1,237 matches
-
decât înrudit cu el. Între cei doi se află, pagină după pagină, timpul trecut. În timp ce bărbatul de treizeci de ani, tatăl celor doi gemeni abia născuți și care, mai nou, încearcă să-și estompeze buza inferioară răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din grup. Böll și Eich erau cu câțiva ani - interbelici și de război - mai bătrâni decât sculptorul care se credea poet. Apoi, pentru ca basmul să primească un nou impuls, la masa mea s-a așezat un bărbat rotofei cu sprâncene stufoase și a început să mă privească sever. Voia să știe ce căutam eu în mijlocul scriitorilor care beau cafea și în același timp spuneau lucruri inteligente, cine eram, de unde veneam. Mai târziu, a spus că noul venit i se păruse, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmare a strădaniilor de a produce noi comparații - variată. Se poate însă și ca cineva, poate acel Kaiser pe care-l chema pe numele mic Joachim, să fi avertizat publicul împotriva laudelor excesive. Deoarece însă până și bărbatul cu sprâncenele stufoase, care se numea Richter și care ședea lângă scaunul celor ce citeau, care era numit în glumă „scaunul electric“, părea mulțumit, în orice caz susținea a fi auzit „un timbru de o înviorătoare noutate“, el a dorit să mai audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi părăsit camera ca să ajungă În ocean, era aproape sigur că ar fi murit. Ar fi Înghețat Înainte ca apa să umple Încăperea. În mod sigur ar fi murit. Cu ochii minții, Îl văzu pe Stein ridicându-și sprâncenele stufoase, cu un zâmbet ironic pe buze. Păi, oricum ai să mori. Atunci, ce ai de pierdut? În mintea lui Norman Începu să prindă contur un plan. Dacă deschidea trapa din tavan, putea ieși În afara habitatului. Odată furișat afară, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
frică S a târât pe iarba moale și caldă cu ochii țintă spre locul unde observase mișcare. Deodată s-a făcut liniște. Frunzele s-au oprit din mișcare și muzica a încetat. A văzut doar la câțiva pași distanță coada stufoasă și lungă a Bătrânei mișcându-se nervoasă. S-a ridicat cu greu în picioare și a privit buimac. „Ce face acolo”, s-a întrebat el. „De ce stă nemișcată și doar dă din coadă?”. I-a răspuns vocea aceea care-i
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sunet ce nu-i compus, n-a fost gîndit și nici măcar visat de un compozitor celebru de pe lista compozitorilor celebri. Subiectul era acum Michael Jackson de mai sus. La simpla rostire a acestui nume, sprîncenele domnului Sava se arcuiau În stufoase iritări. Se mira tot mai enervat că tinerii se duc pe un stadion atît de mare să asculte o muzică atît de demodată, cînd mult mai firesc ar fi fost să meargă la Ateneu sau să stea acasă, unde-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai simplu ar fi fost ca anii ei de cercetare să se concentreze asupra uimirii unuia dintre corespondenți: „De fiecare dată mă minunez de cantitatea de păr ce se ascunde În intrările ei secrete”. Părul din vagin și umbra lui stufoasă. Uite ce trebuie să-ți pui vara pe cap, la mare. * Nancy Friday, Fantasmele erotice ale bărbaților, Editura Trei, 2006. AUTOPSIE* Un asasin necunoscut. O crimă hidoasă. Povestită pînă-n cele mai mărunte detalii. Și descrierea clinică a descompunerii trupurilor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urmărind cum se întind sau zvâcnesc tendoanele, cum se adună pielea în jurul nodurilor, iar venele palpită sub pergamentul uscat și îngălbenit; privea cutiile mari de lemn înșirate pe marginea balconului, așteptând să se oprească o șuviță de adiere în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, mici și grase ale acelei plante al cărui nume nu-l cunosc, ce înflorește în buchete violete, ca niște bulgări, în târziul toamnei ÎDoamne, își zicea, mult mai este până la toamnă!). Se bucura dacă cineva îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să mă întrebi de ce am acceptat toate acestea și de ce nu mi-am refăcut viața în urmă cu două decenii - își zicea în gând, ca și cum ar fi vorbit cuiva, continuând să pândească adierea ce încă nu se oprea în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, sub soarele ce-i înfierbânta rochia și pielea, incapabilă și de fapt deloc doritoare să caute un petic de umbră. Ar putea oferi o mie de motive în afara aceluia esențial că se încăpățâna să dovedească altora - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mi mie voie, a zis celălalt, dați-mi voie, a repetat Anton Ionescu, dar vocea lui înceată era deja acoperită de timbrul aspru al celuilalt, care arunca vorbele ca niște ciocane, sacadat, ridicând tot timpul din sprâncenele lui negre și stufoase, impunător în costumul impecabil, cămașă albă, cravată cu nod imens, impunător mai ales prin privirea pe care o rotea peste capetele tuturor, superioară, fără să se fixeze pe chipul cuiva; își impusese să tacă, zicea, dar nu mai poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despre ce e vorba; și celălalt începând să spună repede ce înțelesese el din toată povestea, aplecându-se puțin de un umăr către locul din mijloc, pe care ședea adjunctul de primar ușor întors către el, subțire, sobru, cu sprâncene stufoase și nod uriaș la cravata înflorată, ascultându-l cu privirea puțin mijită, până în clipa în care Andrei Vlădescu l-a întrerupt: nu e așa, nu e așa, toate sunt în regulă cu actele mele și doar, însă glasul prea subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ochelarii pe șaua nasului, cele câteva hârtii prinse cu clamă, cu ștampile roșii, late și semnături lăbărțate într-un colț, părând că-l ascultă cu mare atenție, poate ascultându-l, ridicând privirea pe deasupra ramei groase a ochelarilor și pe sub sprâncenele stufoase, fără o vorbă, până când Andrei Vlădescu sfârșește ce are de spus, îl mai privește o dată pe deasupra ochelarilor, și-i scoate și se uită la el cu aceeași privire mijită putând însemna orice; din acele clipe Andrei Vlădescu simțind și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știu, nu e treaba noastră, exact ce vi s-a spus mai înainte, și Andrei Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și scena era atât de captivantă, atât de exagerată și de nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape că terminase și atunci mi-am dat seama că habar n-aveam despre ce vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se mai învârtea pe-acolo, de data asta în uniformă militară și înconjurat de bărbați de aceeași vârstă și naționalitate și cu aceeași atitudine. M-am uitat la el câteva secunde și am simțit că prinde contur o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
continuă și peste câteva secunde auziră o bătaie puternică în ușă. — Intră! spuse Roddy și ușa se întredeschise, lăsând să se vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui ochi, scoși în relief de o pereche de sprâncene groase și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o iei înainte splendid, Michael. Capacitatea ta de premoniție este incredibilă. Am ajuns acolo puțin după ora zece. Probabil știi că, deși se vede de la o mare distanță peste mlaștini, Winshaw Towers are în față o alee străjuită de copaci stufoși, deci mi-a fost destul de ușor să-mi ascund mașina puțin mai departe de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine știe, poate și acum - prin casă patrula un majordom absolut lugubru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios cu o față lată de irlandez și perciuni roșcați stufoși, mă Întâmpină pe casa scărilor. Îi spun că am nevoie de patruzeci și cinci de minute și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar cinci minute. E mare nebunie Înăuntru. Împinge o ușă masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ani stătea În fața lui, cu un clipboard În mînă, verificînd numerele mașinilor care treceau pe acolo. Fost director de bancă din Surrey, pe nume Arthur Waterlow, purta o mustață stil RAF(##notă - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mustața stufoasă, care acoperea În Întregime spațiul dintre nas și buza superioară, făcea parte integrantă din uniforma piloților din RAF (Royal Air Force - forțele aeriene britanice).##) și șosete albe pînă la jumătatea gambei, semănînd cu jambierele poliției militare. La volan ședea țanțoș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cinci metri. Abia le dă frunza, cu mult după ce ruda lor de la șes capătă toate nuanțele de la verde-gălbui până la bronz. Ramurile Întunecate cresc pe lateral extraordinar de mult, se răsucesc, se Întortochează la nesfârșit, bifurcate, Încălecate, ajungând să fie la fel de stufoase spre pământ ca și spre vârf. Acești copaci sunt incredibil de diferiți față de caracterul normal al speciei lor, cu mult mai aproape de specimenele dintr-o pepinieră de bonsai naturali. Cu toate că În aer nu se simte nici o adiere, par să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de bombardament al artificiilor, nici din rândul sătenilor, nici din cel al oamenilor de afaceri, care împânziseră poienile pădurii, prin răspândirea noilor vile cu etaj. Pe întreitul teren de tenis al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la rândul lor. Din explicațiile celuilalt se înțelege că trebuie să ajungă urgent la sediul Legației germane și domnul colonel fusese destul de amabil încât să-i permită deplasarea împreună cu ei. Șoferul, un subofițer român între două vârste, scund, cu mustață stufoasă pe fața rotundă, învârte cheia în contact. Zgomotul motorului izbucnește violent, duduind regulat. După ce trec prin verificările punctelor de control, pornesc cu mare viteză către București. În fața lor, șoseaua se dezvăluie ca o panglică lungă și subțire de beton în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un obraz care, e limpede, este prea mic pentru a le putea primi fără încălcarea unor elementare proporții de gust. Într-
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
culori care se concentrau liber undeva în realitate și să capteze atâta lumină misterioasă, în plimbările mele prin hol, mă atrăgeau irezistibil, și când bătea soarele în ele pe la amiază erau mirifice, mai ales că dincolo de ele, în doi arbori stufoși, ciripeau pasările. Timpul parcă se dilata, cădeam în visare și gîndeam: ia uite, bătrânii meșteri, niște necunoscuți, dar atât de apropiați de mine, au prins aceste minunate culori și le-au lăsat aici pe acest geam să le ghicim sufletul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
retraseră tubul din gură. Noi sunete îi asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice. Își recăpătase auzul și gustul, era timpul să treacă la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]