Amann, colorate apoi cu verde de iod și fuxină (căci ele sânt străvezii-scînteietoare de fapt, și s-ar pierde cu totul în străvezia noastră iluzie), dar vom pierde cu totul ceea ce nu-i coplanar cu discul vieților noastre, așa cum personajele unui film nu vor vedea nicicând raza groasă care le proiectează, nici sutele de ochi ce-i privesc din sala întunecată. Îl vom

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
unora erau străpunse de sticloase inele de jadeită. Altele aveau o zvastică violetă tatuată-ntre ugere. Mai mult de o sută de fete umplură curând spațiul dintre preot și gloate. Unde călcau, cu picioarele goale, pe dulcea podea de piatră străvezie, rămânea urma umedă a tălpilor, înconjurată de aburi, care se resorbea apoi cu încetul. "Tikitan!", răcni pentru ultima oară sacerdotul, iar cele o sută de fecioare îngînară și ele, ca un ecou, silabele sfinte. Gurile lor cu buze groase, tatuate

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în pielea balonului de săpun, lăsîndu-ne acolo ouăle și gunoiul... Lumea noastră e fără greutate și sens. Sîntem simulacre de ireal, la rândul lui simulacru. Și numai privită-n grosime, din capătul de sus sau de jos, foițe peste foițe străvezii, această scară a irealului s-ar opaciza pân-la realitate. Dar nu există un capăt de sus sau de jos, și nu există ochi care-ar putea privi de acolo. Foi peste foi peste foi, lumea noastră este o carte cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de mort dintotdeauna, devenise acum transparentă. Se zăreau prin ea, roșii și striate, grupele de mușchi faciali, prinși la extremități cu tendoane alburii. În jurul ochilor și gurii inele de carne se dilatau și se strângeau. Apoi și carnea se făcu străvezie. Prm fantoma ei de abur și vânt apăru craniul, verde-fosforescent, cu suturile oaselor capului violete. Spre sfârșitul discursului și osul deveni fumegos, apoi se limpezi ca o apă-nghețată, și creierul, irigat de un sânge negru, zvâcnea acum sub clopotul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
până ce a răzbit prin osul frunții, unde s-a deschis, ochi albastru-ntre sprâncene, într-un triunghi ce ar fi putut fi divin, dacă vârful nu ar fi fost întors spre pământ. Și gâtul, și brațele lui Monsieur Monsu deveniseră străvezii, acoperite c-un fel de solzi de cleștar. Un monstru fascinant rotea acum în fața noastră gârbaciul din piele de hipopotam. Melanie, înfășurată în fantasticele tergaluri și fluturîndu-și măreața perucă din pene de struț, vopsită-n culoarea morcovului, ieși în față

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
oară (să fi avut vreo șapte ani) într-o mandorlă ce-l va-nălța la ceruri, ca să fie prezentat îngerilor; adolescentul Isus în pustie, ghemuit în nisip, ținând între palme capul triunghiular al unui șarpe și privindu-l în ochii străvezii; Isus și Ioan, așezați pe un colț de stâncă, privind Iordanul cum reflectă în apele sale amurgul; fetița lui Iair, a doua zi după trezirea din morți, împletindu-și o panglică-n codiță, la oglindă și cântând un cântec fără

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de uterin, care lopăta ușor din voalurile de pielițe. În cele din urmă-și luă zborul, nu prin bătăi mecanice ca ale multor lepidoptere, ci prin unduiri într-un mediu gelatinos parcă, așa cum înaintează-n abisuri, ca-n vis, ființele străvezii de pe fundul oceanelor. Fluturând peste gol, mica vietate se-ndreptă către chilia de briliant din centrul lumilor. O atinse după eoni de călătorie hipnotică. Se ghemui acolo, în lacra fulgerătoare, prinse rădăcini în pământul de cristal și desfăcu o corolă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și pustiire, auzeam culori de foc și de gheață. Explozia-implozia mirosea a rugozitate. Atomii erau sisteme solare și constelațiile erau fermioni. Oh, paradis infernal, lumină întunecată! O cauză-efect încolți în miezul marginii acestei știme. Ii netezi carnea-aer, îi alină opacitățile străvezii. Îi organiză viitorul-trecut, îi ascultă cuvintele-lucruri. Din vânturile karmei, din înspăimîn-tătorul bardo al tărâmului de amurg avea să se-nfiripe un copilaș. Avea să fie pentru că deja era, deja-și vedea părinții copulând ca niște lăcuste, deja vârtejul de spațiu-timp-creier-sex

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
viu de lumină. Și sfera se așeză pe creștetul Lui, deasupra vițelor negre de păr, luminîndu-i ochii triști și căprui. Căci era El, într-o lume densă, într-o lumină densă, și de-a lungul coloanei Lui vertebrale, prin carnea străvezie, se desfăceau șase chakras ca șase flori carnivore. Al șaptelea chakra, Shahasrara, sfera de diamant, îi ardea acuma pe creștet." II Corpul Dar va zice cineva: "Cum înviază morții? Și cu ce trup vor veni?" Nebun ce ești! Ce semeni

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
embrionară. Nu mai simt decât ce am mai simțit o dată, nu mai pot visa decât visele deja visate. Deschid ochii, dar nu pentru culoare și contururi, fiindcă lumina nu se mai sparge-n corpusculi ca să-mi străbată cristalinul și straturile străvezii ale retinei, ca să producă rodopsina în celulele în formă de con; imagini întregi vin deodată, sculptate în rodopsina și însoțite ca de o aură de franjuri de sunet și filamente de gusturi și de miresme, de îngheț și fierbințeală, de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ce mă hrănește și mă conține. Un singur analizator, o singură celulă senzuală, lucidă, primind mereu vântul solar al vieții mele, cu franjele ei capricioase de auroră polară, cu amurgurile ei întortocheate și zorii ei orbitori, ce pătrund printre pielițe străvezii, îmi iluminează rinichii și glandele salivare, îmi desenează cu fluor și arsen scheletul și-mi vopsesc în mercur intestinele. Mă modifică, produc devieri chimice, amintiri și reflexe, imagini și sunete, eliberează hormoni și vise și lifturi și nopți și fețe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
din depărtare nu e mai singur ca o ca-să-n ruine. Dezolarea, pe lângă ea, e un copil al speranței. Tristețea, pe lângă ea, e beatitudine, iar liniștea - fanfară dezmățată de alămuri. Față-n față cu casa de cărămizi subțiri ca unghia, la fel de străvezii, învelită în praf de moloz, rodind plante monstruoase în toate crăpăturile, cu un balcon de fier forjat la singurul etaj, dantelat ca un portjartier de mătase neagră, cu o lădiță de lemn în care se usucă un leandru plin de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mult pe spate, ca să privesc înfricoșătoarea elevație a pereților tot mai înguști, cu goluri tot mai apropiate la fiecare palier, acolo unde-aveau să fie montate ușile. Atât de tare-mi dădusem capul pe spate, că-mi trozmseră vertebrele gâtului, încă străvezii și cartilaginoase, și deodată îmi părăsisem corpul de băiețel și mă-nălțasem în aerul palid al casei liftului, trecând prin dreptul ușilor, la început levitînd lent, apoi din ce în ce mai repede, până când ascensiunea a devenit nebunească și aerul s-a făcut auriu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
vestitor, singurul punct de lumină, singurul cuvânt, singura informație într-o lume ce nu trimite și nu primește. Zburam în interiorul tăcerii, lăsasem de mult în urmă ideea de viteză și de-naintare, fluturam acum ca viermii cu falduri și franjuri, străvezii și luminoși, ai abisurilor. Și, firește, deodată se arătau zorii. Firește, soarele de flacără roșie umplea brusc, cum torni sînge-ntr-o eprubetă, cristalul tăcerii. Un soare complicat, anatomie strălucitoare și tristă. Cu membrane lichide, pline de pori pentru ionii de sodiu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
tablă unde stăteau în degrade-uri, mai consumate sau mai întregi, douăzeci și patru de creioane mirosind a țigări de foi. Așteptam norii, cu formele lor imprevizibile, pentru că, întrerupînd sclipirea camerei obscure, lăsau să se reflecte în lupă, ca pe-un capac străveziu de ceas, mereu și mereu alt București. Uneori nu se-arăta pe lentila curbă nici o construcție, doar păduri străbătute de râuri pământii. Alteori, de-a lungul unei Dâmbovițe mocirloase, între ziduri precare, se adunau câteva biserici și case. În alte

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mele, mereu cu fața spre ea, rotin-du-mă în jurul ei asemenea lunii, mama era de fapt nucleul ființei mele, sâmburele din fructul complicat al relației noastre, rugos și străbătut de canale asemeni celui de zarzăre, pe care-l înveleam cu carnea străvezie a mâinilor, pieptului, pulpelor, obrajilor mei. Crescusem din ea, dar acum ea era în mine, mă revărsasem din interior asupra ei. Mama era acum embrionul din burta cu buric proeminent a minții mele, spre ea priveam din toate părțile deodată

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cai mărunți, peste marele fluviu Dunav. Așa văzusem fluturii uriași, încremeniți ca niște bivoli înaripați în sticla groasă a fluviului înghețat, întinzîndu-și acolo aripile curcubeene. Așa știam de Vasili, băiatul subțire care-și zidise umbra în Dunăre, rămânând pentru totdeauna străveziu la razele soarelui ca și bila de sticlă pe care-o găsisem cândva într-un înveliș țepos de castană. Liftul bătrân, proiectat de inginerii din secolul trecut, care parcă sculptau în metal, lemn și cristal de stâncă mașinile lor mecanice

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
țeasta fără tâmple și frunte, craniul fără etmoid, sfenoid și occipital al Dumnezeirii. Îmi imaginam uneori mântuirea ca pe o ejaculare de fluturii levitînd cu miliardele într-o spermă de aur. Din miliarde de țeste umane, ca din niște icre străvezii, ieșea cîte-un fluture minunat, încondeiat cu stricnina, chinoroz și șofran. Stolurile lor uriașe înnegreau zarea. Toți lopătau, într-un aer de aur topit, spre la-birintele și labiile tărâmului celuilalt, toți se înșurubau în viforul gelatinos al unor trompe gigantice. Fiecare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
spre cer) nu avea poftă. Abia dacă avea puterea să pară că mai urmează în conversație pe cele două dame, aprobând uneori sau zâmbind la-ntîmplare. Ochii ficși, cu iriși neconvergenți spre vreun lucru din această lume, deveniseră simple bile pasive, străvezii ca globii oculari cu contragreutate de plumb ai păpușilor. Cât de stranie fusese dimineața! De cum deschisese ochii, în odaia sa cu chirie, privirea îi căzuse pe curba albastră a ligheanului ce aștepta, smălțat și pur, pe stativul său. Lumina puternică

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mai știu pe unde trece coloana. Stătea agățat de pârghia pompei și privea în neștire casele și trăsurile de sub cerul cu nori scânteietori. Aerul era plin de funigei. Presiunea enormă a unui veac de istorie făcea apele epocii dense și străvezii ca ale unei prisme de cuarț. De altfel, un pal curcubeu străbătea, dacă te uitai bine, întreaga viziune a acelei zile de sfârșit de august și un efect de lentilă își aduna cerculețele violete pe turlele bisericii Sfântul Spiridon, din

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
carul lor tras de opt boi și-o aruncau, fierbinte, târgoveților. Într-una dintre ele, strigau ei, era ascuns un inel cu mărgăritar. Căpitanul lăsa nepăsător să-i pătrundă-n pupile pestrițele efluvii ale pestrițului carnaval, după ce-i străbătuseră corneele străvezii și cristalinul subțiat și bombat, pe rând, ca un mușchi transparent, de fibrele căprui ale irișilor. Imaginile erau sorbite în mediul de gelatină al corpului vitros și își izbeau fiecare grăunț de foton - pachet de unde de diferite lungimi - de retina

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
curentul care făcea să fluture pânzele de păianjen pe care le adunase în păr. Perle? Cruci scrijelite în aur? Icoane bătute în smaralde? Scule prețioase și pietre nestemate cusute pe mătase, catifea și alte țesături fără nume? Păpuși de piatră străvezie cu ochi oblici, smălțuiți cu albastru? Inele cu paftale de porfir, cu chipuri de domnițe săpate-n peruzea? Agrafe cu grăunțe de diamant scînteietor? Lănțuge-ncurcate, casete de nldeș cu mărgăritare strâmbe, calcifiate de vreme? Pene de păun cu ochi

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]