76,894 matches
-
Columbia, să le dea stăpânilor lui o sută de mii de dolari (pentru ea, un mizilic) și să-l elibereze din sclavie. Iarna Iarna-i așa de frig că-ngheață spermatozoidul în tine și ovulul în femeia iubită. Iar pe stradă, mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele pantalonilor îi sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în mâna stângă, cu degetele mâinii drepte înmănuncheate ca să tragă de gumă. Trăgeam cu praștia, amândoi, el mult mai bine
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mele cu viteza mercurului și-mi înfierbîntă corpul de dinăuntru spre în afară și aprinde pe rînd toate becurile în hruba asta pustie unde îmi fac veacul ca o mîță sortită să piară. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în apartamentul tău n-aș putea sta mai mult de o zi, exact atît cît ți-ar trebui să-mi electrizezi pielea cu mîinile tale pricepute să mîngîie, să apuce, să strîngă, atîta timp cît să-mi deschizi porii făcîndu-mă
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
altfel. Te arunci în ei cu viteza mercurului, nu ratezi nici unul, înoți prin mareea care se revarsă din cavitățile lor, ești un înotător înnăscut, un pește vitezoman, viu colorat în culori de camuflaj. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în stradă n-aș putea sta însă mai mult de o zi, aș putea lua doar o vreme taxiul, și chiar dacă porii mei ar rămîne deschiși, aș pleca de la tine uite-așa, cine s-ar prinde. Șoferul n-ar îndrăzni
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
arunci în ei cu viteza mercurului, nu ratezi nici unul, înoți prin mareea care se revarsă din cavitățile lor, ești un înotător înnăscut, un pește vitezoman, viu colorat în culori de camuflaj. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în stradă n-aș putea sta însă mai mult de o zi, aș putea lua doar o vreme taxiul, și chiar dacă porii mei ar rămîne deschiși, aș pleca de la tine uite-așa, cine s-ar prinde. Șoferul n-ar îndrăzni să mă
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
Ion Tudor Iovian dar dacă tu ai să treci strada mă auzi? ție îți vorbesc ție îți trimit în batistă dinții de fier cu care m-a mușcat de inimă azi-noapte căpcânul de după icoană (și nu știu de ce fac asta nu știu) dar dacă tu ai să treci strada la
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
treci strada mă auzi? ție îți vorbesc ție îți trimit în batistă dinții de fier cu care m-a mușcat de inimă azi-noapte căpcânul de după icoană (și nu știu de ce fac asta nu știu) dar dacă tu ai să treci strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
știu) dar dacă tu ai să treci strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în ziduri inexistente către gurile de canal în viforul bezmetic al zilelor fără istorie fără adevăr cu iarna trădărilor pe urme cu omuleții coborâți dintr-
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
zilelor fără istorie fără adevăr cu iarna trădărilor pe urme cu omuleții coborâți dintr-un vis rău aținându-ți calea când bolborosești în sughițuri un cântecel de înstrăinare și pierzanie a ta de tine dar dacă tu ai să treci strada pe unde a luat-o șarpele galben cu floarea de colț de sub inima mea și se grăbește să iasă în afara acestei lumi cu omuleții făcuți din gumă și câlți și răcoare de albăstrele și zumzet auriu și cerneală și coca-cola
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
acestei lumi cu omuleții făcuți din gumă și câlți și răcoare de albăstrele și zumzet auriu și cerneală și coca-cola de copilul care încă se zbenguie-n bărbatul bătut de gânduri albit înainte de vreme dar dacă tu ai să treci strada ca să cerni în hăuri nisipuri și cenuși care au fost odată ochi și flori și păsări și împărății ca să torni litere de plumb peste emoții și surâsuri și ținuturi imaginare și visuri ca să tai cu securea sunete din cuvinte de
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
împărății ca să torni litere de plumb peste emoții și surâsuri și ținuturi imaginare și visuri ca să tai cu securea sunete din cuvinte de carne vie pentru zgripțorul care mă va duce la văzduh curat dar dacă tu ai să treci strada pe la taraba vameșului de fier ca să-i plătești cu dragoste și ură foamea și setea trăgând după tine din apele stătute ale unei nopți care nu mai sfârșește trupuri de fum și mâzgă din care primăvara s-a retras pentru
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
plătești cu dragoste și ură foamea și setea trăgând după tine din apele stătute ale unei nopți care nu mai sfârșește trupuri de fum și mâzgă din care primăvara s-a retras pentru totdeauna dar dacă tu ai să treci strada pe sub crengile de gheață ale merișorului sălbatic din care picură o lumină de oțet fără cuvântul Tatălui fără chei fără lumina lină a înserării fără iarba fiarelor pentru lacătele grele de dincolo de ape de dincolo de vise cu mărul lui adam
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
nu poate sfârși acum și niciodată în față cu fantasma răcoroasă a unei mări care nu-i pe pământ în față cu foaia pe care stă scris pentru acum și pentru totdeauna "Iisus plângea" dar dacă tu ai să treci strada de când Doamne ai ațipit în rîcoarea grîdinilor din cer de când Doamne ai adormit printre betoane stropite de fiere printre pubele și câini încuiați în brumă printre aurolaci fără chip și fetițe de consum străvezii ca apa prăvălite de ecstasy pe
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
trotuare de când Doamne te-ai culcușit printre hârtii cu semnături de sânge contracost și fetuși gâtuiți cu sârmă de copii în zori nesățios și rău corbul dostoievksi croncăne dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii la capătul străzii - din gurile de canal - croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un candelabru și păsările nu mai pot tăia aerul de pâslă și cu furie își smulg
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord Din Nord vin vânturi care ne doboară din Sud aproape nu mai vine niciun
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
acelor minuni prezumate cine altcineva decât propria, ideala-ți proiecție ființă de abur și fum a pierderii de sine a câștigării de tot Începutul spectacolului Ce nervi, ce vibrații, ce răni de primăvară și chipuri palide de fetișcane îngândurate pe străzile însorite și calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise nouă, trăitori
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
trandafir în care își zgârie tălpile noapte de noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se curma la fiecare adiere de pleoapă Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un șanț de apărare cetatea lui Priam iar Elena pe care o strâng noaptea în brațe privește încrucișat în oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
putea să-și dea seama. I-a mai aruncat apoi câte o privire, de la fereastra apartamentului său, încercând să-i pătrundă misterul, însă fără succes. Într-o dimineață s-a trezit fulgerat de-o idee. A coborât din nou în stradă, iar în lumina de aprilie i s-a părut că el însuși ar putea să-i dea o valoare blocului săpunos, lângă care nu văzuse încă pe nimeni oprindu-se. Și-a luat vechiul șablon de plastic și-un marker
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
de hârtie. Va fi o dorință oarecare, nici smerită, nici sfidătoare, un gând pe cât de egoist, pe atât de omenesc. Apoi omul va împături răvașul și-l va îngropa exact în acest loc. În Săptămâna Luminată, a anului 2009, toate străzile din împrejurimi vor fi acoperite de aurul Ghiculeștilor, iar la trei zile după aceea, dorința omului se va împlini." Leonard era foarte mulțumit de ideea care-i venise. De la fereastra lui putea ține sub supraveghere toată intersecția. În ziua următoare
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
de ale lui până a doua zi, când a și-nceput nebunia. Mai întâi oamenii s-au oprit să citească textul, în special cei care treceau pe-acolo spre Biserica Sfântul Pantelimon. Se apropia Paștele, iar printre casele de pe mica stradă, se strecurau prin ceața dimineții femei senine, oameni îndoliați, tineri cu inimi zdrobite, fete mulțumite că ținuseră tot Postul Paștelui. Ajungeau în intersecție și dădeau cu ochii nu atât de cubul de marmură, cât de textul vinețiu, pe care îl
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
că era opera unei mâni oarecare. Primăria chiar amenințase că va cere despăgubiri pentru distrugerea monumentului, iar artistul dăduse mai multe interviuri în care deplângea starea de incultură a nației lui. Dar acestea erau fapte secundare. În vena destinsă a străzii Traian pulsa sângele unei dorințe pe care nimic în lume n-o mai putea opri. Impulsurile mlădioase, dorințele adunate una în-tr-alta, ca niște buchețele de ghiocei, dar mai ales gândul încurajator că există un loc în care sângele tuturor curge
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
se gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte. Mai întâi, se repezi să-și ia camera de sub pervaz. Străzile plumburii adunaseră deja pârâiașe galbene, iar pălăria unui nene, oprit la Piatra Comorii, se polei în câteva secunde. Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă și
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
se polei în câteva secunde. Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă și stranie, căci din culmile albastre ale cerului ploua cu pulbere de aur. Din stradă se ridicau glasuri de femeie, iar dinspre Foișorul de Foc se vedea o mică vânzoleală, din care Leonard nu distingea decât fustele colorate ale florăreselor. În poarta bisericii un bărbat își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt ridică din nou în burta norilor praful fin și aurit. Străzile deveniră într-o clipă curate ca-nainte de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca un cocoloș de staniol. Câteva zile posturile de televiziune vorbiră despre acea
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]