12,164 matches
-
cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe sântul pădurii.Nea Gică avea
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
cea mai râvnită de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe șanțul pădurii. Nea Gică avea
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
nostru, masiv, cu o cămașă cadrilată descheiată la piept, cu mânecile suflecate, cu o bâtă în mâini de puteai omorâ un taur cu ea, cu barba uriașă în care sigur colcăiau șerpi ori scorpioni... - Tot! Să nu rămână un bob, struguri ați vrut - struguri să mâncați până v-o crăpa burta! Satul era înconjurat de viile oamenilor, via lui Pandrea, a lui Alecu, a lui Ianache, vii hibride, butuci fără araci, vițe împletite cu vulpoaică, cu volbură, cu pălămidă, cu tot
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
o cămașă cadrilată descheiată la piept, cu mânecile suflecate, cu o bâtă în mâini de puteai omorâ un taur cu ea, cu barba uriașă în care sigur colcăiau șerpi ori scorpioni... - Tot! Să nu rămână un bob, struguri ați vrut - struguri să mâncați până v-o crăpa burta! Satul era înconjurat de viile oamenilor, via lui Pandrea, a lui Alecu, a lui Ianache, vii hibride, butuci fără araci, vițe împletite cu vulpoaică, cu volbură, cu pălămidă, cu tot felul de buruieni
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
buruieni dar mai ales cu spaima tuturor, turița, o buruiană cu mii de ace, bobițele acelea înțepătoare intrau în ciorapi, în țesătura pantalonilor, în orice haină ajungeau și nu mai ieșeau nici cu tămâie, aleluia, aruncam hainele și gata! Primii struguri care se coceau erau văraticii, așa le ziceam, recunoșteam butucii pentru că erau mai înalți decât ceilalți, cu frunzele parcă mai palide și mai puțin crestate. Strugurii erau negri de parcă erau dați cu cremă de ghete și dulci ca zahărul! Apoi
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
ajungeau și nu mai ieșeau nici cu tămâie, aleluia, aruncam hainele și gata! Primii struguri care se coceau erau văraticii, așa le ziceam, recunoșteam butucii pentru că erau mai înalți decât ceilalți, cu frunzele parcă mai palide și mai puțin crestate. Strugurii erau negri de parcă erau dați cu cremă de ghete și dulci ca zahărul! Apoi colectivul a plantat o podgorie întreagă, de la movila pădurii până la Ianache, parcele aliniate ca o armată cu struguri în loc de arme. Mă uitam ca în cartea de
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
frunzele parcă mai palide și mai puțin crestate. Strugurii erau negri de parcă erau dați cu cremă de ghete și dulci ca zahărul! Apoi colectivul a plantat o podgorie întreagă, de la movila pădurii până la Ianache, parcele aliniate ca o armată cu struguri în loc de arme. Mă uitam ca în cartea de povești la mănunchiurile de butași coborâte din camioane, fiecare avea etichetă de plastic alb pe care scria Afuz Ali, Muscat, Ottonel, Cardinal, Cheasla, Fetească neagră, Perlă, Riesling... Parcă citeam un basm! Cardinalul
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
din insulă” care ne chema ca sirenele pe Ulise! Doar pe nea Gică nu-l vedeam, care a pus bâta pe spatele meu și talpa uriașă a bocancului pe spatele lui Costea, zicând: - Bă indienilor, hai că vă dă moșu’ struguri pe săturate! Ne-a mânat ca pe doi miei până la un butuc de Afuz Ali, ciorchinii erau cât ugerul de vacă, boabele cât nucile dar se coceau peste o lună, acum erau acri de mureai. - Dacă nu mâncați tot știți
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
înfășurată o sfoară. Știam! Costel al lui Fotache a stat o zi legat de salcâm! Treceau oameni de la câmp și îl rugau pe nea Gică să dezlege băiatul, a venit mama lui, nimic! Doar milițianul a fost salvatorul! Am mâncat strugurii aceia acri de mă dureau obrajii de atâta acreală, uneori aveau gust sărat, se amestecau cu lacrimile și cu mucii... Mult timp am îndurat umilința, cearta părinților, glumele celorlați, a fost mai greu decât a suportat Winnetou în tabăra comanșilor
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Nea Gică a lăsat moștenire o poveste și un salcâm. Sunt sigur că nu este în Rai dar nici în Iad, e undeva pe o stea, o stea cu barba sură și lungă. Nea Gică stă cu picioarele atârnate, mănâncă struguri din grădinile Pleiadelor și zâmbește, citind. Referință Bibliografică: Nea Gică / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Dumitru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Dumnezeu a rânduit O vreme pentru toate Iar toamna a sosit acum Cu roadele-i bogate... Și dacă cerul plânge-ades Și vântul se-ntețește Gândește-te că după nori E Cel ce te iubește! Prin Harul Lui avem lumină Și struguri dar și pâine... Ne poartă-n car de biruință Și astăzi dar și mâine... Deci suflete nu te-ntrista Că toamna iarăși a venit Tu cântă și te veselește Căci ești de Dumnezeu iubit! Melancolie de toamnă Petale ce mor
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
spre Ciocănești, pentru a ajunge la părinții săi. Bucuria bătrânilor săi părinți a fost imensă când fiica lor a apărut în curte așa pe neanunțate. Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa culegea câțiva ciorchini și îi
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
că tatăl său nu prea vedea bine la distanță și cum venea și dinspre soare, precis nu o va cunoaște. - Care ești acolo? întrebă tatăl său. - O fată rătăcită prin Dobrogea care a venit să vadă dacă s-au copt strugurii din Ialomița. - Tu ești, tată? spuse bătrânul cu vocea sugrumată de emoție. Parcă i se pusese un nod în gât. I-a recunoscut vocea, chiar dacă nu o putea vedea la față din cauza soarelui. Săndica se apropie de tatăl său și
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TOAMNĂ AMĂRUIE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Această toamnă amăruie, Cu gust de struguri și gutuie, Paradoxal, nici dulce nu e Și are-aromă de tămâie ... Copacii-și schimbă lent veșmântul, Tristele frunze-ating pământul, Le poartă-n zare, aprig, vântul, Suratele-și așteaptă rândul... O bufniță întârziată, Cu ochelari din pene, roată, Stă pe o
TOAMNĂ AMĂRUIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341143_a_342472]
-
-mi spună dacă am trecut sau nu testul cu pricina. Probabil că firea mea rebelă mi-a jucat feste și nu am corespuns exigențelor Serviciului, răspunsurile mele nefiind cele căutate de experții acestuia. Deși uneori în viață ne spunem că strugurii sunt acri, văzând ce se întâmplă în această perioadă de dezvăluiri telenovelistice, mi-am zis că a fost mai bine că nu m-am angajat la SRI. Până la urmă chiar și Serviciul Român de Informații este o instituție cu un
În facultate, am fost la un interviu de angajare, iar intervievatorul m-a întrebat, din senin, dacă aș vrea o carieră în SRI () [Corola-blog/BlogPost/337984_a_339313]
-
de pe masă. Când publicul a intrat în sală, Marina Abramović îi aștepta liniștită și tăcută. Pe tot parcursul experimentului nu a scos niciun sunet. Inițial, în primele două ore, oamenii au gâdilat-o cu pana, i-au dat să mănânce struguri, au pulverizat parfum pe corpul ei. Ulterior însă, pe măsură ce tensiunea creștea, publicul a început să experimenteze și cu celelalte obiecte de pe masă. Au înțepat-o cu spinii trandafirului. I-au rupt hainele și au tăiat-o. Unul dintre participanți i-
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
acest motiv, un punct bun de plecare pentru a surprinde călătorul într-un mod plăcut. Îmi place cum pot românii să vorbească ore întregi despre mâncare și băutură: textura unei alune și motivul pentru care este așa, calitatea pepenelui, numărul strugurilor din grădină în comparație cu anul trecut, cine face cele mai bune sarmale și de ce și așa mai departe. Când vin în București, am întotdeauna în minte o listă de lucruri pe care mi-ar plăcea să le mănânc și de locuri
Șapte locuri în care să duci un străin în București () [Corola-blog/BlogPost/337861_a_339190]
-
ninge și viscolește, prin Munții Carpați, la temperaturi sub zero grade, pe la Madrid sau prin Extremadura, dar nu la noi, pe litoralul Mediteranei. Aici, când nu e vară, e primăvară. În rest nimic, decât poate nițel de toamnă, ca să culegem strugurii și portocalele. Atâta iarnă e în noi: zero, absolut. Suntem fericiții Europei, cei care au parte de clima cea mai blândă de pe întregul continent. O spun meteorologii, dar și coloniile de flamingo, care s-au săturat să facă naveta și
TRIUMFUL PRIMĂVERII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344380_a_345709]
-
sticlă leagă vorbele, făloși, Burțile se umflă, iepurii-și fălcoși, Bustul, salsa, fundul câștigă teren, Lacrimi în orașe, sate și în tren. Moartea e bondoacă, ne cam păcăli, țările sărace sunt tot mai pustii, Unde ești, Vladimir din mileniul prim, Strugurii sunt acri, mierea e venin. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Înrâurirea / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1758, Anul V, 24 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNRÂURIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344407_a_345736]
-
de toamnă Toamna pleacă-n cocori, culegându-și castanele rumenite de vreme, iar soarele-i atârna gutui cu gust strepezit în plete. Iubito, sunt velă arcuind peste zări și tare-aș mai vrea să plec, undeva unde țipătul lumii coace struguri de fericire. Te-aș lua să gustăm boabele de rubin ca inimile noastre, fiindcă numai cu tine aș simți lumea inundându-mi cocorii ce țipă cântecele pentru vara ce-am fost amândoi. Iubito, toamna-mi așează sufletul în nervurile frunzelor
ŢĂRM DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343821_a_345150]
-
și-a privit pe sub geană; Se-mpachetau colete grămezi, ce nebunie! Cu porții de tristețe și cu melancolie... Avea bogata toamnă la ea bănet, nu glumă Și-a cumpărat raionul cu totul. Ca arvună A dat o vie-ntreagă cu struguri cardinal Și mere și gutui și prune și un cal... Și se uitau clienții: o verde primăvară, O vară cam cochetă, cu umerii pe-afară Și-o iarnă cu o blană de vată argintie Cum toamna le-a luat tristeți
NU ŢI-E RUŞINE, TOAMNĂ, CÂT DE BOGATĂ EŞTI? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343812_a_345141]
-
HAIKU) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 638 din 29 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului 1. Palme crăpate Și obrajii copți la soare - Răsplata-n hambare. 2. Ciori în gâlceavă Îi răpesc omului roada - Nucul își zornăie darul. 3. Strugurii trași pe roată Varsă-n ciubere lacrimi rubinii - Buze dulci, în răsfăț. 4. Cer zugrăvit în pepit Spre orizonturi văratice - Neobositele călătoare. 5.Chipuri de oameni În tărtăcuțe de dovleci - Copiii le dau viață. 6. Codrul îmbracă Straie de carnaval
BLITZ-URI DE TOAMNĂ (HAIKU) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 638 din 29 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343863_a_345192]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > MAREA PĂRUIALĂ Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 611 din 02 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Parodie ÎmPĂRat slăvit e PĂRul, Ăsta este adevărul. Nici în struguri, nici în măr, Adevăru-i în răsPĂR. Nu mă suPĂR prea ușor, Nu-s defel PĂRtinitor. Și descoPĂR că-s PĂRtaș oPĂRitului oraș. Niciodată n-am astâmPĂR, nemurirea nu mi-o cumPĂR. DesPĂRțit de zei și sfinți, Zei îmi sunt ai
MAREA PĂRUIALĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343895_a_345224]
-
INIMĂ Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iertată să-mi fie și azi și de-a pururi Și graba aceasta cu care mă-ntorc Prin spaime și lacrimi ca boabe de struguri Prin slabă speranță mocnind în amurguri Prin scursă din mine și arsă pe ruguri Putere de-a trage la mal într-un port . Iertată să-mi fie și azi și pe viață Leșinul de dor și de prea plin de
URME PE INIMĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343996_a_345325]
-
pe filele vieții, Arzându-mi neliniștea-n jarul căinței; Când suflet se zbate în faldurii ceții Mă-ndrept, rugătoare, spre crucea credinței. Pustiul din mine se-mbracă-n aramă, Imploră, azi, Cerul să-i dea o speranță; Cu-aroma de struguri din tânăra cramă Să scape de teamă și de aroganță. Suspin prin hățișul tomnatic, sihastru, Când ochii mi-acoperă boabe de rouă... Mă-ntorc înspre cerul cu nori de-alabastru, Ca-n suflet să-nvie speranța cea nouă. pseudonim literar
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]