1,419 matches
-
măcar un semn în cărămizile astea și că va pleca de aici și, după moartea lui, nimeni nu va mai ști cine a ridicat casele. Ar fi trebuit să fi pus la tencuirea pereților pe un zidar să sape sub streașină câteva litere: Stere Drăgănoiu, proprietar. In câmp la "Cățelu" Se prăpădiră și lăutarii! Cine o să le mai cânte mahalagiilor? Că erau buni țiganii. Știau oful săracului. De la Sfîntu Dumitru nu se mai odihneau până-n primăvară. Cum scîrțnau cuțitele să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șură, or în pod în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare pândind cozile de șoaric Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filozof de-aș fi? simțirea-mi ar fi vecinic la aman! In prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr Li arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă tîrzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat În volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strîmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, Într-un decor citadin modelat În cîteva toposuri simboliste
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
facă să te îndrăgostești? Feromonii sexuali și atracția Într-una dintre celebrele sale Amintiri entomologice, Jean-Henri Fabre povestește că a prins odată o femelă bombyx (fluture mare de noapte, destul de rar) și a pus-o într-o colivie sub o streașină. Nu mică i-a fost surpriza dimineața, când a văzut mai mulți masculi bombyx (deși nu există decât unul pe kilometru pătrat) zburând în jurul coliviei. În momentul în care a pus femela bombyx sub un clopot de sticlă, masculii au
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj feeric. Din spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage un profit estetic și profitul ia forme euforizante. Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme, gerul pune la streșinile casei „o ghirlandă de cristaluri”, lunca e pudruită „cu mărunt mărgăritar”, arborii ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gata să plesnească, trupul rămâne nemișcat și absent. Apoi, exact așa cum începuse, respirația se domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile se dezmorțesc precum pereții inimii. Cum gângăniile își desfac pânzele prin cotloane, iar țevile se umplu de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încărcat de îndoieli. Auzea păsările, fără să le vadă. Avea impresia că sunt peste tot, de parcă cineva le-ar fi azvârlit deasupra lui, în stoluri. Cântecul lor era o împletire, unele păsări, precum ciocârlia, cântau în timpul zborului, altele uguiau de pe streșini ori se tânguiau din clopotnițe. Erau și dintre cele care se roteau și care, altă dată, cu strigătul lor ascuțit, ca al daltei ce lovește în piatră, ar fi părut amenințătoare. În felul acesta însă, auzindu-se toate laolaltă, erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de subsol, ca să fie cât mai întunecoasă, întins pe jos, rezemat într-un cot, cu ochii rătăciți, încercând să se apere cu degetele desfăcute ale celeilalte mâini de demonii care urcau ca igrasia din temeliile casei ori se scurgeau prin streșinile plânse, întâlnindu-se pe marginea unei elipse, căci conturul avea două centre, câte unul pentru fiecare dintre cele două tărâmuri. La rândul lui, învățătorul știa că el va veni, atunci când șirul de nume nu-i va mai fi de ajuns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
început, fiecare picătură de sânge cădea cât număra până la douăzeci. Apoi până la treizeci. O ultimă picătură a căzut după ce a numărat până la un minut. Avea impresia că lucrurile acestea i se întâmplau altcuiva, de parcă picăturile ar fi curs dintr-o streașină. Sufletul se desprinde de trup mai ușor decât sângele de sânge. — Puteți să-l dezlegați, spuse Rada, arătând spre bețiv și repetând spusele altcuiva, de demult. Nu se poate nici măcar ține pe picioare, n-are cum să fugă... Polițistul nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
palmele țărâna din jurul trunchiului de mesteacăn. Era uscată și se sfărâma între degete. Stropii de pomenire pământul îi sorbise de parcă nici n-ar fi fost. Dincolo de lumea de dincolo — ăl mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie, privind cu mâna streașină la ochi. El e ultimul care moare. — Tii, băga-mi-aș ! se iți Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... — Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împăienjenească ochii. Luminile continuau să pâlpâie nestingherite. Era și timpul, șopti Bunelu. Mormanu’ a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e chiar Vinerea Mare ! Iese lumea cu prohodu’ din bise rică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de perete și se cățără, la început cu agilitate, apoi, pe măsură ce se apropia de tavan, cu băgare de seamă. În timpul ăsta striga din răsputeri, pentru a se face auzit de cei doi care îl urmăreau, cu cefele înțepenite și mâna streașină la ochi : Pentru nebuni nu există linii drepte. Nici pentru bețivi. Metrul de croitorie e curbat ca o seceră. Niciun hău nu e destul de adânc și niciun vârf nu e prea înalt. De aici, de sus, de unde privește nebunul, până
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pisicile care săriseră peste flori (Ioanide îl auzea de sus), inventa tot felul de împrejmuiri ale plantelor expuse. Semințele florilor uscate, mai ales ale celor așa-zise de piatră, le colecta în borcane de medicamente etichetate. Evenimentul mic, dizlocarea unei streașini, ruperea unei garoafe, căderea unui pui de rândunică din cuib aveau mare importanță pentru Hergot, îi ocupau existența, agitîndu-l, stîrnindu-i pasiuni. Hergot, scuturat de micile lui drame, avea obiceiul să vorbească singur și Ioanide îl zărea din pod dând din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însemnări, în care, după oarecare examen, puteai distinge următoarele puncte de vedere: climatice, economice, horticole, sanitare, psihice. La climatice, Hergot scria de exemplu: "17/VI, ploaie măruntă între orele 7,20 a.m. și 4 p.m.". La horticole: Trandafirul agățător de lângă streașină a degerat". La economice: Pastilele de mentă s-au scumpit cu opt lei". La sanitare: "Am puțină stare subfebrilă, 37,4 la orele cinci". La psihice: "Indispus. Nu destul de voios." Foarte des Hergot însemna în dreptul datei: "Nimic deosebit", și dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prindeau în leațuri și se coseau cu andreaua, folosind sârmă. La prima ploaie, apa pătrundea prin acoperiș, pentru ca la următoarea stuful, umflându-se, să devină impermeabil. Pe creastă, „schicurile” (spicurile) se împleteau pe cele două ape. Rândul de stuf de la streașină se așeza cu rădăcina în jos, iar ca marginea să iasă dreaptă se așeza un dulap și se bătea „la cheptine”. Acoperișul din paie de grâu se asemăna cu o răchită. La o casă cu două odăi și tindă centrală
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
paie la acoperiș. Peste paie, din metru în metru, se puneau prăștini legate cu răchită și trecute peste coamă. Pentru ca paiele să nu cadă de pe acoperiș se înfigeau țăruși cam de jumătate de metru într-un drug fixat pe lungimea streșinii. Când se foloseau la acoperiș paiele de secară, acestea erau făcute snopi și se coseau cu andreaua. Snopii de la coamă se puneau cu rădăcina în sus, depășind nivelul acesteia. Casele cu o singură încăpere, ridicate pe furci, având pereții din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ar fi făcut. Faptul că sicriul nu fusese deschis poate că le făcuse tuturor un fel de bine deoarece chiar și ea se surprindea uneori că-l așteaptă ca mai înainte, uitându-se la venirea câte unui tren, cu mâna streașină la ochi pentru a descoperi pe fâșia lucioasă a asfaltului care lega satul de gară, silueta lui atât de cunoscută. Dar nu venea decât lunar câte un cupon poștal prin care i se dădeau niște bani. Oricum statul nu putea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Dar el n-a făcut nimic! A stat o zi întreagă ascultând detractorii poporului său, gândind probabil la palinka pe care o va servi din belșug la terminare. Dar anul acesta, degeaba și-au pus alde Tokes Laszlo & Comp mâinile streașină la ochi, să vadă dacă pe drumul de costișă ce duce la Tușnad, unde s-a ținut cea de-a XXII-a ediție a Universității de Vară, nu apare cumva o figură cu o intensă amprentă de wiskey și alte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
umed am adus cu minen casă. Tremurând sa stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreșten umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaien geamuri Și e noapte neagră afară ... Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate ... Nicio rază nu pătrunde prin perdelele lăsate. Cintunericul prieten stăpânind până departe, Și de oameni și de patimi fericirea neo desparte. Singur eu veghez în noapte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se evidențiază în nuvela studiată; - susținerea unei opinii despre modul în care tema aleasă este reflectată în nuvela studiată. - VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: [............................................................] Cu aripi adormite în dimineața lunii Saștept să mi sentoarcă în streașină lăstunii? Saștept poateamintirea săși mai încerce cheia La poarta dintre dafini, saștept cumva scânteia Luminilor pierdute în pulbere și scrum? La mine nu mai urcă dea dreptul niciun drum; Deabia o cărăruie, o dâră ca de fum. Nu intră nicio
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
înnoadă și se interciocnesc; personajul liric (totalmente gol), inocent, nedumerit în drum spre Baie -, subiect de întâmplări neverosimile, rătăcește pe străzile unui oraș; agresat de către necunoscuți, singur într-un "vagon de clasa-ntâi", adăpostit un moment într-un han ("cu streșini albastre și ornamente de porțelan"), damnatul cu plăgi "pline de scârnăvie și bacil" pare încercuit într-un tărâm demonizat. Textul respectiv, veritabil montaj baroc, trebuie citit în notă gravă; discontinuitățile, anxietățile, surprizele de la un episod la altul converg în ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Arghezi le dăduse întrebuințări memorabile, sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în cheie patetică (împresurat de întrebări), privind în sinele tânjitor și contemplând necontenit largul, Vasile Nicolescu cultivă sistematic discreția clasicismului din totdeauna. Arhitectul s-a vrut un căutător de armonii. CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o zi, pasărea mea se îndrăgosti de un trandafir de o frumusețe fără seamăn, aflat în grădina unei mănăstiri cunoscute. Se apropia de el cu sfială mută și se întrista că nu era băgată în seamă, apoi se retrăgea sub streașina mănăstirii, unde probabil că se ruga să fie acceptată. Cîntînd, se-apropia din nou de mîndrul trandafir. Erau cele mai emoționante triluri care s-au auzit probabil vreodată pe pămînt. Noaptea venea acasă, dar cum se ivea soarele se întorcea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
rămurelele sau făcea muguri era mai norocos.446 Ramurile de salcie, sfințite în Duminica Floriilor, se utilizează la binecuvântarea gospodăriei, atingându-se cu acești "mâțâșori" animalele și oamenii casei. "Mâțâșorii" se păstrează cu sfințenie, după icoane sau deasupra ușii, sub streașină, și se folosesc în caz de boală, de grindină sau de zloată mare.447 Tot pentru norocul casei, în unele părți din Banat și Transilvania mai puțin în Bucovina se pune, în fața casei, la poartă, de Armindeni (1 mai ), o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]